O profesoară de limba română dintr-un sat din Vrancea încearcă să convingă elevii să nu abandoneze școala pentru muncile câmpului, mergând regulat la casele copiilor și vorbind cu ei și cu părinții.

Cristina Ene Bărbosu este profesoară de limba și literatura română de mai bine de 12 ani în județul Vrancea și încearcă să îi impulsioneze pe elevi își continue studiile. Cele două perioade critice pe care aceasta le-a identificat sunt clasa a IV-a și clasa a VIII-a, care au tendința de a abandona educația pentru a-și putea ajuta părinții la muncile câmpului.

După ce a absolvit Academia de Leadership și Pedagogie a organizației neguvernamentale Teach for Romania, profesoara s-a întors în satul său natal. în localitatea Sihlea care se confruntă un un grad extrem de ridicat de abandon școlar, principala cauză fiind că părinții nu înțeleg cât de importantă este educația copiilor, preferând să îi pună la muncile câmpului, în special pe băieți sau la cele gospodărești, pentru fete. Astfel, mulți elevi vin doar până în clasa a IV-a, iar la trecerea în clasa a V-a, rămân să muncească alături de părinți. Un alt punct de risc este clasa a VIII-a, în care elevii sunt suficienți de mari ca să lucreze în construcții și se gândesc că nu mai au nevoie de carte.

Un alt fenomen este cel al elevilor care rămân repetenți și nu sunt lăsați să mai vină la școală, părinții considerând că “și așa vin degeaba, mai bine rămân acasă”. “Trecerea la ciclul gimnazial este o prăpastie unde mulți se pierd, pentru că rămân să muncească alături de părinți. Este o adevărată provocare, să aduci la școală copii care sunt prinși între două lumi”, explică Cristina Bărbosu.

Dorința Cristinei Bărbosu de a schimba soarta acestor elevi se manifestă prin implicarea sa activă în procesul de readucere la școală, chiar dacă acesta funcționează pentru aproximativ 15% din numărul total al cazurilor. Pentru a le păstra atenția școlarilor de la clasă, profesora încearcă să aplice metode care să le capteze atenția, cum ar fi: comunică permanent pe parcursul lecțiilor, apelează la învățare prin joacă și interdisciplinaritate, lucru în echipă, dar le și oferă libertatea de a gândi singuri și a găsi soluții la exercițiile de gramatică.

„Partea de final a lecției o rezerv pentru reflecție. Este momentul acela când încerci să afli ce au învățat. Îi întreb, de regulă, ce au făcut în acea zi ca să fie mândri de ei. Inițial, dădeau răspunsuri scurte, dar ulterior s-au analizat mai mult și acum dau răspunsuri mai complexe și îmi place că sunt foarte specifici. Asta mă asigură că au înțeles conținutul lecției”, spune Cristina Bărbosu.

Inițiativa profesoarei ar trebui să fie un exemplu de urmat și pentru alte cadre didactice, pentru a putea ajuta cât mai mulți elevi din satele românești să își găsească un viitor mai bun, chiar dacă familiile lor au o situație materială precară.

Detalii: Școala 9