Jonathan Bailey este un foarte cunoscut expert la nivel internațional în drepturi de autor și plagiat. Scrisese literatură și, într-o zi, descoperă că cineva, sub pseudonim, își însușise o mare parte din creațiile sale. Din acel moment începe istoria sa în domeniul expertizării plagiatului. Îl puteți citi pe PlagiarismToday.com și pe CopyByte.com.
Aveți o expertiză considerabilă în materie de plagiat și vă dedicați timp și efort pentru a expune tipologia multifațetată a acestora. Este cadrul juridic actual suficient sau/și capabil să abordeze această tipologie?
Răspunsul scurt este că, aproape sigur, nu.
Problema este că, pentru cele mai multe tipuri de plagiat, singurul instrument din sistemul juridic care permite o abordare reală este dreptul de autor. Cu toate acestea, există multe tipuri de plagiat care nu constituie o încălcare a drepturilor de autor. Acest lucru este valabil mai ales în mediul academic, unde autorii originali ar putea să nu știe că au fost plagiați sau, ca în cazul fabricilor de -eseuri și al instrumentelor de „ajutor“ pentru studenți, ar fi putut chiar să își dea permisiunea.
Acesta este motivul pentru care în diferite țări asistăm la o încercare de a scoate în afara legii fabricile de eseuri și serviciile similare, atât prin scoaterea în afara legii a serviciilor în sine, cât și prin interzicerea promovării și publicității acestora. Cu toate acestea, nu este clar cât de mare va fi impactul acestor legi, deoarece majoritatea serviciilor provin din afara acestor țări.
Acest lucru ne aduce la motivul pentru care este atât de important pentru o țară să aibă o cultură care nu consideră plagiatul acceptabil. O mare parte a luptei contra plagiatului este gestionată prin intermediul comunității și al unui simț comun al eticii în jurul acestei probleme. Chiar și în țări precum Statele Unite și Canada, cele mai multe probleme de plagiat sunt tratate în acest mod, mai degrabă decât prin intermediul sistemului juridic.
Acesta este, de asemenea, motivul pentru care sistemul de integritate academică este atât de important în aceste chestiuni. Este esențial să existe reguli clare, mijloace de detectare a acestor încălcări și un sistem de aplicare a legii. Este posibil ca sistemul juridic extern să nu fie de mare folos în marea majoritate a acestor cazuri. Cu toate acestea, mediul academic are posibilitatea de a crea un sistem propriu pentru a aborda aceste probleme.
Care sunt, în opinia dumneavoastră, principalele fraude privind încălcarea drepturilor de autor și a proprietății intelectuale?
În sala de clasă, cele mai mari probleme pe care le observăm implică atât plagiatul tradițional de tip „copy and paste“, cât și fabricile de eseuri și serviciile de ajutor pentru teme. Acestea sunt atât prin contact personal, cât și online.
Pe scurt, este foarte ușor pentru elevi să găsească pe cineva dispus să scrie o lucrare sau să completeze o temă în numele lor pentru un preț mic. În caz contrar, de multe ori ei pot găsi răspunsurile online și le pot copia și lipi.
Atunci când este vorba de cercetare, cea mai frecventă problemă este frauda de autor. Fie că se omit de pe o lucrare persoane care merită să figureze pe ea, fie că se adaugă nume care nu și-au câștigat locul.
Există, de asemenea, o problemă imensă cu „revistele prădătoare“ care acceptă și publică pur și simplu orice lucrare, indiferent de conținut, în schimbul unei taxe. Acest lucru este văzut ca o modalitate de a crește în mod artificial numărul de publicații și duce adesea la publicarea de lucrări plagiate sau frauduloase.
Extinderea plagiatului este legată de utilizarea internetului. Este școala, în general, bine echipată pentru a face față numărului tot mai mare de comportamente frauduloase ale elevilor?
Depinde în mare măsură de școala însăși. Abordarea acestor probleme necesită nu neapărat multe resurse, ci multă previziune. Este nevoie de elaborarea unor politici bune, de crearea unui sistem de detectare și de aplicare a acestor reguli. Necesită elaborarea unui cod de onoare care să informeze studenții cu privire la obligațiile lor și a unui sistem care să le insufle studenților valorile integrității academice.
Acestea nu sunt neapărat lucruri dificile de făcut, deși unele sunt cu siguranță mai dificile decât altele, dar multe școli nu fac aceste lucruri sau nu le acordă prioritate. Pur și simplu, școala trebuie să vadă plagiatul ca pe o problemă majoră înainte ca elevii să o vadă vreodată. Unele școli au făcut acest lucru bine, în timp ce altele se luptă.
Odată ce aveți aceste elemente în vigoare, puteți începe nu numai să aplicați regulile, ci și să lucrați pentru a schimba normele și a schimba comportamentele.
Considerați că în Educație lipsește încă o cultură a eticii și integrității dincolo de reguli, coduri de etică, carte universitare și alte prevederi legale? Sau acestea sunt suficiente?
Codurile de etică, regulile de integritate etc. sunt toate foarte importante. Cu toate acestea, ele reprezintă doar un prim pas. Pentru a schimba cu adevărat comportamentul studenților, trebuie mers dincolo de acestea.
Studiile au arătat clar că studenții care apreciază munca pe care o fac și care văd importanța educației lor sunt mai puțin predispuși să plagieze sau să trișeze. Ca atare, a-i impresiona pe aceștia cu privire la importanța educației în sens mai larg poate fi de ajutor.
În al doilea rând, studiile mai arată că este mai probabil ca elevii să trișeze dacă au dificultăți sau se tem că nu au cum să obțină în mod legitim o notă bună. Ca atare, este esențial să existe locuri la care elevii să poată merge pentru ajutor legitim dacă au nevoie de el. Clasele de remediere și instrumentele de ajutorare a elevilor care se confruntă cu dificultăți pot fi, de asemenea, de ajutor.
În cele din urmă, există un rol cheie pentru instructori. Este necesar să elaboreze teme originale care să fie atrăgătoare pentru studenți, dar și greu de plagiat. Dacă o temă poate fi căutată pe Google, elevii vor fi tentați să recurgă la „scurtături“. Crearea de teme care împiedică plagierea poate fi un prim pas important în reducerea plagiatului.
Aceste lucruri se combină cu codurile de etică și cu alte măsuri pentru a descuraja plagiatul și pentru a oferi un sistem de gestionare a acestuia atunci când este descoperit.
Care ar fi sfatul dumneavoastră pentru cei care ar vrea să vă urmeze pașii și să lupte împotriva plagiatului?
Cel mai bun sfat pe care l-aș da oricui este să încerce să gândească plagiatul într-o manieră complexă. Este ușor să ne lăsăm prinși în capcana de a ne gândi la plagiat ca la o simplă lipsă de etică sau o greșeală și să ne concentrăm foarte mult pe detectarea și sancționarea acestuia.
Cu toate acestea, cauzele plagiatului sunt adesea complexe. Cei care plagiază sunt deseori motivați de o mare varietate de factori, inclusiv o gestionare deficitară a timpului, factori de stres din exterior, lipsa de încredere în abilitățile lor sau pur și simplu faptul că nu le este clar ce citare se așteaptă.
Lenea poate juca și va juca întotdeauna un rol în unele cazuri, dar multe cazuri pot fi prevenite prin a oferi studenților resursele de care au nevoie pentru a se descurca mai bine. Scopul final ar trebui să fie întotdeauna prevenirea plagiatului, nu depistarea acestuia după ce a fost comis.
Dacă reușiți să faceți acest lucru, nu numai că preveniți plagiatul, dar creați studenți mai buni, mai încrezători, care pot face o muncă de calitate superioară.
prof. Marian Popescu – Director onorific al CARFIA
Articol integral publicat în Tribuna Învățământului nr. 30-31 – iunie / iulie 2022
