Joc duplicitar al OCDE? (Și) în Educație? Raport România 2024

Joc duplicitar al OCDE?  (Și) în Educație? Raport România 2024

Primul preambul. Fără legătură cu Educația, dar cu subtila duplicitate OCDE. ECON

Citind eu, la începutul lui martie, analiza și recomandările subsecvente din ra­­portul OCDE privind Educația din România (https://www.edu.ro/sites/default/files/Romanian_Technical%20report_4.03.2024.pdf), am zis că mi se pare doar mie ce-am citit acolo. M-oi fi molipsit brusc de scepticism, mi-am spus, și nu pot vedea decât negrul, acolo unde e mult alb și nu mă prind eu. Am comentat ce-am avut de co­­mentat, și gata.

…Până la jumătatea lunii, însă, când mi-a căzut sub ochi comentariul domnului Constantin Rudnițchi, la Radio France International, despre economia Româ­niei, raport făcut public tot de OCDE (https://www.oecd.org/economy/romania-economic-snapshot/)

Titlul textului, șocant, excepțional ales:

Și tu, OCDE?

Parafrazarea celebrei replici-epitom al trădării, Tu quoque, mi fili, (Brute)? (Și tu, fiul meu, Brutus?), atribuită împăratului Julius Caesar (pontifex maximus, 64-44 î.e.n.), la asasinare (https://en.wikipedia.org/wiki/Last_words_of_Julius_Caesar) – replică faimoasă, consacrată dramaturgic de William Shakespeare în piesa omonimă celebrului împărat roman (https://en.wikipedia.org/wiki/Et_tu,_Brute%3F) – parafrazare venită din partea excepționalului analist economic Constantin Rudnițchi, un profesionist extrem de serios înainte de orice, pe care eu îl respect profesional cel mai mult în ­breasla domniei-sale, mi-a atras atenția încă înainte de a-i citi analiza propriu-­zisă (https://www.rfi.fr/ro/podcasturi/economia-real%C4%83/20240313-%C8%99i-tu-oecd), care începe așa (argument):

„Un studiu OCDE arată caracteristicile economiei românești. Analiza propune și o serie de soluții pentru reducerea deficitului bugetar. Niciuna, însă, nu vizează scăderea cheltuielilor publice.“

Și se încheie așa:

„Doar că procesul de consolidare fiscală pare a se concentra în viziunea OCDE doar pe creșterea taxelor și impozitelor, chiar și atunci când acest lucru înseamnă tratament fiscal egal pentru toate sectoarele și pentru toate companiile. De exemplu, raportul recomandă pregătirea sistemului fiscal pentru introducerea impozitului progresiv. Dar, analiza OCDE nu spune niciun cuvânt despre scăderea cheltuielilor din sectorul bugetar. Din acest punct de vedere, analiza îi poate dezamăgi pe antreprenori, care se vor simți trădați din nou. Dar, ce să faci, nimeni nu-i perfect. Uneori, nici OCDE.“

În opinia distinsului analist economic (și „la mintea oricărui cocoș“ cu ceva brumă de onestitate în materie de politici publice), eludarea pe față, obliterarea măsurii scăderii cheltuielilor din sectorul bugetar românesc echivalează cu „trădarea“ (Și tu, OCDE?) – inexplicabilă rațional, în materia profesionalismului pus în joc pe dimensiunea economică – a propriei integrități și reputații de către OCDE, instituție recunoscută pentru calitatea îndeobște ireproșabilă a analizelor și diagnozelor produse ca organizație, repere de fond pentru decizii instituționale sistemice. Drept pentru care, din motivele detaliate în continuare, chiar am luat legătura cu dl Rudnițchi, împărtășindu-i stupefacția mea față de situația semnalată de domnia sa, situație identică în spirit (eludare/obliterare recomandări autentic transformaționale) cu cea pe care eu am sesizat-o citind raportul OCDE – Education Policy Perspectives, cu subtitlul Reforma învățământului preuniversitar în România: Consolidarea sistemelor de guvernanță, de evaluare și de sprijin (https://www.edu.ro/sites/default/files/Romanian_Technical%20report_4.03.2024.pdf).

Până la comentariile mele privind raportul citat, însă, simt nevoia adăugării unui… al doilea preambul, de astă-dată direct „la cestiune“ (Educație), pentru că mesajul pe care l-am primit („Ceva e putred în Danemarca“; https://adevarul.ro/stiri-locale/focsani/de-unde-vine-expresia-e-ceva-putred-in-2017215.html) rezona perfect cu ceea ce eu remarcasem, citind documentul de care ne ocupăm acum. Așadar…

Al doilea preambul. Cu legătură cu Educația, și cu subtila duplicitate OCDE. EDU

Am primit semnalul de atenție de la domnul Valentin Bolocan (https://adevarul.ro/author/1690), redactor la Adevărul, profesionist care se ocupă sistematic de Educație, cu care am o istorie consistentă de colaborare, de-a lungul anilor. Mă sună să comentăm raportul OCDE-RO-EDU-2024, și prima sa replică m-a lămurit instantaneu despre ce a citit domnia sa, în cuvintele și, mai ales, dincolo de cuvintele OCDE: „Marian, mi se pare doar mie, sau raportul ăsta legitimează, în fapt, Legea învățământului preuniversitar, albindu-i umbrele și cântându-i ipocrit în strună? Tu ce zici?“.

Răspunsul meu tranșant („Valentin, și eu sunt siderat, după lectura raportului. Da, asta este și impresia mea, drept pentru care sunt supărat foarte pe acest demers de politici publice malonest, în care nu ceea ce «se» scrie are relevanță pe bune, ci, mai ales, ceea ce «NU se» scrie!…“) l-a convins pe reputatul jurnalist să pună articolului său un titlu absolut neconvențional, invocând numele meu ca semnal de alarmă, tras cu obidă. Iată-l, titlul (https://adevarul.ro/stiri-interne/educatie/raportul-ocde-criticat-de-expertul-marian-stas-2346699.html):

Repet, dincolo de demersul strict jurnalistic, faptul care mi-a atras atenția a fost suspiciunea transmisă cât se poate de clar de gazetar, ca persoană interesată exclusiv profesional, anume că lucrurile pe care le citise pentru a le analiza – în special, în partea de recomandări concrete – nu au în ele potențial real, consistent de transformare în bine a Școlii ca sistem în România.

Analiza mea

Portalul edupedu.ro a consacrat spații ample comentării raportului OCDE privind starea Educației din România în 2024. Iată teme relevante:

  • Educația – unul dintre principalele sectoare afectate de corupție în România, în condițiile în care sectorul are nevoie de resurse suplimentare, pentru întărirea oportunităților de muncă și reducerea sărăciei – Raport OCDE privind situația economică a României (https://www.edupedu.ro/educatia-unul-dintre-principalele-sectoare-afectate-de-coruptie-in-romania-in-conditiile-in-care-sectorul-are-nevoie-de-resurse-suplimentare-pentru-intarirea-oportunitatilor-de-munca-si-reducerea/?fbclid=IwAR05tc9WQ-WXj-AjuANOYKTIygmyBO59nSMFyUReLzgIUOcQ-GZKXyDY_Gs).
  • Rezultatele elevilor să devină indicator de calitate pentru școli, să fie introduse standarde pentru managementul educațional și evaluarea școlilor să se con­centreze pe zonele care au cea mai mare nevoie – printre măsurile propuse de OCDE pentru reforma evaluării unităților de învățământ (https://www.edupedu.ro/re­­zultatele-elevilor-sa-devina-indicator-de-calitate-pentru-scoli-sa-fie-introduse-standarde-pentru-managementul-educational-si-evaluarea-scolilor-sa-se-concentreze-pe-zonele-care-au-cea-mai-mare-nev/).
  • Salariile profesorilor din România să fie legate de performanța acestora, reformele în certificarea și evaluarea lor să fie revizuite, să fie luate măsuri care să evite suprapuneri și conflicte de interese în evaluările școlilor – printre cele 18 recomandări-cadru ale OCDE pentru Ministerul Educației (https://www.edupedu.ro/document-salariile-profesorilor-sa-fie-legate-de-performanta-acestora-reformele-in-certificarea-si-evaluarea-lor-sa-fie-revizuite-sa-fie-luate-masuri-care-sa-evite-suprapuneri-si-conflicte-de-intere/?fbclid=IwAR0k-ghzyFVBcRIDVhTF7UzkpjWtGjdhK2z2VZMkaft2yEisjSDG7VcQ2CY).

Din tot ce am citit, piesa de rezistență a raportului OCDE – de departe, cea mai relevantă pentru litera și spiritul său – este colecția de 18 recomandări-cadru (la care se adaugă 70 de măsuri detaliate), menite (recomandările) ca, puse în fapt, să transforme pe bune Școala noastră mediocră, ca sistem, în care ne complacem acum. Iată, în imaginile de mai jos, recomandările-cadru, prezentate în cel de-al treilea material publicat de edupedu.ro (primul, în ordine cronologică).

În sprijinul lecturii mele a raportului OCDE, lectură sintetizată în concluziile pe care le formulez în încheierea acestei analize, voi contrapune setului strategic de 18 recomandări-cheie propriul meu cadru de evaluare a oricărei construcții strategice de model educațional care, vizionar și structural, ar schimba paradigma curentă a Educației din România, cadru pe care l-am făcut public cu mulți ani înainte ca România Educată să înceapă a porni prin lume. Iată-l, în varianta sa inițială, pe coperta unui volum publicat în 2013 (https://carturesti.ro/carte/romania-pe-bune-incepe-cu-scoala-pe-bune-215548) și sintetic, în dreapta imaginii.

Întrebările-test-de-turnesol pe care cadrul strategic le pune sunt următoa­rele:

1. Testul #1. Determină structural recomandările-cadru schimbarea arhitecturii curriculare curente într-una de secol XXI (de pildă, generând tranziția de la centralizarea de tip comunist, definite de planul-cadru unic, la subsidiaritatea de tip european, definite de curriculum proiectat/oferit de școală)? DA? NU?

2. Testul #2. Determină structural recomandările-cadru schimbarea arhitecturii de resurse umane într-una de secol XXI (de pildă, definite prin modele de carieră cu opțiuni orizontale echivalente, și prin programe de LICENȚĂ pentru formarea inițială a profesorilor)? DA? NU?

3. Testul #3. Determină structural recomandările-cadru schimbarea arhitecturii instituționale într-una de secol XXI (de pildă, garantând directorilor școlilor publice autonomie reală, autoritate și responsabilitate autentice în a-și angaja echipele de profesori)? DA? NU?

Păi, să vedem, concret:

  • Recomandările 1-5 (categoria Restructurarea atribuțiilor de evaluare și asistare a unităților de învățământ pre­universitar) – sunt lovite de nulitatea potențialului de schimbare de paradigmă, atât timp cât nu trec niciunul din testele de turnesol #1–#3 de mai sus: nici nu pun în discuție modelul curricular; nici nu pun în discuție modelul de resurse umane; cu atât mai puțin, nu pun în discuție arhitectura instituțională curentă, profund comunist-sindicală în fibra sa profundă.
  • Recomandările 6-9 (categoria Utilizarea eficientă a bugetelor sporite în învățământ) sunt lovite de nulitatea potențialului de schimbare de paradigmă, atât timp cât nu trec testul de turnesol #3, legitimând arhitectura instituțională curentă, profund comunist-sindicală în fibra sa profundă.
  • Recomandările 10-15 (categoria Transformarea profesiei didactice într-una cu nivel ridicat de calificare și de satisfacție profesională) sunt lovite de nulitatea potențialului de schimbare de paradigmă, atât timp cât nu trec testul de turnesol #2, legitimând arhitectura de resurse umane curentă, centrată exclusiv pe activitatea didactică la catedră și pe masteratul didactic, al căror posibil po­tențial pozitiv este retezat de la rădăcină prin menținerea inamovibilității/titularizării pe viață în sistem.
  • Recomandările 16-18 (categoria Crearea unui sistem de monitorizare so­­lid pentru responsabilitate și rezultate), deși corecte în literă, devin ridicole în spirit, deoarece sunt lovite instant de nulitatea potențialului schimbării paradigmei, întrucât măsoară forme fără fond (adică realitățile educaționale cu­­rente, consacrate printr-o lege mediocră) și nu forme cu fond (adică realități educaționale trasformate structural, croite cu fața spre viitor și nu spre trecut), netrecând astfel niciunul din testele de turnesol #1–#3.

Concluzii

  • Raportul ratează impardonabil – ca și când subiectul n-ar exista – reconstrucția din temelii a cheii de boltă a oricărui sistem educațional: arhitectura sa curriculară. OCDE sau nu știe, sau nu vrea să știe că modelul curricular ro­mânesc este profund, profund ancrasat într-o paradigmă centrată pe jocuri de putere și influență (planuri-cadru croite pentru salariile și normele profesorilor, nicidecum pentru nevoile copiilor și ale societății, în ansamblu; oră de religie obligatorie impusă de cultul majoritar, în loc de educație spirituală așa cum se cuvine etc.), drept pentru care toate măsurile propuse vor funcționa prost, ineficient, cu frâna trasă până la refuz.
  • Raportul eludează inexplicabil (in­competență? superficialitate? ipocrizie? cinism?) un alt viciu de fond din lege, materializat (art. 181-183) în perpetuarea imposibilității școlilor publice de a-și alege/angaja echipele de profesori, asemeni școlilor particulare, directorii școlilor publice primind în plic profii de la DJÎP, spre deosebire de directorii școlilor particulare, care angajează profii și apoi îi comunică DJÎP. Ce cusur au primii de n-au voie să angajeze profesori – doar personal tehnic, administrativ, contabil –, iar ceilalți ce stea în frunte au, de ei au voie?!…
  • Raportul ignoră pe față o dilemă de fond a Școlii noastre: Cum poți crea mecanisme de recompensare corectă/onestă a calității prestației profesorilor, conservând simultan inamovibilitatea/titularizarea pe viață în sistem? Răspuns corect: nu poți – n-ai cum! Cele două realități se bat structural/conceptual cap în cap.

Bref, raportul OCDE apare mai degrabă ca un construct birocratic de tip formă fără fond prin recomandările-cadru pe care le face, construct croit greșit strategic, pe măsura unui uriaș slab, inadecvat funcțional, puternic depășit de timp (sistemul educațional actual) cu picioare de lut moi tare de tot: model curricular & model HR (formare inițială + carieră di­dactică) & model instituțional din alt veac, toate consfințite într-o lege mediocră în toată fibra sa – actuala, de nota 6, cu indulgență. Marchez, așadar, acest moment ca pe o oportunitate ratată – fie de frică, fie din interes.

Aici suntem acum.

Atât „s-a“ putut.

Păcat.

Marian STAȘ – expert în educație

Articol publicat în nr. 51-52 al revistei Tribuna Învățământului