Lectura în „clasa de sub copac“

Sunt învățătoare de 30 de ani. Încerc să fiu cât pot eu de receptivă și de maleabilă și să mă adaptez cerințelor educative ale noilor generații de elevi. În acest spirit, unul dintre proiectele care s-au dovedit cu priză la copii, desfășurat în cursul anului școlar la clasa a IV-a, a fost „O carte pentru toți“.

Timpul petrecut în librărie alină tristețile

Ideea proiectului mi-a venit gândind conceperea și organizarea unor activități dedicate cărților, cu ocazia „Zilei națio­nale a lecturii“. Le-am propus copiilor ur­mătoarele idei, pe care ei le-au acceptat cu mult interes:

• să facă donații de cărți pentru colțul de lectură din clasă sau pentru biblioteca școlii;
• să citească o carte pe care să o și achiziționeze toți.

Copiii au ales, din mai multe titluri, să citească împreună cartea Librăria magică a dorințelor, scrisă de Katja Frixe. Am considerat că este o alegere potrivită, având în vedere că în această carte copiii găsesc inspirație pentru modalități prin care să depășească momentele mai puțin plăcute din viața lor de fiecare zi.

Pe scurt, cartea spune că timpul pe care mai mulți copii îl petrec într-o librărie descrisă de autoare le alină tristețile, ei fiind acolo alături de un motan care știe să facă rime și de o oglindă fermecată care spune vorbe înțelepte. Toți copiii eroi ai cărții se simt confortabil printre rafturile librăriei. Primesc sfaturi prețioase, iar pe deasupra, orele de lectură le sunt îndulcite la propriu cu prăjiturele de ciocolată, oferite cu generozitate de doamna Eule, patroana librăriei.

„Toate se vor termina cu bine!“

În urma lecturii, copiii au avut de ales un citat din carte, pe care l-au reținut și l-au transformat într-un slogan motivațional al clasei, scriindu-l cu litere de-o șchioapă pe tablă: „Astăzi nu e o zi pentru proastă dispoziție!“.

Astfel, au înțeles că problemele care apar zilnic într-un colectiv numeros, de 30 de copii, se rezolvă printr-o bună co­municare și toate se vor termina cu bine!

Pe parcursul derulării proiectului, au fost zile în care am citit împreună afară, în curtea școlii, în „clasa de sub copac“, lo­­cul băncilor fiind luat de buturugile așezate la umbră.

Când toți elevii au terminat de citit cartea, fiecare în ritmul lui, a urmat feedbackul. Au avut loc dezbateri, în care personajele și acțiunile acestora au fost analizate în detaliu. Am desfășurat apoi o activitate-concurs, organizată pe echipe, având ca sarcină realizarea unui organizator grafic, sub forma unei hărți a textului. Copiii au participat cu interes, dornici să arate cât de multe informații valoroase au reținut și, în același timp, dornici să câștige. Fiecare echipă și-a ales reprezentanții: unul care să scrie caligrafic, altul care se pricepe la desenat și unul care să prezinte re­zultatul muncii lor.

Nu puteam să omit în lucrul cu cartea nici partea digitală, care este la îndemâna copiilor de azi. Le-am permis copiilor ac­cesul la telefoane, pentru o oră, timp în care au căutat, sub îndrumarea mea, di­verse informații necesare în conceperea proiectului. În rest, telefoanele lor stau cuminți, închise, într-un spațiu special amenajat în clasă.

Pentru că le-a plăcut atât de mult, am hotărât să le fac o supriză de 1 Iunie, legată de această carte. Cu ajutorul unei mă­mici talentate, am pictat pe peretele clasei, în apropierea colțului de lectură, personajul principal al cărții, Clara. Întâmplător, una dintre fetițele silitoare din clasa noastră poartă acest nume. În pa­­uze, copiii se distrau copios, schimbând cu colega lor diverse replici întâlnite în carte.

„Gradația de merit mai mult împiedică, decât motivează cadrele didactice care muncesc cu adevărat“

Am realizat toate aceste activități cu scopul de a atrage copiii către lectura din plăcere, ca să-i determin să iubească plimbările imaginare din lumea cărților.

Pentru buna desfășurare a proiectului am utilizat materiale procurate din banii personali și mi-am ocupat zile din timpul meu liber. Consider că a meritat fiecare ban cheltuit și fiecare minut ­consacrat pregătirii și desfășurării activităților.

Copiii (mai ales cei cu rămâneri în urmă la învățătură) chiar au avut satisfacția că au reușit să citească ușor o carte de dimensiuni mai lungi, că s-au bucurat de participarea la activități și de o sală de clasă primitoare și colorată. Totodată, au găsit o alternativă la atât de tentantul scrolling pe rețelele și aplicațiile de pe telefoane. Și, nu în ultimul rând, la Evaluarea Națională de la clasa a IV-a, cei mai mulți elevi au rezolvat foarte bine itemul care le cerea să descrie o carte citită, alegând să vorbească tocmai despre cartea aleasă pentru acest proiect.

În schimb, nu am avut nici timp și nici disponibilitate să mă ocup de partea de scriptologie a proiectului. N-aș vrea să în­­chei într-o notă tristă pledoaria mea pentru citit în rândul celor mici, însă nu pot să nu amintesc de-o „durere“ de-ale noastre, ale cadrelor didactice – dosarele, hârtiile zilnice pe care trebuie să le completăm!

Așadar, a fost un proiect pentru suflet, și nu pentru mult râvnita gradație de merit, cum poate unii ar fi tentați să creadă. De altfel, în forma în care este acordată acum, această recompensă mai mult împiedică decât să motiveze cadrele di­dactice care muncesc cu adevărat. Personal, militez să dispară, chiar dacă sunt o fericită, dar și mult prea stresată posesoare a acestei gradații!

Elena NECȘULESCU – profesor pentru învățământ primar,
Școala Gimnazială George Topârceanu Mioveni, Argeș

Articol publicat în revista Tribuna Învățământului nr. 44-45