Poate părea curios un „jurnal de lectură“ al unui anuar. Dar există anuare şi…anuare. Anuarul Colegiului de la Sf. Sava (2016‑2017), prezentat cu prilejul zilei liceului (5 decembrie, anul trecut), consemnează o tradiţie intelectuală pe care puţine şcoli o au. A treia apariţie (rezultat al efortului elevilor şi profesorilor colegiului, coordonarea fiind asigurată de profesorul de istorie Ioan Grosu) pare a fi de departe cea mai reuşită, şi nu doar prin înfăţişarea grafică, sau prin anumite elemente de structură repetitivă, specifică unui anuar precum cataloagele ultimei serii de absolvenţi, performanţele la concursuri şi olimpiade şcolare, sau catalogul „bobocilor“ abia intraţi, ori lista cu numele profesorilor şi ale conducerii colegiului. Se regăsesc, firesc, în paginile anuarului secţiuni care dau, de fapt, personalitate apariţiei: „Savişti de ieri şi de azi“, „Din istoria Colegiului“ ori „Arhiva Colegiului“. Aşa se face că Anuarul de la Sfântul Sava e mai mult decât un anuar: e o radiografie a unei cetăţi a şcolii, care, în pofida „spectacolelor“ prezentului, spune că nu e totul pierdut. Că tensiunea ideii şi simţul istoriei pot fi mai departe valori ce transcend efemeritatea ceasurilor cotidiene şi a zbaterilor marcate de mediocritate.
Anuarul se deschide cu prezentarea eveni­mentelor din ziua liceului, zi pe care autorul articolului introductiv, Ştefan‑Lucian Oarză, o numeşte „sărbătorire a spiritului savist“: mai întâi o slujbă religioasă închinată „Sfântului Cuvios Sava cel Sfinţit“, apoi tradiţionalul concurs de istorie a liceului, adresat noilor savişti, lansarea Anuarului, spectacolul artistic, al cărui punct de interes maxim l‑a reprezentat corul profesorilor şi, nu în cele din urmă, Balul…
Anuarul invită cititorul la o plimbare printr‑o lume a spiritului tânăr care înseamnă numeroase proiecte şi în care imaginaţia şi voluntariatul sunt valori generatoare de energii. Sunt consemnate în anuar variate şi multiple experienţe ale elevilor, asociate unor profesori speciali: de la Centrul de excelenţă în fizică la cel de excelenţă în filosofie, de la Clubul de dezbatere al liceului la „Zilele Eugen Ionescu“, de la turul Bucureştiului şi semnificaţia lui până la ceea ce s‑ar numi geografia artistică a unor spaţii. Sunt consemnate, de asemenea, evenimente care deja au devenit experienţe repetabile: participarea la Festivalul de teatru de la Sorrento, lansări de carte sau interviuri cu foşti absolvenţi al căror destin se consumă pe alte meleaguri (de exemplu, un interviu cu Luca Istodor, student la Harward).
Şi nu doar atât. La rubrica „Saviştii de ieri şi de azi“, profesorul Gh. Lăzărescu publică un document inedit, aflat în arhivă proprie, o scrisoare a lui Camil Petrescu către Mircea Eliade, aflat în acel moment la Lisabona, scrisoare în care Camil îşi exprimă interesul pentru condiţia de atunci a lui Eliade. Conti­nuând cercetarea arhivei colegiului, acest număr consemnează şi o scrisoare inedită a lui Bebe Horia Roman, fost elev la Sf. Sava, poet şi ziarist, trăitor în Italia, către un coleg savist, în care sunt evocate întâmplări legate de colegiu. Scrisoarea a apărută şi în România Literară. În cuprinsul ei este evocat şi numele criticului Pompiliu Constantinescu, profesor al colegiului, cel care îi dăduse cu generozitate „zecele“, adică o notă care „purta un echilibru în dezastrele… contabile ce‑mi aduceau celelalte materii“, dar şi o trimitere la spusele lui Eugen Ionescu cum că: „Noi datorăm totul şcolii de la Sfântul Sava“.
Din aceeaşi arhivă sunt reproduse şi alte documente, între altele un carnet de elev, datând de la 1881, ca şi situaţia absolvenţilor din acel an. Din 500 de elevi înscrişi, promovaseră doar 221. Sunt notate acolo şi sarcini ale profesorului, nu mult diferite de cele de azi, profesor care era obligat să treacă fiecare notă în carnet şi să‑l asculte pe elev cel puţin o dată pe lună.
Anuarul reproduce şi un Regulament de întocmire a Anuarului, ale cărui norme fac parte integrantă din Regulamentul şcolilor secundare în funcţie la 1928. Între documentele pe care un asemenea anuar trebuia să le conţină cităm: „Cronica şcoalei pe anul în curs“ (organizare, alcătuire corp didactic, numiri noi), „Tablourile de promoţiune încheiate la sfârşitul anului şcolar“, „Darea de seamă a comitetului şcolar“, „Discursul directorului“, „Raportul general asupra mersului şcoalei“, „Darea de seamă asupra excursiilor mai importante“.
Sunt prezentate şi detalii care privesc formatul anuarului, amănunte privind alcătuirea coperţii, locul portretelor profesorilor pensionaţi sau decedaţi, nu însă ale celor aflaţi în activitate.
Se poate spune, aşadar, că Anuarul Colegiului Naţional Sf. Sava nu este o apariţie oarecare, ci… o carte de învăţătură!
Adrian COSTACHE