Interviu cu prof. Virgil Popescu, președintele SIIP Timiș

Stimate domnule președinte, care au fost, în primele luni ale anului, cele mai mari probleme de care v-ați izbit și vă izbiți dumneavoastră, sindicatul pe care îl conduceți?

Anul 2019 a debutat cu foarte multe promisiuni, mai ales prin prisma Acordului încheiat cu Guvernul României la Alba Iulia la sfârșitul anului trecut, într-un cadru solemn, demn de vremuri pe care le dorim să fie mai bune.

Personal, am avut unele îndoieli care priveau cele cuprinse în acord, însă am considerat că, fiind asumate la cel mai înalt nivel, vor fi îndeplinite în integritatea lor și la timp.

Încă de la începutul anului 2019 am văzut că îndoielile mele nu numai că s-au adeverit, dar s-au dovedit a fi mai întemeiate decât mi-aș fi putut imagina, iar problemele mai grave decât aș fi crezut.

Doar să ne amintim prevederea, legală de altfel, cu privire la alocația de hrană care nu s-a mai plătit timp de o lună de zile. Apoi sporul de neuropsihic în cuantum de 10% din salariu care trebuia să fie plătit tuturor cadrelor didactice a fost plătit doar cadrelor didactice de predare, fiind excluși inspectorii generali, inspectorii școlari, directorii și personalul din CJRAE și CEMEBRAE, personalul didactic să beneficieze de acest spor și cel auxiliar, precum și cel didactic.

De asemenea, o altă problemă, foarte importantă pentru noi, este aceea a concediului de odihnă pe care trebuie să îl aibă toate cadrele didactice. Să înțelegem că directorul școlii, inspectorul general, inspectorii nu sunt cadre didactice, cel puțin în viziunea Ministerului Educației Naționale. Și cum nu erau de ajuns nemulțumirile din sistem, nu cu mult timp în urmă, a apărut un proiect de hotărâre prin care la clasa pregătitoare, clasa I și clasa a II-a, orele de educație fizică să nu mai fie predate de profesorii de specialitate, ci de profesorul de învățământ primar, ore cu o altă denumire – joc și mișcare.

Protestele care au avut loc în mai multe județe din țară la începutul anului au determinat conducerea MEN să anuleze acest proiect de hotărâre. Aici, o contribuție majoră a avut-o greva japoneză ce s-a desfășurat în toate unitățile școlare din județul nostru. Concluzionând, primele luni ale lui 2019 au fost destul de tensionate.

Sunt mulțumite sindicatele din educația timișeană cu banii alocați educației naționale?

România s-a aflat anul acesta într-o situație fără precedent, la mijlocul lunii februarie neavând un buget adoptat pentru anul în curs. Niciodată nu s-a mai întâmplat așa ceva. De aici, evident, consecințe dintre cele mai grave pentru învățământ. Desigur, putem vorbi de proiectare bugetară care este oricum mai mare decât în anii anteriori, dar nu este suficient.

La nenumăratele probleme, acute multe dintre ele, acumulate de-a lungul anilor, se pare că nici 6% din Produsul Intern Brut nu ar fi de ajuns pentru a pune învățământul la locul său de prioritate națională, așa cum clamează clasa politică. Evident că sumele acordate prin proiectul de buget sunt mai mari cu circa 10 miliarde de lei, dar, așa cum spuneam, nu sunt suficiente.

Totuși, rămânând la valoarea fixată în Legea Educației Naționale Nr. 1/2011, credeți că aceste 6 procente sunt chiar atât de nerealiste pentru a nu putea fi atinse?

Desigur, fiecare sector de activitate este extrem de important, însă cred că alocațiile pentru învățământ sunt încă foarte mici. Am mai spus-o: 6% alocație bugetară nu cred că este suficient.

Lumea de azi este o lume a tehnologiei moderne, a condițiilor de viață foarte ridicate și noi încă ne zbatem cu toalete în curtea școlii (avem peste 1.500 de școli care au asemenea toalete), nu au apă curentă, încălzirea se face cu lemne ca acum o sută de ani. Mulți elevi se deplasează de acasă cu mijloace de transport improprii, întâmpinând multe probleme.

Rămânem în sfera finanțelor. Sunt mulțumite cadrele didactice timișene cu salariile pe care le primesc în momentul de față?

Nu, nici pe departe, profesorii nu sunt mulțumiți. Legea 153 a salarizării personalului din sectorul bugetar îi va împinge în ultima treime a salarizării, fără a se ține seama de rolul pe care îl au dascălii în pregătirea generațiilor viitoare. De asemenea, nu sunt de acord cu salariile, de multe ori discriminatorii de-a dreptul, când oameni cu aceeași pregătire și profesie au salarii mult diferite unii față de alții.

Cred că se impune rapid o corecție la această lege care să fie mulțumitoare pentru importanța muncii desfășurate zi de zi și mai ales de pregătirea viitorului acestei țări.

Doamna Ecaterina Andronescu a venit la Ministerul Educației foarte hotărâtă să reformeze sistemul, școala, să schimbe multe. De pildă, intenționează să reducă numărul de ore. E o idee bună?

Este foarte adevărat și sistemul de educație din România trebuie să se reformeze, să performeze, astfel încât să ne situăm în rândul țărilor civilizate care dau oameni și profesioniști de clasă.

Desigur că numărul de ore pe care le au elevii este destul de mare. Este necesar să existe o consultare largă a întregului angrenaj, astfel încât hotărârea ce se va lua să fie de acordul tuturor părților. Trebuie mult tact și multă atenție în acest sens.  Cred că mai degrabă ar trebui să fie reactualizate programele școlare care sunt foarte încărcate și de multe ori sunt peste puterea de înțelegere a majorității elevilor. Grupurile de lucru pe această temă trebuie să cuprindă oameni ai catedrei și nu oameni care vor să-și impună părerile, să arate cât de grozavi sunt dumnealor. Cert este că trebuie făcut ceva în acest sens cu multă atenție și să fie în folosul elevilor.

Ministrul educației naționale a decis digitalizarea școlii românești și a anunțat alocarea unei sume importante de bani pentru implementarea proiectului România Digitală, mai precis pentru achiziționarea de table inteligente și de tablete pentru toate școlile din țară. Era aceasta urgența urgențelor? Am rezolvat toate problemele din învățământ și a mai rămas aceasta?

Preocuparea pentru modernizarea sistemului de învățământ este onorantă pentru oricine vrea acest lucru, dar trebuie să vedem care ar fi prioritățile din sistem. Avem școli care nu au condiții minime pentru această activitate, așa cum spuneam mai devreme, trebuie ca toate unitățile școlare din țară să fie aduse la normalitate.

Sunt încă școli care nu dispun de curent electric, dar vorbim de tehnologie sofisticată.

Cred că principala preocupare a ministerului trebuie să fie aceea a unor locații care să fie pe bună dreptate numite școli. Aici trebuie implicate și autoritățile locale. Nu putem vorbi de modernizare când în școala respectivă nu se dau bani pentru hârtie, xerox și alte materiale. Când nu sunt, de multe ori, nici măcar lemne pentru foc sau apă curentă.

Primăriile și consiliile locale trebuie să fie preocupate de acest aspect. În fond, școala este principala unitate din localitatea respectivă care ne dă tuturor celor care sunt interesați de bunul mers al societății o imagine clară a felului în care sunt priviți elevii, dar și părinții și, nu în ultimul rând, dascălii.

Care sunt principalele direcții pe care considerați că va trebui acționat în următoarea perioadă de timp?

Sindicatul a fost și este preocupat permanent de oamenii din sistem, oamenii care dau totul pentru meseria lor, sar și pentru felul în care sunt priviți de societate. Dascălul timișean trebuie să aibă siguranța locului de muncă, trebuie să fie privit ca principalul factor de educație al tinerei generații.

El trebuie să fie exemplar pentru elevii săi, să fie un adevărat părinte, dar mai ales dascăl. SIIP Timiș se va preocupa și în continuare de cele ce sunt cu adevărat aparținătoare sindicatului, păstrarea locurilor de muncă, salarizarea corespunzătoare valorii muncii pe care membrii săi o fac cu multă dragoste, pasiune și perseverență.

Interviu realizat de Oana PANAIT