„Finalizarea a trei ani în educația profesională sau a patru ani în cea vocațională/teoretică conferă elevului o calificare de nivel 3 și acces direct pe piața muncii, în baza unor probe profesionale specifice“, scrie în proiectul Legii învățământului preuniversitar.

Trei ani de educație profesională înseamnă clasele a IX-a, a X-a și a XI-a; nu și clasa a XII-a. Altfel spus, trei ani de educație profesională ar urma să însemne liceu făcut pe trei sferturi.

Atunci, nivelul de calificare al unui absolvent de trei sferturi de liceu ar urma să fie același cu al unui absolvent de liceu făcut integral?

Cum trei ani de liceu profesional ar urma să însemne ca nivel de calificare ceea ce în prezent (și dintotdeauna) este școala profesională, ar rezulta că un absolvent de liceu teoretic/un absolvent de liceu vocațional va fi socotit și încadrat ca un absolvent de școală profesională?

În sine, pot fi acceptabile considerarea a trei ani de liceu profesional ca buni pentru conferirea unei calificări de nivel 3, precum și posibilitatea continuării cu încă un an, „în vederea participării la examenul de bacalaureat“. Contestabile sunt alcătuirea și finalizarea parcursului pentru așa ceva.

Tot încercându-se ocolirea școlii profesionale ca formă și ca formulare (pentru că se dovedesc neatractive), s-a ajuns la această construcție. Poate cu motiv, poate fără, asta trimite la sublinierea ministerială că proiectul de lege în discuție a fost elaborat în Ministerul Educației, cu resurse interne, de către funcționari din direcții ministeriale. Având asemenea autori, proiectul legii a ieșit astfel.

Se confirmă că nu este o glorie ca legea fundamentală a unui domeniu să fie un produs funcționăresc!

În același timp, așa cum arată în partea ei supusă aici observației, proiectata lege a învățământului preuniversitar își întărește aspectul discriminatoriu, observat cu precădere în ceea ce privește accesul în liceu (de fapt, în unele licee, numite colegii). Cu obiectivitate, nivelul calificării de după cei patru ani de liceu și „accesul direct pe piața muncii“ este previzibil să intereseze cu atât mai puțin (mergând spre deloc), cu cât liceul este mai sus plasat ca rezultate, renume etc. („mai bun“). Ca urmare, conferirea aceluiași nivel de calificare, în egală măsură, și după trei sferturi de liceu profesional, și după un liceu teoretic/vocațional întreg are și mai mult rol descurajator în orientarea școlară spre licee socotite de top și, în general, spre licee teoretice, odată cu îndreptarea dirijată spre profesional.