Anul 2023 este desemnat, la nivelul Uniunii Europene, drept Anul european al competențelor, cu scopul de a încuraja competitivitatea, participarea și talentul. În acest context, a deține competențe relevante în educare și formare constituie un subiect de interes și o temă de dezbatere de actualitate.
Dintre cei care muncesc – termenul nu este impropriu, ci denotă un efort intelectual și fizic, conștient, uman, îndreptat spre atingerea unui anumit scop – în sistemul de educație, cei mai mulți profesori pot să se refere la activitățile reușite, pot identifica o lecție care le-a plăcut. Știu asta, recunosc asta (în sensul că identifică acest fapt) pentru că au asistat la o lecție bună, au proiectat și materializat chiar ei astfel de lecții.
În literatura de specialitate sunt prezentate, explicate și exemplificate diverse metode didactice prin care practicienii educației, cei care interacționează zi de zi cu elevii în cadrul orelor la clasă, pot să desfășoare un demers didactic de calitate.
Din multitudinea de metode formale și nonformale, fiecare dintre profesori utilizează, în fapt, doar câteva, selectate pentru că sunt considerate potrivite pentru ceea ce vor să realizeze cu elevii, în raport cu un anumit conținut specific de predare-învățare-evaluare, care să permită o corelație bună între obiectivele operaționale ale lecției, competențele specifice avute în atenție și suportul oferit de către lecția didactică prin conținutul abordat, ales din tematica programei școlare. Probabil este și rezultatul unei preferințe, care are legătură cu personalitatea profesorului, cu specificul disciplinei predate, cu efortul de adecvare la nivelul de interes și de implicare al clasei de elevi, cu alegerea resurselor educaționale deschise.
Astfel, fiecare dintre profesori agreează o anumită metodă, pentru că a avut o experiență de succes când a aplicat-o, a învățat din experiență ce dificultăți pot apărea, ce oportunități permite, pentru că o consideră rodnică, în anumite contexte pedagogice.
Ideea este aceea de a realiza lecții interactive, prietenoase cu cei care sunt în procesul de formare-educare, de a construi ore la clasă în care elevii să ia parte la diferite experiențe de cunoaștere, să învețe în moduri potrivite stilului lor de a se raporta la informație. Monitorizând învățarea, profesorul va avea permanent în atenție faptul că elevii sunt participanți la propria lor formare, iar învățarea devine autentică doar dacă permite transferul de cunoștințe în diferite contexte de viață, având astfel un caracter practic-aplicativ.
Tocmai în acest sens vă propunem să reflectăm împreună la aplicabilitatea unora dintre metodele didactice într-o lecție, despre care să putem spune că este așa cum îmi place să fie.
Plecând de la situația de a desfășura ore în regim online, apoi hibrid, în perioada pandemiei de COVID-19, am considerat ca punct de pornire a unei noi etape în educație reluarea cursurilor în format fizic, față în față. În corelație cu aceste experiențe am realizat o cercetare despre starea de bine în școală, o stare care se pierduse prin restricțiile impuse de criza sanitară.
Starea de bine este, de fapt, vizată prin lecția care îmi place.
Lucrarea de față are două componente: una, preponderent aplicativă, în care diferite metode didactice sunt exemplificate pentru lecții la discipline socio-umane și o alta, care cuprinde referințe metodologice generale și repere teoretice aferente predării-evaluării științelor sociale.
Aplicarea metodelor didactice are loc în registre diferite, în funcție de specificul disciplinei școlare, de viziunea pedagogică a profesorului, de experiența sa la catedră. Abordarea îndeamnă la o analiză comparativă privind aplicarea aceleiași metode pentru materii diverse de studiu, din sfera științelor sociale, pentru elevi de vârste diferite, care învață în gimnaziu și în liceu disciplinele socio-umane. În acest sens, în finalul cărții este prezentat un tablou general al metodelor didactice și a lecțiilor în cardul cărora sunt aplicate, o formă de contabilitate pedagogică menită să faciliteze, pe de-o parte, identificarea metodei, iar pe de altă parte, analiza exemplelor de pedagogie aplicată asociate.
Mai mult, profesorii sunt provocați astăzi să-și organizeze modular demersul didactic. În această structurare, profesorii pot să-și selecteze și să-și adapteze conținuturile (pe baza cărora formează/dezvoltă competențele prevăzute în programele disciplinelor socio-umane) în funcție de achizițiile elevilor, dar și de alți factori, cum ar fi caracteristicile grupului de elevi (vârstă, mediu social și școlar, nivel de dezvoltare intelectuală), resursele didactice disponibile, specificitatea domeniilor de conținut, subtemele cele mai relevante elevilor săi, nevoile remediale de învățare sau, din contră, direcționarea spre performanță (olimpiade, concursuri, centre de excelență, cercuri/cluburi tematice) a elevilor.
Sub sigla generoasă a Cancelariei Naționale am lansat o invitație la un dialog colegial colaborativ, mai întâi profesorilor din cancelaria unde fiecare dintre autorii acestui volum își desfășoară activitatea, apoi colegilor din alte cancelarii, din întreaga țară. Pe baza unui chestionar aplicat online, în toamna anului școlar 2022-2023, am realizat un profil al profesorului interesat de perfecționarea muncii sale. Pentru un plus de credibilitate, întrebările chestionarului au vizat activitatea de zi cu zi la catedră a profesorilor, vizând preocupările lor care țin de pregătirea lecției, desfășurarea acesteia și obținerea rezultatelor formativ-educaționale scontate. Am încercat, astfel, să stabilim, din interiorul procesului de predare-învățare-evaluare, cum este posibilă o învățare eficientă, care duce în mod sigur la rezultatele așteptate. Am dorit să abordăm activitatea colegilor profesori în termeni calitativi, adică în legătură cu aspecte de factură subiectivă, precum pasiunea profesorilor pentru domeniul lor de activitate, rolul lor de model pentru elevi, dinamica relațiilor dintre profesor și elev. Instituția școală ar trebui să dea profesorilor încredere că efortul făcut pentru elevi în demersul lor de învățare va avea succes, că elevul va susține această acțiune comună până la obținerea rezultatelor așteptate, iar profesorul, la rândul lui, ar trebui să fie disponibil în a oferi sprijin pe parcursul tuturor etapelor învățării, să devină adevărat facilitator pentru elevi, să clarifice obiectivele educaționale și criteriile de evaluare, astfel încât acestea să poată fi înțelese de către actorii educaționali, în primul rând, de elevi și de părinți.
Sperăm ca cei care vor parcurge cartea de față să o recepteze ca pe o oportunitate de a participa la un dialog colegial, în care are loc un schimb de experiență didactică și de bune practici în educație, în care să integreze și alte concepte semnificative: predarea-învățarea vizibile, evaluarea critică a rezultatelor învățării, lecții interesante, demers pedagogic adaptativ.
Și pentru că unitatea de analiză pentru activitatea didactică, față de care profesorii își dedică întreaga lor preocupare profesională, este lecția, despre aceasta vorbim în carte. În proiectarea și pregătirea lecțiilor care ne plac (desfășurare propriu-zisă, dar și declanșarea de feedback), profesorii ar trebui să „vadă lecția prin ochii elevilor lor“, cum ar spune John Hattie. Astfel, ceea ce are loc devine relevant pentru cel care intenționează să învețe, întregul demers didactic capătă sens unitar, iar predarea-învățarea-evaluarea devin cu adevărat vizibile.
Scopul explicit vizat este deci acela de a realiza lecții eficiente, puternic formative și atractive, atât prin utilizarea unor strategii didactice interactive, cât și prin valorificarea experienței pedagogice. În acest sens, scopul implicit al lucrării de față este să ofere repere de inovare metodologică, să încurajeze creativitatea didactică, să fie inspirațională.
Prof. dr. Cristina ȘTEFAN – Colegiul Național Spiru Haret, București
Prof. dr. Sorin Spineanu-Dobrotă – Colegiul Național Sf. Sava, București
Articol publicat în nr. 41-42-43 al revistei Tribuna Învățământului
