Am un foarte bun prieten turc. Fost student, crescut ca fizician sub ochii mei, titularizare, grad II, grad I, care acum este profesor și director de liceu. De câte ori merg la Constanța, mă întâlnesc cu el la un restaurant turcesc cu o bucătărie excelentă. La rugămintea mea, mi-a făcut rost și de un Coran tradus în românește. Recunosc că nu l-am citit încă, doar l-am răsfoit, dar azi simt nevoia să-l citesc, așa cum am făcut și cu Biblia.
Nu cred că o credință poate semăna teroare în secolul XXI. Îndoctrinarea, fanatismul și o ură prostească și nejustificată pot face așa ceva. Sunt sigur că acești „kamikaze” ai islamului sunt per­soane cu un nivel scăzut de cultură, care n-au habar ce mate­ma­ticieni, astronomi și poeți a dat lumea arabă. Sunt sigur că au fost supuși unui program de „spălare a creierului”, program mane­vrat de minți criminale. Aceștia sunt adevărații asasini!
Este normal să mă întreb ce fac „serviciile”? Chiar nu pot să dea de rădăcina acestui rău?
Recunosc că întrebările de mai sus sunt pur retorice. Dar asta nu mă liniștește câtuși de puțin. Sunt român ortodox, dar am foarte buni prieteni catolici, protestanți, iudaici și, după cum am spus la început, un prieten islamist. În ciuda faptului că sunt creștin, nu sunt de acord cu „…întoarce și obrazul celălalt”! Guvernele europene ar fi cazul să se trezească din „beția” multiculturalității! Este clar că există persoane, că nu le pot spune oameni, care nu acceptă integrarea într-o altă societate/ cultură. Vor să și-o impună pe a lor! Este ca și cum, invitat de dna Merkel să stau câteva zile la dânsa acasă, aș pretinde să-și schimbe mobila, că nu-mi place, să-mi aducă patul meu de acasă că în el dorm bine, să nu facă zgomot când dorm în timpul zilei… ș.a.m.d.! Așa ceva nu mai poate fi tolerat, în ciuda „drepturilor omului” pe care ei refuză să le respecte!
Am ales titlul acestei tablete după numele unui restaurant din Bruxelles, restaurant care se găsește pe străduțele ce sunt în preajma Grand Place, străduțe care sunt o atracție pentru turiștii doritori de „fructe de mare” și specialități culinare bel­giene, străduțe pe care mă plimb cu plăcere de câte ori ajung în Bruxelles. Fac această precizare pentru a nu fi acuzat de… plagiat!
Dar, în realitate, prin acest titlu vreau să subliniez faptul că perioada de lumină culturală și pace care a caracterizat Belgia anilor 1920-1930, așa-zisa „La belle Époque”, poate fi retrăită doar dacă factorii politici europeni vor lua măsurile ce se impun în privința controlului imigrării. De peste 10 ani lucrez în Comitetul Sindical European pentru Învățământ, merg anual de câteva ori în Bruxelles, unde este sediul acestuia. Prin urmare, mi-am făcut prieteni trainici în Belgia, cu care am lucrat împreună, am fost la restaurant împreună, le-am cunoscut familia, fiind invitat la ei în casă. Nu vreau să aflu, Doamne ferește, că vreunul dintre ei a fost victima vreunui dement, spălat pe creier în numele unei religii!
Nu știu cum vor evolua lucrurile de acum încolo, dar mă tem! Mă tem de o Europă terorizată de cei pe care i-a primit cu brațele deschise, oferindu-le locuri de muncă, ajutoare sociale și dreptul de a li se respecta religia și obiceiurile.
Oare Australia de ce nu i-a primit și ea la fel?
(Un Cetățean European Român)
Răzvan C. Bobulescu,
Președinte de onoare Alma Mater