Versul anterior (Vergiliu, Georgice) este inscripţionat pe arcada sălii de festivităţi a Şcolii Superioare Comerciale „N. Kretzulescu“ din Bucureşti şi reprezintă un adevăr: perseverenţa în muncă învinge orice.
Fiind în public, am avut timp să pritocesc la inscripţie, bucurându-mi mintea şi privirea în acelaşi timp, pentru că sala de festivităţi amintită anterior este una dintre sălile care, prin decoraţiunile sale în stil neoclasic, te absoarbe într-un timp pentru care şcoala reprezenta o reală prioritate.
Cum altfel, când ministrul Instrucţiunii Publice, dr. Nicolae Kretzulescu, consideră o necesitate dezvoltarea învăţământului economic şi înfiinţează la Bucureşti (1864) prima şcoală economică având rang de unitate de învăţământ superior? Cum altfel, când Pake Protopopescu, primar al Bucureştilor, a dispus construirea acestui edificiu (1888), considerând că educaţia merită să fie colocatară cu frumuseţea şi încredinţând proiectul arhitectului Petre Petricu, cel care a realizat şi bisericile Silvestru şi Sfinţii Voievozi din Capitală?
Cum altfel, când momentul solemn al începerii construcţiei, de ziua Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena (1889), a fost onorat prin prezenţa Regelui Carol I, a Principelui Ferdinand (viitorul prim rege al României Mari), a Mitropolitului Primat Iosif Gheorghian, a preşedintelui Senatului General I. Em. Florescu, a lui Lascăr Catargi, preşedintele Consiliului de miniştri, a ministrului domeniului public Gr. G. Peucescu, precum şi a primarului Capitalei, Emanoil Protopopescu – Pake, imnul naţional fiind intonat de Regimentul 6 Dorobanţi?
Alte vremuri… Revin în prezent prin folosirea de sintagme: să fim ancoraţi în realitate. Realitate în care termeni precum indicatori, eficienţă, utilitate, pragmatism, festivism nu mai permit festivitate, ezitare, curagiu.
Revin la cugetarea lui Vergiliu, pentru că este parte a omagiului adus evoluţiei şi, pus în contextul prezentului, întreb: nu cumva, din cauza muncii perseverente care învinge totul, cei care au perseverat în muncă sunt primii învinşi?
Post-scriptum: am privit la versul lui Vergiliu, însă în opoziţie (spaţială, doar) cu acesta, spaţiul armonios al sălii de festivităţi a fost inscripţionat cu mesajul „Cu curagiu şi cu minte ajunge cineva departe“ care m-a făcut să mă întreb: cât/cu ce/cum mai contribuie şcoala ca să ajungem cât mai aproape de acest departe?
Gabriel VRÎNCEANU,
Director Casa Corpului Didactic Bucureşti