Din câte am înțeles, simularea examenelor naționale s-a soldat cu rezultate slabe, rezultate dezastruoase și cu rezolvarea unui subiect pe baza unei comparații cu ceva ce tot e repetat pe la televizor.
Atât. Sau, cel mult, în rest, am aflat că, după cum comunică Ministerul Educației, notele sunt luate în seamă la tocmeală: aici scrie că „notele obținute nu se trec în catalog”, pentru ca în fraza următoare, după punct, să scrie că „prin excepție, la solicitarea scrisă a elevului, aceste note pot fi trecute în catalog”.
Tot de la minister, am aflat „distribuția notelor pe tranșe (exprimată în procente)”, semn că goana după note se menține dominantă și e scop în sine inclusiv la simularea examenelor naționale.
Izolat, am mai aflat constatări despre cât de abstracte au fost subiectele și cât de puțin referitoare la viața reală, constatări aparent năstrușnice, dacă nu ar fi triste pentru cum e înțeles pe alocuri rostul școlii.
În faza premergătoare, aflasem despre ceva încurcături cu valabilitatea unor subiecte și rigoarea unor punctaje, și acestea ridicate la nivel de interes național și de păcat capital ministerial, de parcă, apărând în fază pregătitoare, nu adevărată, ci de simulate a examenelor, astfel de probleme nu ar fi normal să fie reglate pe loc de către profesori stăpâni pe ei, pe propria știință de carte și pe clasă.
Altceva – învățăminte, semnale, concluzii din pregătirea candidaților (câte pot fi în etapa actuală a pregătirii examenlor), probleme organizatorice (că sunt examene la nivel de sistem național și de punere în aplicare la nivel local), adecvare a subiectelor, stare a elevilor, interes și dezinteres din partea lor, reacții ale familiilor și altele de felul acesta – nu am aflat din simularea examenelor naționale.
E puțin, ba e de-a dreptul păgubos ce rezultă din ele pentru câtă vânzoleală produc simulările acestea sub aspect material, uman și de timp, în condițiile în care ne plângem că avem „cel mai scurt an școlar” și tot tragem de el spre începutul lui septembrie și-l întindem în toiul verii.