Solomon Marcus

Academician Solomon Marcus

M-am aflat zilele trecute în câteva întâlniri memorabile cu elevii, profesorii şi publicul din judeţul Neamţ.
La Roman, în sala de conferinţe a Colegiului Naţional Roman-Vodă, le-am vorbit elevilor despre joc, haz, mirare şi mister, arătând rolul lor esenţial nu numai în educaţie, dar şi în viaţă în general. Am accentuat trei tipuri de jocuri, cel al copilului care învaţă să meargă, apoi jocul de-a v-aţi ascuns şi în cele din urmă jocul bazat pe reguli prestabilite, de tipul fotbalului şi al şahului. Am dat o atenţie specială jocului privind ascunsul deoarece este jocul pe care chiar natura, lumea îl practică faţă de noi. Mereu ele parcă ne spun că, dacă vrem să le înţelegem, să ţinem seama de faptul că ele se ascund şi că este necesar din partea noastră un efort pentru a găsi ascunzişul. În a doua conferinţă, am pus faţă în faţă două istorii, una care ni se arată cu insistenţă şi care a accentuat separarea pe discipline care nu prea comunică între ele şi alta, care a pus accentul pe metabolismul disciplinelor, pe interacţiunea lor. Din reacţiile elevilor, profesorilor şi publicului format din oameni de cele mai diferite profesii am desprins interesul considerabil pentru aceste probleme. Eşecul actual al educaţiei, pe toate planurile, este recunoscut de majoritatea celor cu care m-am întâlnit, dar în mod deosebit este trăit de elevi.
La Târgu Neamţ am avut satisfacţia întâlnirii cu Ionuţ Budişteanu, din Râmnicu Vâlcea, acum student în anul I la Universitatea Politehnica din Bucureşti. Este incredibil câte invenţii recunoscute internaţional, în domeniul informaticii, are la activul său acest tânăr care abia a împlinit 20 de ani. Voi spune doar că, la propunerea prestigiosului MIT Lincoln Laboratory, un asteroid va primi numele său. Municipiul Râmnicu Vâlcea l-a desemnat Cetăţean de Onoare, iar la Tg. Neamţ a primit Premiul Internaţional de Excelenţă DEMOS pentru anul 2013. M-am simţit onorat de a-i face prezentarea de rigoare. L-am plasat în familia de spirite a lui Steve Jobs, care cerea tinerilor să fie flămânzi (de cunoaştere), nebunatici (în imaginaţie) şi să nu permită ca alţii să le trăiască viaţa.
~n ziua următoare, m-am adresat publicului din Târgu Neamţ, care m-a impresionat prin seriozitate, prin atenţia cu care s-a angajat `n dialogul la care i-am invitat. Ideea principală: să vorbim despre educaţie punând accentual nu pe ei, ele, ci pe noi, schimbarea `n bine nu vine, ci este adusă de fiecare dintre noi, suntem, fiecare dintre noi, deopotrivă victime ale eşecului educaţional, dar şi complici la acest eşec. Au urmat, `n 31 martie şi 1 aprilie, două zile memorabile la Piatra Neamţ, unde parterul şi balcoanele sălii de conferinţe a Colegiului Naţional Petru Rareş au devenit o explozie de tinereţe, cu prezenţa olimpicilor din diverse discipline şcolare. A fost de la început un dialog cu elevii, care a demonstrat cu evidenţă faptul că, chiar la nivelul celor mai buni dintre ei, educaţia eludează fapte fundamentale de cultură generală, fapte de o semnificaţie deosebită şi `n acelaşi timp de un grad înalt de atractivitate.
Să mai adaug faptul că la 24 martie 2014 am intervenit pe hotnews la Dezbaterea de la Salonul Internaţional de Carte de la Paris, pe tema Viitorului cărţilor şi al cărţilor viitorului. Am pus accentul pe nevoia de a se educa la elevi şi la studenţi capacitatea de a face naveta `ntre cultura tradiţională, pe hârtie, şi cultura pe internet. Absenţa acestei preocupări este una dintre cele mai grave lacune ale sistemului educaţional actual. În cadrul celor peste 70 de comentarii apărute până acum la intervenţia mea, s-a formulat o nedumerire privind nevoia pe care am exprimat-o ca utilizatorii internetului să manifeste spirit critic faţă de tot ceea ce le furnizează internetul. Voi completa acum, internetul are o dinamică faţă de care greşeli de tot felul sunt inevitabile şi nu trebuie să luăm nimic drept ceva sigur. Dar nu cumva o vigilenţă similară este necesară şi faţă de ceea ce este tipărit pe hârtie, în manualul şcolar sau universitar? Sau faţă de discursul rostit de la catedră? Cea mai bună strategie în învăţare este suspiciunea şi adevăratul respect faţă de profesor este perfect compatibil cu această atitudine critică.
Academician Solomon Marcus

Distribuie acest articol!