Pandemia prin care trecem ne-a aruncat pe toți direct într-o lume a digitalizării: se fac ore ­online, se interacționează prin intermediul ecranelor, se fac cumpărături online, se păstrează sau se pierd relații tot online. În tot acest context, ce se în­tâmplă cu lectura – atât în ceea ce privește educația co­­piilor, cât și referitor la dezvoltarea pe termen mediu și lung a adulților (fie ei profesori sau părinți)?

La o primă vedere, cărțile ar trebui să fie cel mai puțin afectate de această digitalizare forțată. Dacă relațiile pot să sufere în această perioadă, dacă comunicarea începe să-și estompeze anumite aspecte și empatia pare să intre într-un con de umbră, conținutul transmis prin intermediul cărților fizice a fost de multă vreme accesibil și în lumea digitală. La o primă vedere, perioada de stat în casă în fața device-urilor impuse de către tehnologie ar fi trebuit să aibă un impact pozitiv și asupra lecturii. Totuși, lucrurile sunt mult mai nuanțate și asupra unor astfel de nuanțe ne vom opri în articolul de astăzi.

Pentru început, trebuie să observăm că bugetul de timp alocat lecturii a tins să descrească în ultimii ani. O lectură profundă are nevoie de un timp dedicat. Conform lui Wolf (apud Polan, 2018), când petrecem de la 6 la 12 ore pe zi citind pe ecrane vom dezvolta o tendință clară de a citi rapid și superficial. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că, așa cum spune autorul, „o carte ne încetinește literalmente – trebuie să întoarcem paginile – și, de cele mai multe ori, ne încurajează să ne întoarcem și să recitim. Prin urmare, cuvintele au mai multă permanență“.

Dar spuneam că bugetul de timp al omului modern (atât când vorbim de elevi, cât și când vorbim de adulți) este limitat și trebuie împărțit între multiplele informații noi care ne bombardează zilnic. Prin urmare, apare o tendință de a căuta sursele informaționale care să ofere rapid cunoștințele de care avem nevoie. Ați observat că a început să existe o tendință ca pe unele site-uri de articole să fie trecut și timpul necesar lecturii (1 minut de citit, 3 minute de citit) tocmai pentru a face atractiv textul prin prisma consumului scăzut de timp necesar lecturii. Dar știm că un astfel de „câștig“ vine și cu o pierdere serioasă: superficializarea până la lipsa de consistență a mesajelor transmise!

Prin urmare, din moment ce informațiile pe care le căutăm au mai puțină consistență, sunt mai puțin „sațioase“ pentru spiritul nostru critic, vom deveni (așa cum remarca și Polan) o persoană mai puțin critică în ansamblul nostru, ceea ce ne face mai vulnerabili la știrile false. Vedem o primă consecință negativă a superficializării lecturii, o consecință cu care ne confruntăm tot mai mult în ultima vreme.

Nevoia de a avea acces la mai multe surse de informare simultan conduce repede la o perspectivă interesantă: ca­pacitatea generației tinere de a fi multitasking, de a executa mai multe sarcini în același timp. Este acest lucru un aspect pozitiv sau unul negativ? Depinde de unde privim lucrurile: din perspectiva pierderii consistenței celor lecturate este un aspect cu importante consecințe negative, dar din perspectiva deschiderii spre o lume plină de provocări multiple? Aici sunt mai multe nuanțe, Laura ­Bowman (apud Rosen, 2010) îndemnându-ne să urmărim un adolescent care verifică Facebook și trimite și răspunde la texte în timp ce își citește sarcinile școlare. Conform autoarei, aceste elemente colaționate simultan nu au un impact dramatic asupra înțelegerii, uneori chiar pot să fie dinamizatoare pentru aceasta. Ca atare, diminuarea importanței și valorii conținutului „de citit“ este un factor potențial negativ, dar creșterea posibilității de a ajunge la mai multe surse de informare simultan poate să fie consemnată în rândul efectelor pozitive.

Dar se pune o altă întrebare: chiar dacă am avea drept subiect al lecturii același material/aceeași carte, pe de o parte în format digital și pe de altă parte în format fizic/print, ar exista diferențe? Ei bine, da! Conform lui Bergland (2016), utilizarea ecranelor pentru a citi același material ne poate face să ne focalizăm pe detaliile concrete și mai puțin să interpretăm informațiile la nivel abstract și să privim imaginea în ansamblu.

Mai mult, așa cum spunea Carr (2011): „Trecerea de la hârtie la ecran nu schimbă doar modul în care folosim citirea; de asemenea, influențează gradul de atenție pe care i-o acordăm și profunzimea cu care abordăm subiectul“. Mai mult decât atât, autorul subliniază și mai apăsat concluziile studiilor sale: „Cercetările, spune Carr, continuă să arate că oamenii care citesc text liniar înțeleg mai mult, își amintesc mai mult și învață mai mult decât cei care citesc textul presărat cu legături“.

de Ion-Ovidiu Pânișoară – profesor universitar