Dincolo de aparenţele mai mult sau mai puţin forţate astfel încât să pară caracteristice pentru sistemul nostru educaţional la zi (de la gheţuşul din curtea şcolii dintr-odată „reclamat“ tocmai de către şcolari, la igiena personală precară găsită ca firească şi demnă de etalat), şcoala nu are cum să se abată de la rosturile ei dominante, care sunt învăţătura de carte şi buna creştere. Drept urmare, de interes cu adevărat se dovedeşte revenirea în actualitate a cărţii la propriu (dacă i s-o fi estompat vreodată pregnanţa), ca obiect, ca sursă a învăţării, a cunoaşterii şi a înţelegerii lumii; exact spus, este vorba despre manualul şcolar.
Între obiectivele majore ale Programului de guvernare 2017–2020, capitolul Politici în domeniul educaţiei deţine ca reper o coordonată principală în abordarea, atât explicit, cât şi implicit, a tematicii referitoare la manualele şcolare. Este un lucru perfect explicabil şi în acelaşi timp încurajator pentru depăşirea stării de simplu deziderat, având în vedere formularea programatică pe care oamenii din mediul şcolii o aşteaptă concretizată: „Implementarea principiului egalităţii de şanse în educaţie, îmbunătăţirea performanţelor educaţionale, abilităţilor şi competenţelor tuturor copiilor şi tinerilor, prin accesul la un sistem de educaţie de calitate, relevant şi incluziv, sunt cheia pentru creştere economică şi prosperitate“. Ca aşa ceva chiar să se întâmple, manualului şcolar i se pregătesc noi premise de valorizare. Beneficiul care se prefigurează este de aşteptat să fie în primul rând al elevilor şi apoi al profesorilor, ca şi al realizatorilor dedicaţi, profesionişti, cunoscători în mod real ai cerinţelor şi exigenţelor obiective în domeniu – autorilor şi editorilor de manuale.
 
Conţinut, accesibilitate şi preţ, dincolo de litera dezideratului
Fără manuale şcolare de calitate, accesibile sub toate aspectele (conţinut, preţ, moment al utilizării), nu au cum să crească altfel angajant invocatele performanţe, abilităţi şi competenţe ale elevilor. Sunt cunoscute bulversările, nesiguranţa, întârzierile şi lipsurile care de ani de zile afectează, generic spus, piaţa manualelor, efectiv resimţit fiind impactul asupra consumatorilor şi producătorilor de manuale. De aceea, stringentă se anunţă crearea unui cadru legislativ particularizat pentru crearea, editarea şi livrarea manualelor de şcoală. Va exista o lege integratoare dedicată manualului de şcoală. Profesorul Pavel Năstase, ministrul Educaţiei Naţionale, prefigurează, prin mijlocirea agenţiei Agerpres, viitoarea şi aşteptata lege: „Toată lumea ştie foarte bine că legea achiziţiilor publice generează, nu numai pentru manuale, ci pentru foarte multe utilităţi şi cerinţe care vin nu numai în domeniul învăţământului, foarte mari probleme. Noi avem în vedere realizarea unei legi a manualelor, lege care să preia acest ciclu de producţie a manualelor şcolare, să le scoată din sfera achiziţiilor publice, să fie considerată ca o achiziţie specială, astfel încât, în mod transparent evident şi în mod competitiv, nu a nominaliza anumite companii care să se ocupe de această producţie, să putem să deblocăm situaţia în care ne găsim. Personal, vă spun sincer că o consider ca prioritatea numărul unu ca problemă, ca gravitate şi ca responsabilitate a noastră de a o rezolva“.
 
Eliminarea timpilor morţi din apariţia manualelor
Scoaterea mecanismului de livrare pe piaţă a manualelor de sub dominaţia legislaţiei generale a achiziţiilor publice se anunţă promiţătoare. Intenţia ministerială subliniată public este de eliminare a timpilor morţi care generează actuala întârziere a apariţiei manualelor. Desigur, nu va fi vorba despre o dereglementare şi nici despre vreo abatere de la principiile afirmării opţiunilor privind caracterul alternativ al manualelor, concordanţa riguroasă cu programele de învăţământ, transparenţa operaţiilor economico-financiare, ci va fi vorba despre o construcţie sub aspect normativ care să ţină seama de particularităţile producţiei editoriale în profil didactic. Este de semnalat aici că înţelegerea şi punerea cu adevărat în valoare a acestor particularităţi nu le vor putea realiza decât editurile definite prin profesionalism acumulat şi recunoscut. O legislaţie care să ajute editurile cu aport susţinut prin valoare la dezvoltarea formării şi educării copiilor şi tinerilor va reprezenta o contribuţie în sine la progresul şcolii. Obiective de guvernare precum „construirea platformei de E-learning, depozitelor online (biblioteca virtuală) şi a infrastructurii digitale de conţinuturi“; „Modernizarea procesului de predare-învăţare cu ajutorul tehnologiilor informaţiilor şi comunicării, prin dotarea tuturor şcolilor, cadrelor didactice şi copiilor cu mijloace adecvate“; „Restructurarea curriculumului şcolar din perspectivă multiculturală“ este de aşteptat să-şi găsească în preconizata lege a manualului şcolar un teren solid pentru a se petrece cu adevărat.
Manualul digital nu poate înlocui profesorul
În strânsă legătură cu asigurarea cadrului normativ necesar unei funcţionări a pieţei editoriale adecvate circulaţiei manualelor şcolare către beneficiari, se prefigurează obiectivul programatic vizând „realizarea reformei curriculare şi înnoirea tuturor manualelor, cu asigurarea concomitent a formei printate şi digitale, cu includerea elementelor de dezvoltare a competenţelor antreprenoriale şi a abilităţilor socio-emoţionale şi reducerea încărcăturii de muncă pentru elev, mai ales în afara şcolii, cel puţin la nivelul învăţământului primar şi gimnazial“.
Pe linia modernităţii care să însemne sprijin, accesibilitate şi simplificare în pregătirea şcolară, şi nu aliniere cu orice preţ la tendinţe, se regăseşte şi subiectul manualului în forma lui digitală, frecvent abordat în tema largă a aşa-zisei dispariţii a printului. Ei bine, legea tot mai actuală a elaborării, producerii, livrării şi achiziţionării manualelor şcolare va deţine în mod organic referiri la această formă de prezentare. În acelaşi timp, ministrul Educaţiei Naţionale face o apreciere autorizată, în sensul că manualul electronic va exista, va fi supus procedurilor de licitare şi se va dovedi în continuare un sprijin important pentru elevi, însă nu va înlocui niciodată profesorul.
Ca proiecţie temporală de ansamblu, perspectiva anunţată de la nivel guvernamental este de înnoire a Legii Educaţiei Naţionale „până cel târziu la 1 ianuarie 2018“, odată cu elaborarea Legii manualului, „care să reglementeze achiziţia manualelor şcolare pentru învăţământul preuniversitar“.
F. IONESCU