Foto: dreamstime

Reevaluarea conceptului de educație continuă este unul dintre cele mai importante evenimente din istoria educației secolului al XX-lea. Spunem reevaluare, întrucât ideea continuității procesului educațional nu este nouă. De-a lungul timpului, au existat mulți teoreticieni ai educației care au evidențiat rolul pozitiv, hotărâtor, al învățării pe tot parcursul vieții pentru bunul mers al societății. În lucrările autorilor reprezentativi ai diverselor culturi și în diferite etape istorice, regăsim expusă clar ideea că educația este un proces fără limitări în timp și spațiu. Un proces care trebuie să se sfârșească doar la finalul vieții ființei umane. „Omul, cât trăiește, învață“, spune un proverb, dar învățarea aceasta, pe tot parcursul vieții, trebuie să fie nu doar una spontană (învățăm din experiența proprie, din situațiile cu care ne confruntăm, din experiențele altora etc), ci și conștientă, provocată, dorită, urmărită, conștientizată.

Educația continuă este în primul rând un proces de autoconstrucție bazat pe principiile pedagogice ale educabilității și autonomiei personale. Procesul de construcție umană implică un proces de învățare și formare de-a lungul vieții pentru a atinge „bunăstarea“ individuală și socială, competitivitatea, adaptabilitatea, flexibilitatea etc. Educația permanentă presupune și luarea în considerare a unor noi spații de învățare, noi posibilități de cursuri, formări în concordanță cu evoluția societății, cu cerințele care se impun pe piața muncii etc. „A învăța“ a căpătat în zilele noastre o nouă semnificație pentru individ, instituțiile de formare, pentru societate în ansamblul ei. Deși cei mai mulți dintre noi punem învățarea în relație cu educația formală din școală sau facultate, aceasta nu reprezintă decât un tip de învățare. Ca să surmontăm provocările mondiale și să atingem obiectivele dezvoltării durabile este nevoie să ne dezvoltăm o cultură de învățare pe tot parcursul vieții.

Învățarea pe tot parcursul vieții cu–prinde toate tipurile de învățare care dezvoltă cunoștințe, abilități și deprinderi din punct de vedere personal, social și profesional. Ea garantează tranziția reușită spre societatea cunoașterii. Conceptul propune o paradigmă întreagă de organizare a învățării, aceasta vizând întreaga viață, contextele socio-economice și de învățare, reflexivitatea celor care învață etc. Serviciile pentru care copiii noștri se pregătesc astăzi ar putea să nu mai existe în viitor, fiind nevoie ca ei să se adapteze și să dobândească abilități noi. Astfel, trebuie dezvoltată o cultură de învățare pe tot parcursul vieții („lifelong learning“). Motivele pentru care oamenii învață de-a lungul existenței lor sunt multiple. Unii o fac pentru dezvoltarea și împlinirea personală, alții pentru a avansa în carieră, o a treia categorie urmărește să se reprofileze. Și motivele pot continua. Învățarea pe tot parcursul vieții ne este utilă pentru a înțelege mai bine lumea din jurul nostru, ne oferă mai multe oportunități și îmbunătățește calitatea vieții în ansamblul ei.

Învățarea pe tot parcursul vieții este benefică atât pentru individ, cât și pentru organizații. Foarte multe companii acordă prioritate învățării și dezvoltării întrucât sunt conștiente că toată această investiție în educație și formare continuă duce la creșterea productivității și competitivității, asigură rezistența la provocările economiei. Învățarea permanentă trebuie să fie teoretică, dar și practică, întrucât cunoștințele care nu sunt puse în practică sunt doar niște informații stocate care se uită atunci când nu sunt folosite.

„Dar oare ce activități ar putea practica omul ca să se formeze pe tot parcursul vieții?“, v-ați putea întreba lecturând acest articol. În primul rând, cititul este foarte important și este cel dintâi care îmi vine în minte. Poate suna banal, dar lectura hrănește imaginația, duce la îmbunătățirea creativității, îl face pe individ să fie inventiv în domeniul în care își desfășoară activitatea. Pe de altă parte, îi dezvoltă vocabularul, fondul cultural, cultura generală în ansamblul ei. Întotdeauna este bine să citim ceva nou și diferit pentru a ne menține creativi și intuitivi.

În plus, putem opta pentru învățarea unei activități fizice noi din domeniul bricolajului. În felul acesta corpul se mișcă, creierul se relaxează, ia o pauză de la activitatea accelerată, se destresează.

Participarea la cursuri este, de asemenea, o soluție deloc de neglijat. Ele ne permit să actualizăm informații, să ne „updatăm“, cum le place multora să spună. Există o mare varietate de cursuri din toate sferele care sunt foarte utile atunci când o persoană dorește să îmbine rutina zilnică cu învățarea pe tot parcursul vieții.

O altă întrebare pe care s-ar putea să vi-o puneți ar fi: este învățarea pe tot parcursul vieții pentru toată lumea? Există multe persoane care consideră că trebuie să învețe toată viața medicii, pentru că apar boli noi și trebuie să le trateze, avocații, întrucât legile se schimbă și au nevoie să se pună la curent cu modificările, economiștii, dar omul de rând? El nu mai are nevoie să învețe? Desigur. Învățarea permanentă este un instrument foarte important în lumea de azi în care apar zi de zi informații noi care le completează pe cele deja existente, devenite chiar învechite. Indiferent de profesie, de zona de studiu, de vârstă, sex, rasă trebuie să promovăm educația pe tot parcursul vieții.

Este foarte important să se adopte strategii și obiceiuri eficiente de învățare pentru a se profita la maximum de învățarea pe tot parcusul vieții. Trebuie să se stabilească obiective clare de învățare, să se întocmească planuri individuale de progres în învățare. De asemenea, un calendar pentru atingerea obiectivelor este binevenit. Valorificarea RED, a platformelor educaționale sunt modalități la care se poate recurge pentru învățarea permanentă. Este necesar să avem o mentalitate dinamică. Aceasta nu este o trăsătură de caracter, ci o adevărată resursă cognitivă ce permite depășirea anumitor convingeri și comportamente limitative. Este foarte important să cultivăm mentalitatea dinamică, această stare de spirit care ne permite adaptarea eficientă la schimbările din mediul în care trăim.

Carol Dweck, psiholog educațional și motivațional, este foarte cunoscută pentru munca sa din anii 1970 despre teoria mentalității. Conform acesteia, există două tipuri de convingeri pe care indivizii le pot avea cu privire la propriile abilități de a învăța și a reuși: mentalitatea fixă versus mentalitatea dinamică. Indivizii cu o mentalitate dinamică sunt cei care practică învățarea de-a lungul vieții. Sunt interesați să progreseze, să fie în ton cu schimbările, să se adapteze lor, să investească permanent în propria formare, în timp ce a doua categorie, a oamenilor cu mentalități fixe, nu vede rostul educației permanente, formarea pentru ei se limitează la educația formală din școală, eventual facultate și atât. Replica de pe buzele lor sună cam așa: „Am învățat destul. Să mai învețe și alții“.

Este foarte important ca profesorii să formeze elevi cu mentalități deschise, să le dea instrumentele de învățare și apoi să îi lase să se descurce singuri, convinși fiind că lucrurile vor funcționa mai de-parte și fără ei.

Așadar, învățarea pe tot parcursul vieții joacă un rol foarte important în viața omului și în societatea cunoașterii, iar adaptarea la progresele tehnologice, depinde în foarte mare măsură de ea.

Articol publicat în nr. 47-48 al revistei Tribuna Învățământului

Mirela Rizea Marinescu – profesor