Teoria evaluării, oficializată uşor pleonastic sub formula „teoria şi metodologia evaluării“, este ştiinţa pedagogică/a educaţiei construită epistemologic la nivel intradisciplinar ca: a) subteorie a teoriei generale a educaţiei, centrată prioritar asupra evaluării activităţii de educaţie proiectată şi realizată în contextul deschis al sistemului de învăţământ; b) subteorie a teoriei generale a instruirii (didacticii generale), centrată prioritar asupra evaluării activităţii de instruire organizată formal, dar şi nonformal, cu deschideri multiple spre informal, în contextul deschis al procesului de învăţământ, desfăşurat spaţial (pe discipline de învăţământ) şi temporal (pe niveluri, trepte, cicluri, ani, semestre de învăţământ).
Metodologia de cercetare generală, promovată de teoria evaluării ca fundament al construcţiei sale epistemologice, este una de tip intradisciplinar, aplicată, în mod special, la nivelul evaluării activităţii de instruire, în contextul procesului de învăţământ. Ca metodologie generală, valorifică, la nivel particular în plan docimologic, conceptele pedagogice fundamentale care asigură nucleul epistemic tare al teoriei generale a instruirii (didacticii generale): obiectivele – conţinuturile – formele – metodele de instruire angajate în contextul procesului de învăţământ, acţiunile de predare – învăţare – evaluare, subordonate obiectivelor activităţii de instruire, desfăşurată în contextul procesului de învăţământ.
1) Obiectivele activităţii de instruire, proiectată şi realizată în contextul procesului de învăţământ, includ în structura lor de funcţionare criteriile de evaluare angajate la nivel de: a) plan de învăţământ şi de programe şcolare; b) proiect de activitate didactică (lecţie etc.). La nivel de plan de învăţământ şi de programe şcolare, criteriile de evaluare trebuie definite în termeni psihologici (de competenţe) şi sociali (de conţinuturi de bază, validate de societate pe termen mediu şi lung). La nivel de proiect de activitate didactică (lecţie etc.), criteriile de evaluare trebuie definite în termeni de performanţe concrete, proprii disciplinei de învăţământ respective, care confirmă gradul de competenţă atins (grad iniţial: cunoaştere simplă, înţelegere, aplicare; grad avansat: analiză, sinteză, apreciere/gândire critică).
2) Conţinuturile activităţii de instruire, realizată în contextul procesului de învăţământ prin plan, programe, manuale, constituie obiectul evaluării, angajată pedagogic pe criterii care vizează calitatea cunoştinţelor declarative (teorii, concepte, modele, norme, formule, reguli, date factuale etc.) şi procedurale (deprinderi şi strategii cognitive necesare pentru rezolvarea de probleme şi situaţii-problemă specifice domeniului), concentrate la nivelul disciplinelor de învăţământ care reflectă produsele culturale superioare, validate social-istoric (artă, religie, filozofie, ştiinţe/matematice, informatice, ale naturii, socioumane; tehnologie), centrate asupra „nucleului epistemic tare“ al domeniului, redat prin mijloace pedagogice adecvate în raport de vârsta şcolară şi psihologică a elevilor.
3) Formele activităţii de instruire, organizate formal (lecţie, curs universitar etc.) şi nonformal (cercuri de specialitate, consultaţii individuale şi de grup etc.), în contextul procesului de învăţământ, sunt evaluate în raport de capacitatea lor de realizare a unui învăţământ diferenţiat/individualizat, susţinut prin cunoaşterea personalităţii elevilor (pedagogică, socială, psihologică), gradualizarea obiectivelor concrete, diversificarea metodelor şi procedeelor didactice, valorificarea resurselor instruirii pe microgrupe şi individuale în cadrul instruirii frontale şi în afara acestuia.
4) Metodele de instruire angajate în contextul procesului de învăţământ sunt valorificate şi ca procedee, cu resurse docimologice speciale, care pot fi convertite în metode de evaluare. Calitatea unei metode de instruire este evaluată şi în raport de capacitatea sa docimologică angajată curricular la scara activităţii de instruire, obiectivată la nivelul interdependenţei dintre acţiunile de predare – învăţare – evaluare.
Prof. univ. dr. Sorin CRISTEA