Vacanța care s-a încheiat a fost consacrată în mare parte (de la jumătatea lui iulie) dezbaterii publice lansate de Ministerul Educației asupra celor două proiecte de legi gândite să reformeze într-o manieră radicală, ni se spune, sistemul de învățământ din România. Dezbaterea s-a încheiat. Proiectele își urmează parcursul parlamentar, pentru ca, ulterior, legile să fie prezentate pentru promulgare președintelui Klaus Iohannis. Din nou, după 90 de ani, România va avea două legi ale învățământului – una pentru învățământul preuniversitar, cealaltă, pentru învățământul superior. Ar fi, într-un fel, o revenire la sistemul de legislație anterior anului 1948. Este de menționat că prima lege a învățământului superior, numită Legea pentru organizarea învățământului universitar, a fost dată în aprilie 1932, când ministru al Instrucțiunii publice și al Cultelor era Nicolae Iorga. Acei ani, perioada interbelică, au însemnat pentru educația românească o dezvoltare constantă și intensă. Citim, spre exemplu, că, în 1924, numai 50% din populația României Mari era alfabetizată (știa să scrie și să citească), ca în următorii 16 ani (în 1940) ponderea cunoscătorilor de carte să ajungă rapid la 80%. În toată această perioadă, urmând îndemnul lui Spiru Haret, s-au construit numeroase școli într-un ritm rapid și s-au tipărit în masă manuale școlare. De asemenea, este de reținut că în 1938-1939, bugetul alocat domeniului educației era de 17,8%!

De ce avem nevoie de un nou cadru legislativ pentru educație?

Astăzi, după mai bine de 30 de ani în care aproximativ 29 de persoane mai mult sau mai puțin potrivite cu funcția de ministru al Educației au încercat să reformeze sistemul, actualul ministru, Sorin Cîmpeanu, se declară și se arată pregătit să înceapă marea reformă în Educație. În acest sens, spunea pe 13 iulie, cu prilejul lansării celor două proiecte de lege în dezbatere publică: „Este într-adevăr o zi importantă astăzi, când lansăm în consultare publică proiectele celor două legi ale educației – Legea învățământului preuniversitar și Legea învățământului superior. Sunt două legi care doresc să reformeze, într-o manieră radicală, în egală măsură, necesară și așteptată, sistemul de educație din România“.

Odată cu începerea noului an școlar, proiectele celor două legi aduse la forma rezultată în urma dezbaterii publice se află la dispoziția Parlamentului Româ­niei. Programul care stă la baza noilor legi ale învățământului nostru este România Educată.

Abia reluată școala și încheiată dezbaterea în perspectiva noii legislații, se menține o oarecare umbră de neîncre­dere prezentă și pe întreaga durată a discuțiilor și disputelor premergătoare procesului legislativ: ce se va întâmpla cu cele două legi ale învățământului după ce Sorin Cîmpeanu nu va mai fi ministru? ceea ce s-a întâmplat și cu Legea educației naționale nr. 1/2011 după ce Daniel Funeriu, inițiatorul ei, nu a mai deținut portofoliul ministerial?

În ultimii ani, Legea educației naționale nr. 1/2011 a suferit aproape 400 de modificări, al căror efect, inevitabil, a fost acela că s-a creat treptat, în mod ­nefericit, un cadru legislativ incoerent, confuz, foarte departe de cel dorit și construit ini­țial, generând nemulțumiri majore atât în rândul profesorilor, cât și printre elevi și părinți. Rezultatul se poate vedea cu claritate astăzi, când s-a ajuns la un proces de învățământ bulversat, care a aruncat, practic, în aer parcursul școlar al copiilor.

Într-o declarație susținută după lansarea în dezbatere publică a legilor educației, ministrul Sorin Cîmpeanu a expus motivele pentru care este nevoie stringentă de schimbarea cadrului legislativ din educație și de pornirea unei reforme reale în sistem.

Schimbăm legea, a spus el, pentru că „dorim o educație de calitate, responsivă și suportivă, iar acest lucru necesită o re­­formare sistemică și curriculară, o mentalitate, o conduită și, nu în ultimul rând, o atitudine proactive“, pentru că trebuie susținute, în egală măsură, atât ­excelența, cât și echitatea, și pentru că trebuie să avem un fundament pentru redarea pres­tigiului și demnității profesiei didactice, inclusiv printr-o salarizare motivantă.

Ministrul s-a referit și la analfabetismul funcțional care, în ultimii ani, a crescut constant, plasându-ne pe primele locuri în Uniunea Europeană: „Schimbăm pentru că sistemul de învățământ se răsfrânge asupra vieții tuturor. Pentru că România are nevoie de absolvenți autonomi, capabili să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lor și să gândească critic, să caute soluții creative, și nu bazate pe șabloane, la problemele pe care le întâmpină societatea, să fie antreprenori sau să muncească eficient și să plătească impozite și taxe în România, astfel încât banii investiți în educație să se întoarcă în sistemul de învățământ și în alte servicii publice. Avem nevoie de absolvenți care să producă bunăstare, să aibă capacitatea de a face acest lucru în mod inovativ, orientat spre viitor, și nu doar reproducând tipare existente“.

Schimbăm legea educației, a mai spus ministrul Sorin Cîmpeanu, pentru că, de ani buni, profesorii sunt nemulțumiți de programele școlare și de lipsa de libertate în crearea unor conținuturi adaptate nevoilor clasei și nevoilor co­­piilor cu care lucrează.

Schimbăm pentru că elevii de liceu sunt nemulțumiți că nu este posibilă o mai mare autonomie în alegerea disciplinelor de care sunt interesați, ceea ce le-ar permite o specializare mai mare la acest nivel, în funcție de planurile fiecăruia dintre ei. Schimbăm legea pentru că școlile profesionale și liceele tehnologice funcționează după modele învechite, ineficiente pentru formare, fără o colaborare suficientă cu mediul economic.

Schimbăm legislația pentru că elevii trebuie să aibă acces la un traseu educațional mai flexibil, mai bine adaptat intereselor lor, care să poată identifica talentele și aptitudinile de la o vârstă cât mai fragedă și care să îi orienteze spre atingerea potențialului maxim.

Schimbăm actuala lege a educației pentru că societatea percepe sistemul de învățământ ca fiind învechit, un sistem în care structurile sunt aceleași ca în urmă cu zeci de ani, în care inițiativa profesioniștilor se îneacă în birocrație și într-un centralism excesiv. 

Pentru a răspunde acestor provocări, conchidea ministrul Sorin Cîmpeanu cele două legi pornesc exact de la nevoile elevului/studentului, așa cum au fost ele identificate pe parcursul a peste 6 ani de consultări în proiectul România Educată, proiect care a inspirat viitorul cadru legislativ     din Educație.

În concluzie, schimbăm legea pentru că întreaga comunitate educațională este profund nemulțumită de cadrul legislativ actual, pe care îl percepe ca fiind constrictiv, anacronic și incoerent.

Obiectivul salvării educației de la un dezastru previzibil

O reformă reală a sistemului de educație și un cadru legislativ nou al învățământului sunt așteptate de ani buni. Declinul dramatic al întregului proces de educație și formare, prăbușirea sistemului sub greutatea compromisurilor repetate, interesele meschine politicianiste, transformarea Legii educației naționale nr. 1/2011 într-un șvaițer și incoerența cronică a măsurilor care s-au luat în sistem în ultimii 15-20 de ani au avut ca efecte creșterea dramatică a ponderii analfabeților funcțional la aproape 50% din totalul populației școlare, creșterea procentului de părăsire timpurie a școlii și scăderea drastică a atractivității profesiei didactice pentru absolvenții de învățământ superior.

La toate acestea se adaugă discre­panța din ce în ce mai vizibilă între mediul urban și mediul rural, precum și rezultatele mai mult decât modeste înregistrate de elevii români la testele PISA în ultimii 10 ani.

Referindu-se la toate aceste aspecte, președintele României, Klaus Iohannis, a spus în contextul dezbaterii publice asupra celor două proiecte de lege: „Aceste rezultate arată de ce este nevoie de proiectul România Educată, pentru care se elaborează acum setul de legi, care probabil vor fi aprobate încă în acest an. În ur­­mătorul an școlar, adică 2023-2024, va începe, în fine, efectiv implementarea proiectului România Educată care, sunt convins, va aduce rezolvări pentru multe din probleme“.

Elementele de noutate proiectate pentru Legea învățământului preuniversitar

Care sunt elementele de reformă din cele două legi ale învământului, preuniversitar, respectiv superior? Cele mai multe se înregistrează în învățământul obligatoriu de 12 ani. La Bacalaureat ar urma să existe o singură probă scrisă. La finalul claselor a II-a, a IV-a și a VI-a, elevii ar susține obligatoriu evaluări la limbă și comunicare și la matematică.

Potrivit proiectului de lege, ar urma să nu se mai acorde note la anumite discipline de învățământ, vor dispărea te­­zele semestriale și vor apărea două testări – una predictivă, la început de an școlar, și o alta evaluativă, la finalul anului școlar. Colegiile s-ar putea să primească dreptul de a-și organiza propriile examene de admitere.

Potrivit aceluiași proiect de lege, învățământul obligatoriu ar urma să cuprindă inclusiv grupa mică de învățământ preșcolar începând cu anul 2030. Se preconizează să dispară notele la educație fizică și la disciplinele din domeniul artelor. Profesorii se vor putea titulariza și pe mai puțin de 18 ore. Salariile profesorilor debutanți ar urma să crească cu 43%. Tot din 2030, profesorii ar urma să parcurgă o perioadă de stagiatură de un an, iar directorii de școli ar putea să fie demiși dacă nu asigură un management de calitate.

Articol integral publicat în revista Tribuna Învățământului nr. 32-33