Mihaela Daniela CÎRSTEA, profesor, inspector ISMB
Din martie, Ministerul Educației și Cercetării a suspendat cursurile. Elevi, profesori, părinți – debusolați, nu știu ce se va întâmpla. Nu este neapărat o veste neașteptată, deoarece în toate țările cu răspândire rapidă a virusului s-au luat măsuri similare. Ceea ce se întâmpla în țări precum Italia sau Spania prevestea că și în România vor avea loc evenimente care vor determina măsuri neobișnuite pentru vremuri neobișnuite.
Sentimentul că nimeni nu-ți răspunde
Multe întrebări: ce fac elevii, în special cei din clasele terminale, a VIII-a și a XII-a/a XIII-a? Cum se vor susține examenele naționale? Cum se recuperează ceea ce nu se poate preda? Și elementul de noutate în școala românească – învățarea online! Neliniștile cadrelor didactice sunt multiple: ce înseamnă învățare online?, cum procedăm, ce metode folosim?, e diferită de școala face to face? Întrebări la care s-au găsit unele răspunsuri pe măsură ce predarea online a început să capete amploare și pe măsură ce dascălii au dat dovadă de implicare și devotament.
Fiecare cadru didactic a început să se familiarizeze cu platforme. Zoom, Google Classroom, Meet sau alte denumiri, necunoscute pentru mulți până la data de 11 martie, au devenit termeni utilizați frecvent. Cadrele didactice au fost de la început preocupate de relaționarea cu elevii, de calmarea acestora în legătură cu situația neobișnuită, de rezolvarea propriilor neliniști, au fost preocupate de stabilirea pârghiilor de comunicare eficientă atât cu elevii, cât și cu părinții.
Limba și literatura română este disciplină de examen atât pentru absolvenții claselor a VIII-a, cât și pentru absolvenții de liceu, așadar problemele păreau mai dificil de rezolvat. Dar dăruirea și profesionalismul cadrelor didactice au reușit să transforme o situație ce părea de nerezolvat într-o situație măcar acceptabilă pentru copii. S-au creat clase virtuale, au avut loc lecții propriu-zise pe platforme, întâlniri cu părinții, întâlniri de catedră sau consilii profesorale. Într-un timp scurt, profesorii s-au adaptat, au acceptat și au încercat prin toate mijloacele să mențină vie flacăra școlii.
Cum este să fii profesor de limba și literatura română în timpul pandemiei?
Răspunsul este clar: DIFICIL. E foarte greu să stabilești acea legătură specială cu elevii, legătură pe care o stabilești când te afli în același spațiu, deoarece comunicarea paraverbală și comunicarea nonverbală sunt primordiale în activitatea noastră, mai ales la disciplina Limba și literatura română. Este foarte greu să comunici în fața unor ecrane, pentru că în multe situații elevii aleg închiderea camerelor. Este foarte dificil să comunici când ai sentimentul că nimeni nu îți răspunde. Cu toate acestea, există și părți bune ale predării/învățării online. Elevul se află într-o zonă de confort, iar timidul, în spatele camerei închise, poate avea mai mult curajul exprimării, de exemplu. Profesorul poate inova, deoarece nimeni nu l-a învățat ce înseamnă să predai online și care sunt diferențele față de predarea face to face. Nu am amintit și evaluarea în acest proces, element esențial. E poate mai greu de gestionat, dar, în același timp, folosind platformele de tipul Google Classroom, profesorul poate acorda un feedback fiecărui elev, ceea ce presupune un efort mult mai mare pentru cadrul didactic, dar este benefic pentru elevi.
Motivarea, cuvântul-cheie
Învățarea online reprezintă clar o provocare pentru cadrul didactic nepregătit pentru o astfel de predare. Este la fel de clar că metodele utilizate sunt diferite de cele face to face. Este dificil să lucrezi pe grupe, este greu de gestionat modul în care elevii chiar ajung la achiziții în urma acestui tip de învățare. Poți verifica temele și oferi feedback, dar evaluarea este mai greu de realizat. Evaluarea orală poate fi mai ușor de gestionat, deoarece unii elevi pot fi mai deschiși, mai sociabili în mediul online, dar evaluarea scrisă este destul de mult pusă sub semnul întrebării. Materialele utilizate de profesori sunt mai multe decât la predarea face to face și, dacă elevii de gimnaziu beneficiază de manuale digitale (mai ușor de utilizat online), elevii de liceu nu au acest avantaj. Așadar, cadrele didactice sunt nevoite să-și construiască propriile materiale pentru acest tip de predare, ceea ce presupune timp de lucru suplimentar, încercarea de a identifica metode cât mai atractive pentru elevi, astfel încât să-i putem reține în fața laptopului/calculatorului nu numai fizic, dar și conectați în
adevăratul sens.
Ce aș putea spune din propria experiență?
Elevii au fost conectați și interesați, mai ales în perioada stării de urgență, probabil reprezenta și modalitatea lor de socializare, pentru că nu puteau ieși din casă. Au intrat pe platformă, au răspuns, și-au făcut teme. La un moment dat, cred că a fost cam mult pentru elevi, deoarece toți colegii le transmiteau teme, parte teoretică, proiecte etc., ceea ce a devenit obositor pentru ei. Pe lângă orele petrecute în fața calculatorului pentru a participa efectiv în cadrul lecțiilor, a fost nevoie și de mult timp pentru rezolvarea acestor teme la toate disciplinele. Ceea ce a condus către iritarea lor, iritare provocată și de starea în care ne aflam toți – lipsa socializării reprezentând cel mai dur aspect la care au fost supuși acești elevi (să nu uităm că pentru copii și adolescenți dialogul cu ceilalți, interacțiunea reprezintă un element definitoriu). Finalizarea stării de urgență și posibilitatea ieșirii din casă le-a mai distras atenția elevilor, punctele lor de interes s-au modificat, au reînceput să se vadă cu prietenii, așadar școala a trecut pe plan secund, după ce vreme de două luni a fost elementul central al existenței lor.
Aș spune că un cuvânt-cheie în predarea online îl reprezintă MOTIVAREA unui elev aflat în spațiul propriu, pe care nu-l mai poți controla. Amestecul de formal și informal a determinat reticența unor cadre didactice de a intra pe platformele de predare, ideea invadării intimității a reprezentat un element negativ în acest tip de predare. Pe de altă parte, cum afirmam mai sus, există și avantaje, din unele puncte de vedere, ale faptului
că te afli într-un spațiu cunoscut, într-un spațiu care îți oferă echilibru.
O altă problemă este reprezentată de lipsa instrumentelor pentru predarea online. Este nevoie de telefoane, tablete sau laptopuri, acces la internet, de care nu toată populația dispune. De asemenea, în cazul familiilor în care ambii părinți au lucrat de acasă sau în cazul familiilor cu mai mulți copii au existat și alte dificultăți, deoarece nu aveau spațiu suficient sau nu existau device-uri suficiente de utilizat în același timp.
Din perspectiva profesorilor, în afara materialelor diferite de predarea în clasă, au existat provocări legate de utilizarea tehnicii – în pregătirea inițială a cadrelor didactice nu este alocat suficient timp pentru inițierea în utilizarea mijloacelor TIC, iar de predare online nu se vorbește.
Dar predarea online s-a întâmplat și eficiența ei urmează să fie evaluată din perspectiva examenelor naționale până la care mai e foarte puțin timp și, în anul școlar următor, prin modul în care elevii vor răspunde evaluărilor la care vor fi supuși, mai ales celor de început de an. (Nu trebuie uitat că elevii din clasele a VII-a și a XI-a se vor afla în fața unui examen național de la care nu sunt exceptate, cel puțin până în acest moment, conținuturile pe care nu le-au parcurs după 11 martie.)
Materialul integral poate fi citit în numărul 4-5, serie nouă, al revistei Tribuna învățământului
