Articolul prezintă beneficiile lecturii din perspectivă psihologică, pornind de la o succintă incursiune în istoria apariției cărților și a obișnuinței de a lectura. Fără a fi o abordare exhaustivă a impactului lecturii asupra evoluției personalității umane, articolul face ­referire la rolul cărților în construirea lumii personale care reprezintă un potențial mijloc de pozitivare a vieții personale în situații istorice limitative.

Încă de la începuturile sale, omul și-a definit existența prin racordarea sa la lumea exterioară, rafinându-și capacitățile de receptare și abilitățile de interpretare a mesajelor. Fiecare foșnet al frunzelor putea descrie o varietate de sensuri pe un continuum de la o simplă adiere de vânt până la o amenințare a unui animal de pradă pentru omul primitiv, care a simțit nevoia să le exprime prin picturile rupestre care s-au păstrat până astăzi. Alături de acestea, creațiile de artă portabilă din paleoliticul superior transgresează milenii cu mesajele despre sensibilitatea spiritului uman. Evoluția limbajului și a vieții sociale au determinat apariția primelor forme de scriere care au devenit un instrument de conservare și transmitere a experienței sociale peste veacuri. Astfel, omul a început să învețe să comunice cu sine, să-și exprime gândurile în cuvinte pe care să le păstreze inscripționate pe tăblițe de lut, pe pietre sau pe papirus, mai târziu. Pe măsură ce viața socială s-a complicat, iar diferența dintre clasele sociale s-a adâncit, scrisul și cititul devin „privilegii ale gândirii“ la care puteau accede doar cei din elitele sociale. Cu toate aceste limitări, oamenii au scris ­despre experiențele lor, au citit și au dus ideile în comunitățile lor, dezvoltându-le. Astfel că, în timp, lectura a devenit unul dintre vectorii care au contri­buit în plan social la evoluția culturii sociale, și în plan individual la evoluția eului.

Cititul este instrumentul care conduce spiritul uman spre una dintre marile „taine“ culturale ale umanității, care este reprezentată de lectură. Prin definiție, o taină desemnează un mister, un secret greu accesibil de mintea umană în absența unui demers inițiatic. Este greu, poate imposibil, ca un cititor să înțeleagă cu exactitate mesajul scris de către un scriitor, întrucât mijloacele acestuia de a exprima întreaga trăire sunt limitate la cuvinte, restul, până la decriptarea sensului, depinzând de cel care lecturează, de experiența și empatia lui. Cuvintelor le sunt asociate emoții, experiențe personale prin care se poate accesa semantica. Cu toate acestea, o suprapunere perfectă între mesajul transmis și cel perceput este imposibilă, însă acest lucru nu diminuează cu nimic splendoarea efortului de a pătrunde sensurile cărților dincolo de toate limitările subiective.

De sute de ani, copiii învață să „buchisească“ textele din manuale, la început neînțelegând la ce este utilă atâta trudă, când soarele strălucește vesel pe cer și jocurile îi așteaptă îmbietoare în grădini. Multe pagini de cărți au fost mototolite în chinul de a reuși să citească fluent un text. Însă, peste ceva ani, aceiași micuți, care în trecut duceau adevărate lupte cu literele, sunt nedespărțiți de cărțile pe care le „savurează“ mental și care le oferă adevărate experiențe spirituale unice. Pentru ei, lectura a devenit o călătorie inițiatică în lumea sinelui și în universul uman.

La nivel personal, lectura este una dintre activitățile care contribuie la evoluția personalității omului, impactul ei asupra diverselor subsisteme psihice fiind remarcabil. Astfel, cititul stimulează sistemul cognitiv:

• activează și optimizează vocabularul, lărgind sfera noțiunilor atât empi­rice, cât și științifice, și a sistemului de relații dintre ele;
• dezvoltă gândirea critică prin ra­­portarea propriului sistem de credințe și convingeri la cele propuse de cărți;
• dezvoltă imaginația prin „punerea în scenă“ în viziune proprie a subiectelor din cărți;
• facilitează empatia prin proiectarea personală în personajele cu care rezonează;
• exersează capacitatea rezolutivă prin testarea mentală a situațiilor problematice din cărți;
• stimulează creativitatea socială prin îmbogățirea experienței personale în relațiile interpersonale prin exemplele literare.

de Alina Mihaela MUNTEANU – profesor, psiholog CMBRAE

Articolul integral poate fi citit în revista Tribuna Învățământului nr. 24 / decembrie 2021