Domnule președinte, care este poziția FNAP cu privire la începutul școlii? Care dintre scenariile formulate vi se pare optim?

FNAP este un ONG reprezentativ care participă la tot ce înseamnă cadrul legislativ educațional. În baza acordului de parteneriat pe care-l avem cu MEC – al 4-lea –, suntem consultați și, de asemenea, venim cu propuneri pentru îmbunătățirea sistemului legislativ și educațional.

În actualul context pandemic este clar că vom avea un an plin de provocări. Scenariile vehiculate și apărute în ghidul MS și MEC au fost înaintate de către FNAP guvernului, ca parte din echipa de lucru la nivel interministerial. Așadar, am participat activ, iar din acest punct de vedere trebuie să luăm în calcul toate scenariile.

Decizia descentralizării este una corectă, fiecare UI, prin CA își cunoaște cel mai bine situația la nivel de resursă umană, spații și sursă financiară.

Sigur, cu toții ne dorim să începem școala în format tradițional, numai că trebuie să ținem cont de sănătatea copiilor și de capacitatea administrativă de a respecta ghidul Ministerului Sănătății.

Măsuri de igienă, distanțare obligatorie, ecrane de plexiglas, măști. Sunt acestea suficiente pentru asigurarea securității copiilor?

Nicio măsură din cele enumerate de către dvs. nu garantează 100% lipsa îmbolnăvirii copiilor noștri. Categoric că se reduce riscul infectării, dar nu poate garanta cineva. Drept dovadă, inclusiv cadrele medicale contactează acest virus, chiar la nivelul unităților spitalicești, cu tot protocolul și calitatea superioară a materialelor de protecție. Ca să nu mai vorbim de cunoștințele medicale pe care le au și care ar trebui să le asigure o protecție suplimentară.

De aceea am tot susținut prin declarații de presă, comunicate și adrese către Ministerul Sănătății că ar fi fost foarte bine dacă familia ar fi avut voie să opteze pentru prezența fizică la școală a propriului copil.

Vorbeam de un risc asumat, astfel scădea presiunea de pe umerii Consiliului de Administrație al fiecărei unități de învățământ. Din păcate, ne așteptăm la procese intentate de către familie directorului sau Consiliului de Administrație.

Cea mai vehiculată formulă, cea hibridă, nu elimină riscurile pentru elevi. Școlile riscă să devină focare de infecție. Cum îi ferim pe copii de pericolul infectării?

Nicio decizie nu poate garanta că nu vom avea copii expuși riscului. Chiar și-n scenariul roșu (S3), unde copiii vor sta acasă, și aici aceștia sunt expuși prin contactul cu membrii familiei care merg la muncă, la cumpărături și care își continuă un ciclu normal al vieții de zi cu zi. Totuși, scenariul hibrid poate asigura distanțarea fizică, deci, teoretic, ar fi cel mai bun, în condițiile și contextul date. Cu un plus pentru școlile din rural, unde avem clase cu efectiv redus de elevi. Acolo se pot respecta condițiile scenariului verde (S1).

Ministerul a transferat responsabilitatea deciziei cu privire la începutul anului școlar și la desfășurarea procesului educațional către conducerea unităților de învățământ. Vi se pare o soluție corectă?

Da, categoric, este cea mai bună soluție. Deși sunt voci care arată înspre MEC, trebuie știut că unitățile de învățământ sunt în subordinea UAT/CL. Finanțarea complementară vine pe această filieră. Sumele necesare pentru îndeplinirea condițiilor igienico-sanitare vin pe această filieră. Se mai poate și prin finanțare suplimentară, de la MEC și Guvern, dar cei care știu ce se întâmplă la nivel de infrastructură sunt reprezentanții primarului și CL din CA.

Practic, deciziile care se iau la nivelul CA, la nivel de dotare și de infrastructură, sunt în strânsă legătură cu finanțarea complementară.

Se mai pot efectua cheltuieli din finanțarea de bază, bunuri și servicii, dar sumele sunt insuficiente. De-abia ajung pentru utilități și pentru câteva materiale didactice.

Aici vorbim de o finanțare per elev deficitară. Este una dintre deficiențele majore ale sistemului, care „ajută“ la lipsa echității și egalității de șanse.

Unitățile cu un efectiv mic de elevi nu-și vor permite dotarea școlilor, nu vor avea bani pentru laboratoare, table inteligente, echipament de birou – marker, coli de scris, cartușe imprimantă etc., și toate cele necesare pentru a avea un proces educațional de calitate. Procesul de predare, evaluare și învățare are de suferit.

Pot directorii și consiliile de administrație să-și asume responsabilitatea uriașă a siguranței sanitare a copiilor? Ați vorbit despre necesitatea asumării riscurilor de către părinți. Totuși, sănătatea și securitatea sanitară a copiilor sunt mai importante decât orice. Care este opinia dvs. la începutul noului an școlar, când pericolul pandemiei rămâne o realitate?

Cum am mai spus, nimeni nu poate să-și asume răspunderea totală. Ne luptăm cu un virus necunoscut, drept dovadă stau bâlbele la nivel mondial, chiar și la nivelul unei instituții de talia Organi-zației Modiale a Sănătății (OMS).

De aceea am spus că este nevoie de acordul familiei. Succesul noului an școlar, în limita posibilităților și-n actualul context pandemic, constă în suma eforturilor individuale.

Avem nevoie, mai mult ca niciodată, de sprijinul, munca și înțelegerea profesorilor, avem nevoie de sprijinul și înțelegerea primarilor și, nu în ultimul rând, de modul cum fiecare familie își responsabilizează copiii în spiritul respectului pentru instituția școlară. Este nevoie de înțelegere, de muncă asiduă și de respect reciproc. Dacă le vom îndeplini cumulativ, atunci vom trece peste acest an greu. Altfel… mai punem o piatră de moară la temelia șubredă a acestui sistem.

Putem arăta înspre minister și inspectoratele școlare la nesfârșit, dar ne uităm și la ce facem fiecare dintre noi? Haideți să ne mobilizăm și să avem un nou an școlar!

Ce ne puteți spune despre înființarea Poliției școlare?

Am văzut un articol care menționa acest lucru. Încă nu știm dacă este vorba doar despre o intenție sau chiar se va întâmpla. Consider că este un lucru bun. În școală avem nevoie de o mai mare responsabilitate, avem nevoie de o prezență mai mare a polițiștilor de proximitate. Dânșii vin numai la solicitarea directorului sau la un eveniment/conflict nedorit. Dacă ar veni o singură dată pe zi, elevii s-ar gândi de două ori înaintea începerii unui conflict verbal sau fizic.

De obicei, astfel de conflicte sunt ascunse sub preș, ceea ce a sporit cauzele fenomenului de hărțuire verbală și fizică. Și aici suntem campioni, din păcate. Mai puneți și lipsa cabinetelor de consiliere psihologică și ne mai întrebăm de ce avem probleme cu abandonul școlar.

Sute de mii (după unele evaluări, 900.000) de elevi și alte mii de cadre didactice nu vor avea instrumentele educației online: nici tablete, nici internet. Presupunând că le-ar avea, nici elevii și nici cadrele didactice care n-au avut acces până acum la tehnologie n-ar ști să le folosească. Cum vedeți rezolvarea situației?

Din luna martie, Guvernul a pus la dispoziție 150 de milioane de lei din fondul de rezervă pentru achiziționarea a 250.000 de tablete. Din păcate, nici cu banii în buzunar, nu suntem în stare să cumpărăm cele necesare. Am tot atras atenția asupra legii achizițiilor publice – din acest motiv nu avem anual manualele școlare, dar nu se aude.

Când vorbim despre educație, ar trebui ca achizițiile să fie făcute sub o lege specială, trebuie sărit algoritmul de acum. De exemplu, procedura pentru manualele clasei a VIII-a a pornit din decembrie 2019. Au trecut 10 luni și nu vom avea manualele în format fizic, la începutul anului școlar. M-aș bucura dacă le-am avea în format digital, altfel se continuă seria ghinionului actualei generații de elevi care au început cu clasa pregătitoare. O generație de sacrificiu, putem spu-ne, din păcate.

Revenind la tablete, nu le vom avea în timp util. Procesul de învățare va avea de suferit. Singura variantă de ajutor poate veni pe filiera CL. Trebuie să facă efortul financiar necesar pentru dotarea școlilor cu echipamentele necesare și tabletele pentru elevii din medii defavorizate. Altfel ne jucăm de-a începutul anului școlar.

Am auzit că se vorbește de 175 de milioane de euro, din fonduri nerambursabile, dar proiectul nu se implementează peste noapte.

Nu știu cum se face la noi, dar… întotdeauna suntem luați prin surprindere, culmea, deși știam de acest context pandemic din martie a.c.

Referitor la procesul de predare, învățare, evaluare, acesta necesită dotarea claselor cu aparatura audio-video pentru transmiterea live a lecțiilor din sala de curs. Profesorul va preda în sistem clasic, nu e nevoie să folosească un laptop personal. Asta nu înseamnă că, dacă vrea să-și facă niște planuri de lecții, nu poate să pună pe laptopul personal.

Scopul actual este de a avea o lecție interactivă, elevul să poată întreba profesorul și colegii și invers. Dacă nu vom avea un astfel de proces, vorbim de un an școlar compromis.

Elevii sunt obligati să participe online, fără poză de profil, și pot fi și evaluați.

Este o schimbare majoră față de ce s-a întâmplat în primăvara acestui an. Atunci nu aveam legiferată evaluarea online, elevul nu avea obligația să participe. Să știți că, în viitorul apropiat, sunt sigur că online-ul va câștiga tot mai mult teren. Doar trebuie aplicat în funcție de vârstă și de nivelul de înțelegere.

Nu putem vorbi despre online la nivel de învățământ primar, decât în situații excepționale, dar începând cu gimnaziul se poate aplica cu succes la mare parte din disciplinele din trunchiul comun.

Mai bine la liceu, și mai bine la universitar. În actualul context pandemic, trebuie să privim partea plină a paharului, procesul de modernizare a sistemului educațional a început.

Istoria ne spune că trebuie să învățăm din greșeli și din conjuncturi. Sper să rămânem cu ceva după acest an greu.