Manipulare şi alienare în era valorilor materiale, a mercantilismului şi consumismului

Valori impuse de un consumism exagerat, importate pe nerăsuflate, fără a fi supuse unei minime şi de bun-simţ analize, de către o societate aflată într-o goană nebună după sincronizarea rapidă cu lumea liberă, aceasta este sfera în care se înscriu sărbătorile cu care ne-am îmbogăţit calendarul în ultimii ani. Printre ele, evident, la loc de cinste se află Valentine’s Day. O sărbătoare devenită populară înainte de a i se învăţa pronunţia corectă. Şi nu este singura, aceasta înscriindu-se într-o serie de alte astfel de „sărbători”, care au prins rapid, mai ales în rândul tinerilor. Toate sunt însă împrumuturi total străine de spiritualitatea noastră, iar valorile pe care le promovează – consumismul, promiscuitatea, iubirea liberă de constr@ngeri – sunt diametral opuse valorilor creştine în care fiecare dintre noi s-a născut.
Love is in the air
Ne-am obişnuit deja: de Valentine’s Day totul este înmuiat în roz, în vitrine şi pe tarabe se îngrămădesc inimioare, lenjerie intimă – pentru el şi pentru ea –, cu această ocazie au loc „pitoreşti” căsătorii de probă, în tramvai, în metrou, la primărie, în creierii munţilor, în parcuri, în şcoli. Se fac declaraţii de dragoste în public, la radio, pe posturile de televiziune, în cadrul unor programe speciale, au loc concursuri cu premii pe specificul zilei, se alege partenerul, cluburile sunt luate cu asalt, hotelierii de la munte nu mai fac faţă aglomeraţiei, petrecerile se ţin lanţ şi pretutindeni unde întorci capul „love is in the air”. Pe scurt, o sărbătoare importată din afară cu toată recuzita de rigoare. În vacarmul creat de spiritul acestui consumism exacerbat, mai nimeni n-ar şti să spună cine a fost Sf. Valentin. După cum nici de Crăciun nu se ştie cu exactitate ce sărbătorim, semnificaţia sacră a acestei zile fiind sufocată, la rândul ei, de trena de butaforie specifică, strălucitoare, colorată şi deseori indecentă. De fapt, în aceeaşi categorie a kitschului autentic se înscrie şi delicatul Mărţişor care, la rândul lui, a căzut victimă consumismului exagerat, o altă zi în care comercianţii dau lovitura, iar hipermarketurile fac reduceri spectaculoase. În plus, aceste pseudosărbători sunt însoţite de manifestări indecente, de pornografie şi imoralitate, în numele unei „iubiri” care poartă deja un nume: free love. Practic, sufletele copiilor sunt modelate în această direcţie încă de la cele mai fragede vârste.
Cu toate acestea, Valentine’s Day sau Ziua Îndrăgostiţilor este sărbătorită, de ceva vreme, în şcoli, unde se fac eforturi susţinute pentru ca acţiunile să fie „cât mai reuşite”.
Pe forumul educaţional SEI, cadrele didactice caută idei pentru organizarea acestei zile. Spre exemplu, de Sf. Valentin, la o şcoală gimnazială din judeţul Galaţi are loc un concurs de miss. O altă şcoală, de această dată din judeţul Bihor, şi-a postat pe net planul de activitate pentru Valentine’s Day. În judeţul Alba, o şcoală gimnazială petrece în mod caritabil de Valentine’s Day. Tot pe net, sub o fotografie îndrăzneaţă înfăţişând doi tineri extrem de „îndrăgostiţi“, elevii din clasele a VII-a – a XII-a sunt invitaţi la Casa de Cultură din localitatea Cumpăna pentru a participa la Valentine’s Party. Valentine’s Party a intrat deja în calendarul activităţilor extraşcolare preuniver­sitare, alături de Ziua lui Eminescu sau de Ziua Unirii Principatelor.
Iată cum, dintr-un motiv care poate fi înţeles, dar nu şi acceptat, şcoala participă fără să-şi dea seama la înrădăcinarea acestui gen de sărbători în mentalul generaţiilor tinere.
Şcoala trebuie să fie un spaţiu al valorilor şi sărbătorilor autentice, naţionale sau religioase, care reflectă spiritualitatea şi cultura naţională, care ne definesc ca popor. Or, Valentine’s Day, Halloween, Thanksgiving Day şi, mai nou, chiar 4 Iulie nu au nimic în comun cu noi, după cum nu au nimic în comun cu alte popoare care le-au adoptat. Pericolul este mare, deoarece aceste sărbători străine nouă ameninţă, prin agresivitatea mediatică şi comercială cu care sunt promovate, chiar identitatea noastră naţională.
În faţa pericolului, scotocind prin obiceiurile arhaice, unii dintre noi şi-au amintit de Dragobete şi, ca replică la Valentine’s Day, au reînviat această zeitate arhaică. Desigur, Dragobetele are o valoare folclorică, etnografică, istorică. Ne ajută să ne cunoaştem mai bine ca popor din punct de vedere spiritual. Dar, după cum spunea un părinte ortodox, să ne întoarcem la aceleaşi obiceiuri păgâne care au fost părăsite nu e totuşi prea mult? Nu e mai înţelept să avem grijă de cele pe care le avem şi în spiritul cărora ne-am născut şi am crescut?
Manipulaţi în virtutea unor interese comerciale uriaşe
Prezenţa sărbătorilor Haloween şi Valentine’s Day pe câmpiile noastre este efectul globalizării. Acestui asalt pervers le cad în primul rând victime tinerii, adolescenţii, copiii, în mintea cărora aceste modele vor prevala curând în faţa modelelor autentice naţionale, de religie, cultură şi spiritualitate. Mâine aceste generaţii vor deveni adulte, vor avea propriii copii, vor reprezenta societatea. Dar despre ce societate vom mai vorbi atunci? Una care nu se va mai regăsi în valorile proprii, tradiţionale, şi care, din acest motiv, nu-şi va mai găsi repere decât în afară, pentru că acolo se va simţi „acasă”.
Nu e nimic rău în a respecta sărbătorile altor popoare, atâta vreme cât acestea nu ajung să ne dizolve propriile sărbători. Asta trebuie să înţeleagă şcoala. Efectele globalizării pot fi catastrofale pentru existenţa unui popor dacă acel popor nu va şti să gestioneze acest proces. Suntem manipulaţi în virtutea unor interese comerciale uriaşe şi, dacă nu vom reuşi să rezistăm în faţa acestor tendinţe, copiii noştri vor creşte într-o oribilă atmosferă de promiscuitate şi de subcultură.
Marcela GHEORGHIU