„De obicei, mândria e cauza tuturor marilor greșeli“ (John Ruskin)
…Este titlul pe care l-am citit pe burtiera unui post de televiziune românesc, sau romândresc mai curând; evident, o greșeală de viteză a editorului de text al emisiunii, însă combinația a anulat intenția de a urmări conținutul, la fel ca în cazul unui produs foarte bun, dar ambalat neglijent.
Reducerea lui fii mândru că ești român la mult prea concisul și imprecisul fi romândru este un exercițiu din ce în ce mai des al baletului lingvistic modern, cu acutizări în zona rețelelor de socializare și a mesajelor care, în ideea concentrării a cât mai mult în cât mai puțin, ajunge ca exprimarea să fie… deφcitară.
La fel se întâmplă uneori și cu sistemul de educație românesc. Din viteza cu care ne dorim o schimbare prin care să fim mândri de reînnoirea hainelor, acestea par pur și simplu însăilate și îndepărtează clientul de vitrină, uitându-se cu jind la altele mai luminate. Când, în fapt, ceea ce ar trebui să facem ar fi doar să reaprindem lumina la vitrina noastră. Se pare însă că am uitat unde este comutatorul…
P.S. Căutând pe internet informații în relație cu sintagma mândru de a fi român, am dat peste un site care te asigură de la bun început că, dacă ai probleme cu temele pentru școală, poți apela la experți care în maximum zece minute îți oferă un răspuns corect în 80% din cazuri. Astfel, la solicitarea unui utilizator de a i se furniza o compunere cu tema mândru că sunt român, i se dă următoarea variantă (corespunzător unei abordări de clasa a V-a, conform precizărilor site-ului):
„Trăiesc într-o țară frumoasă, cu oameni muncitori și frumoși. Sunt mândră că trăiesc aici. Țara mea are munți înalți cu păduri ca smaraldul, dealuri cu miresme de struguri, câmpii aurite cu lanuri de grâu. Am tradiții moștenite de la străbuni, colinde frumoase, obiceiuri și datini pe care nicio țară nu le are. Sunt mândră de țara mea deoarece aici avem cei mai deștepți copii, ne mândrim cu ei la olimpiade, iar cei mai buni muncitori din străinătate sunt românii mei. Avem sportivi buni care au ridicat steagul țării mele pe cele mai înalte culmi. Mă mândresc că trăiesc în această țară: România.“
Stau și mă întreb: într-o țară perfectă, cu oameni muncitori, cu cei mai deștepți copii, de ce este nevoie de un astfel de site? Poate pentru a exersa trecerea dintr-o scriere fără diacritice într-una cu diacritice?
Gabriel Vrînceanu
Director, Casa Corpului Didactic București