A apărut cel de-al cincilea volum (Adevăr, bine, frumos în școala de azi, Editura Sigma, 2014) din seria editată de Alianța Colegiilor Centenare, serie asociată decernării anuale a Premiului Lykeion. Ultimul volum are ca titlu Adevăr, bine, frumos în școala de azi, temă delicată cumva într-o lume ca a noastră, în care valorile par a se tot reseta. Secțiunea ca atare, care dă și titlul volumului, ocupă cam treizeci de pagini dintre cele peste 200 ale cărții. Sunt publicate aici câteva repere teoretice (prof. Evelina Cîrciu, Colegiul Meșotă Brașov), o anchetă realizată în câteva licee din București pe tema „Educația pentru valori”, la care se adaugă contribuții ale unor elevi tot din Brașov.
Imaginea de ansamblu a temei, desprinsă din volum, nu surprinde. Există o conștiință a crizei de valori, dar nu există, din păcate, și o „conștiință a soluțiilor”. Lumea școlii pare în continuare destul de inertă, puțin pregătită pentru a face față ansamblului de prefaceri ale lumii postmoderne care a adus cu sine, cel puțin în România postdecembristă, o criză fără precedent a instituțiilor și, implicit, a oamenilor care le compun.
Celelalte secțiuni ale volumului sunt cumva cele știute deja. Sunt consemnate evenimentele asociate decernării Premiului Lykeion din mai 2014, laureat fiind Dinu C. Giurescu, ca și o sinteză a Zilelor ACC din 2013, desfășurate la Ploiești, la Colegiul I.L. Caragiale, cu participarea lui Eugen Simion, prece­dentul laureat al Premiului. Un articol consemnează împlinirea a cinci ani de existență a Alianței, sintetizând reușite și speranțe, ca și elementul de insatisfacție dat de o relativă problemă de comunicare între colegiile Alianței, problemă generată mai ales de nesfârșitele schimbări, mai mult sau mai puțin politice, de directori din învățământul liceal.
O secțiune aparte este dedicată, ca de obicei, unor proiecte și studii ale profesorilor din colegiile Alianței. Publică în acest volum prof. Georgeta Cozma, de la Colegiul Mihai Eminescu, din Satu Mare, Ana Coman, de la Colegiul Murgoci, din Brăila (un interesant studiu care privește scrierile lui Gellu Naum, „Simboluri și amprente specifice în opera lui Gellu Naum”) sau prof. Petre Constantinescu, din București, „Avatarurile limbajului” – o interesantă călă­torie în ceea ce s-ar putea numi „aventurile cuvântului”.
Un loc amplu ocupă și de astă dată capitolul Prezentări. Aniversări, în cuprinsul căruia cititorul poate afla lucruri spectaculoase despre Colegiul Național Mihai Eminescu, din Satu Mare, despre Școala Superioară Comercială Nicolae Kretzulescu, din București, sau despre Colegiul Spiru Haret.
Ca noutate, redactorii cărții au introdus și o „Arhivă foto”, deocamdată săracă, cu o primă fotografie de la prima ediție a Zilelor ACC – Brașov, 2009.
Volumul, atent îngrijit, este o apariție editorială aparte în peisajul de azi al cărții. Mișcând-se, stilistic vorbind, între limbajul specific documentului ori cel specific studiului, volum conține și destule pagini de eseu elegant, concentrat, ceea ce îi dă, între altele, și o particularitate stilistică dincolo de cea tematică.
Dar contribuția cea mai amplă, individual vorbind, o are Colegiul Național Spiru Haret, din București, care și-a serbat în 2013 cei 100 de ani de existență impresionantă prin personalitățile de anvergură trecute prin sălile de la Haret: Mircea Eliade, Constantin Noica, Al. Paleologu etc.
A apărut între timp și cartea lui Marian Staș Educație și securitate națională (Marian Staș, Educație și securitate națională, Editura BMI, 2014), sintagmă pe care autorul o vehiculează de ceva vreme atât pe blogul de la Adevărul.ro, cât și în ieșiri publice. Cartea impresionează din nou prin capacitatea de a sintetiza problemele educației în România de azi. Un dar special al clarificării face din Marian Staș și cartea lui un punct de reper al stării (dar și al soluțiilor) educației de bază. Diagnoza este limpede, cel puțin în ceea ce privește predarea-învățarea matematicii în învățământul general (o programă școlară prost croită, un mod de predare adesea inadecvat, o incapacitate de efectuare corectă a operațiilor aritmetice de bază și o atrofiere, prin urmare, zicem noi, a gândirii logice și a capacității de rezolvare a problemelor). Nu întâmplător apare aici și o altă problemă, mai gravă, se pare, decât ne imaginăm – necunoașterea limbii române. Concluzia duce către ceea ce se cheamă „analfabetism matematic struc­tural”. Soluțiile, în termeni strategici, sunt: Cultivarea valorilor înainte de orice (în învățământul de bază), o nouă arhitectură curriculară, de sec. XXI, un nou concept de carieră didactică.
Cartea, de o densitate cum rareori am parcurs, avertizează, așadar, uneori dramatic (a se vedea titlul), asupra consecințelor unui învățământ slab. E nevoie, în consecință, de o schimbare de paradigmă, de un Proiect de țară pentru România de azi.
E posibil așa ceva? Iată în cele din urmă între­barea-cheie care însoțește volumul și provoacă citi­torul. Răspunsul lui Marian Staș e afirmativ, mai ales că el observă cu onestitate și germenii schimbării în noul tip de evaluare intra și transdisciplinară de la clasa a VI-a în special, deși i se pare că deocamdată carul este așezat înaintea boilor.
Unde se află, cu alte cuvinte și înainte de orice, un nou proiect curricular?!… Și abia apoi ar veni cumva de la sine și un nou tip de evaluare.
Adrian COSTACHE