Răzvan C. Bobulescu, Președinte de Onoare Alma Mater

Răzvan C. Bobulescu, Președinte de Onoare Alma Mater

 În luna Mai a acestui an vom fi chemați la vot pentru a ne alege reprezentanții în Parlamentul European. Stau să mă întreb câți dintre actualii europarlamentari sau dintre viitorii candidați cunosc care este Strategia Europeană 2020?
Mi-am propus să-i ajut cu acest articol, dar mai ales să-i informez și să-i mobilizez pe colegii mei din întregul sistem de învățământ românesc, pentru a face ceva, barem acum, în „ceasul al 12-lea”.
Conform paginii web http://ec.europa.eu/ europe2020/, pe care vă invit s-o vizitați și dumneavoastră, prioritățile Europei sunt trei:
• să devină mai „inteligentă”, prin investiții crescute în educație, cercetare și inovare;
• să devină „sustenabilă”, printr-o industrie nepoluantă;
• să devină „inclusivă”, prin crearea de noi locuri de muncă și prin reducerea sărăciei.
Ca om al sistemului de învățământ și cercetător, evident o să dezvolt prima prioritate, mai ales că ea este legată și de Programul ET2020 (Strategia Europeană pentru Educație și Formare 2020, cadru strategic al cooperării europene privind programul de lucru și urmărire a sistemelor de educație și formare din Europa), deoarece acum se „coace” bugetul revăzut al Comisiei Europene, iar Guvernul și politicienii știu asta! Problema este că noi nu știm ce propune țara noastră, nefiind consultați în revizuirea așa-nu­mitelor „Recomandări specifice țărilor”, consultare care ar fi trebuit să aibă loc atât la nivelul Ministerului Educației, dar și al Muncii și Protecției Sociale. Calendarul adoptării finale a acestor recomandări este foarte strâns, intersectându-se cu alegerile europarlamentare, drept pentru care trebuie urgent să facem ceva! Iată de ce:
• Comisia a constatat scăderea investițiilor în educație în câteva țări europene, printre care, evident, se numără și România;
• Comisia a constatat că nu avem o prioritate a investițiilor publice în cercetare, inovare și capitalul uman;
•  Comisia a constatat că rata părăsirii timpurii a sistemului de învăță­mânt în România este de 17,3%, mai mare decât media europeană (13,5%) și decât obiectivul propus, respectiv (11,3%);
• Comisia a constatat că accesul la un învățământ de calitate al copiilor preșcolari este încă o problemă în România, mai ales în zonele rurale;
• Comisia a constatat rata mare a șomajului în rândul absolvenților de învățământ superior.
Prin urmare, stimați colegi, profesori de toate gradele, ce notă ați da dumneavoastră guvernării din ultimii patru ani? Eu mă abțin, nedorind să vă influențez.
Revenind acum de unde am plecat, Strategia 2020 și ET 2020, iată ce ne recomandă Comisia:
1. să accelerăm reforma sistemului de învățământ, inclusiv prin consolidarea capacității administrative atât la nivel central, cât și la nivel local, și să evaluăm impactul reformelor;
2. să accelerăm reformele în domeniul învățământului profesional și al formării;
3. să aliniem și mai mult învățământul universitar la cerințele pieței muncii și să îmbunătățim accesul persoanelor defavorizate;
4. să punem în aplicare o strategie națională cu privire la fenomenul părăsirii timpurii a școlii (frică mi-e că 17% este de fapt mai mare), punând accentul pe îmbunătățirea accesului copiilor preșcolari, inclusiv al rromilor, la o educație de calitate;
5. să accelerăm tranziția de la îngrijirea instituțională la îngrijirea alternativă pentru copiii lipsiți de îngrijire părintească.
Se pot oare face toate acestea fără o investiție substanțială în educație? Nu cred!  Dacă ne gândim că până în 2020 nu mai sunt mulți ani, mă gândesc cu îngrijorare cum vom atinge obiectivele finale ale Programului ET 2020. Iată care sunt acestea:
1. să atingem o rată a părăsirii timpurii a școlii sub 10%;
2. cel puțin 15% dintre adulți să participe la programele de învățare de-a lungul vieții;
3. procentul persoanelor cu vârsta de 15 ani cu competențe scăzute de citire, matematică și științe exacte trebuie să fie mai mic de 15%;
4. proporția persoanelor de 30-34 de ani care frecventează învățământul superior trebuie să fie de cel puțin 40%;
5. cel puțin 95% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 4 ani și vârsta pentru înscrierea obligatorie la școala primară trebuie să beneficieze de educație preșcolară.
Oare cu mai puțin de 3% din PIB investit în educație se pot atinge aceste obiective? Iar nu cred!
Doamnelor și domnilor miniștri sau parlamentari, vă atrag atenția că sindicatele europene din învățământ (ETUCE-CSEE) au lansat campania „Uniți pentru un învățământ de calitate”, campanie despre care am mai scris în acest jurnal sub titlul „Decalogul de la Brussels” și care își propune printr-un program în „10 puncte-cheie” să mobilizeze toate forțele politice europene pentru accesul tuturor, săraci sau bogați, la un învățământ de calitate. Dacă nu știați, vizitați site-ul www.almamater.ro și accesați link-ul „Unite4QualityEducation”.
Prin acest „Manifest” asta doresc și eu, alături de colegii din învățământul preuniversitar. Prin urmare, cred că se impune de urgență o întâlnire cu reprezentanții sindicatelor din învățământul românesc la nivelul Ministerului Educației, cu reprezentanți ai Ministerului Muncii și Protecției Sociale și ai Ministerului Finanțelor, pentru a stabili împreună o strategie care să înscrie România pe un drum ascendent în atingerea obiectivelor ET 2020.
Comisia Europeană este îngrijorată de starea învățământului european. Dau un singur exemplu, evident, luat din documentele Co­misiei, prin care se constată că doar două universități europene se găsesc în top 10 Shanghai! Restul sunt, evident, din SUA! Câte universități românești sunt în top 500? Niciuna!
Doamnelor și domnilor miniștri sau parlamentari, vreți să rămâneți la putere sau să fiți realeși, dar Dumneavoastră sunteți îngrijorați de soarta învățământului românesc? Ce ați făcut pentru acesta? De 20 de ani trăim o „reformă” continuă și mergem de la rău la… mai rău! În ultimii patru ani profesorii s-au ales doar cu o scădere de 25% a salariului, care cu chiu, cu vai au ajuns azi la valoarea din 2010, fără a se ține seama însă de rata de inflație cumulată în cei patru ani! S-au ales cu niște Hotărârii Judecătorești definitive și executabile care însă nu sunt puse în aplicare! Sunt însă învinovățiți de toate relele din sistem!
Doamnelor și domnilor miniștri sau parlamentari, trebuie să vă gândiți la ce va deveni România în 6, 10, 20 de ani cu profesori nemotivați și elevi care se chinuie să citească sau să socotească! Despre cercetare și inovare ce să mai vorbesc, când bugetul alocat cercetării este sub 0,2% din PIB!
Sigur, o să ne spuneți iar că… nu sunt bani! Economia este în criză, investitorii au fugit, iar România nu se mai poate îndatora. De acord, dar ați făcut ceva pentru a atrage investitorii? Ați făcut ceva împotriva fraudei fiscale? Ați făcut ceva ca să încurajați mediul privat să colaboreze cu școlile, universitățile și institutele de cercetare? Nu!
Doamnelor și domnilor parlamentari și miniștri, chiar ne întrebăm cu cine să mai votăm?
A bon entendeur salut!
Răzvan C. Bobulescu, Președinte de Onoare Alma Mater

Distribuie acest articol!