Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a anunțat, marți, modificarea structurii anului școlar, astfel încât vacanța de primăvară să dureze cinci săptămâni. Hotărârea a generat un val de revolte, atât în rândul elevilor, cât și în cel al părinților. Într-un comunicat de presă, aceștia critică în termeni duri faptul că decizia a fost luată „pe genunchi”, fără consultarea actorilor implicați – părinți și elevi -, în condițiile în care va avea un impact negativ asupra celor din urmă.

O vacanță de primăvară prelungită în mod forțat, se spune în comunicatul FNAP, va genera o ruptură gravă în procesul educațional.

Iulian Cristache, președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți, explică de ce sunt părinții disperați, ce efecte va avea prelungirea vacanței de primăvară și care ar fi motivul care a stat la baza deciziei de modificare a structurii anului școlar.

Deciziile pe care le-a luat ministrul Educației, Sorin Câmpeanu, cu privire la structura anului școlar i-au nemulțumit pe părinți. De ce?

În primul rând, ne nemulțumește prelungirea semestrului doi, până în luna iulie, măsură care nu face altceva decât să-i rupă de contextul educațional pe acești copii care vor avea Evaluarea Națională peste doar câteva luni. Pregătirea lor intra în linie dreaptă și sunt profesori care aveau niște planuri de pregătire cu ei, unii chiar la nivel de acțiune remedială, or aceste planuri vor fi date cu certitudine peste cap.

Domnul ministru a spus că și-a dorit acest lucru tocmai pentru a împiedica sau a reduce mobilitatea elevilor în acea perioadă, ceea ce este fals, având în vedere că este perioada vacanțelor, este perioada de primăvară și acești copii vor circula nestingheriți, unii chiar împreună cu familiile pe perioada concediilor.

Domnul ministru spunea că își dorește să nu mai crească rata incidenței, ceea ce este, iarăși, fals, având în vedere că, cel puțin din declarațiile dumnealui, se dorește continuarea cursurilor cu prezență fizică, la școală, inclusiv atunci când avem o rată a incidenței de peste 6 la mia de locuitori. Deci, sunt lucruri care se bat cap în cap. Când ai o rată a incidenței care a depășit pragul critic de 6 la mie, treci toți copiii în online. Același lucru putea să-l facă și acum: să rămână două săptămâni de vacanță, conform structurii aprobate prin ordin de ministru, iar celelalte două săptămâni să fie de școală în mediul online și atunci nu era absolut nicio problemă.

De ce amână Evaluarea Națională? De ce duce acești copii până în iulie, în condiții de regim termic ridicat, cu temperaturi care pot ajunge și la 30 de grade la ora 9 dimineața, atunci când începe examenul, în săli fără aer condiționat, deoarece acest virus se transmite foarte ușor, având în vedere că acești copii vor purta și măști? Mi se pare aberant. Și apoi, de ce doar copiii de clasa a VIII-a? De ce nu și cei din clasa a XII-a, XIII-a? De ce nu și mobilitatea? De ce nu și titularizarea? Deci, sunt puși pe altarul sacrificiului numai pentru a da bine la o decizie de ordin politic, astfel încât să salveze niște bani pe care ar fi trebuit să-i primească părinții (indemnizația de 75% în situația în care Direcția de Sănătate Publică trece învățământul în online). Acesta este singurul substrat la care mă gândesc, având în vedere că, așa cum îl știu pe domnul ministru Cîmpeanu – un om, totuși, cu coloană vertebrală -, nu ar fi luat o asemenea decizie fără să ne consulte și pe noi, părinții și elevii.

Acest discurs al meu, acest ”atac” care are loc în ultimele 24 de ore are un fundament solid: profunda nemulțumire a părinților. Aici nu mai avem de-a face cu două tabere, cu faptul că Iulian Cristache apără una sau alta dintre ele și se duce la minister pentru a susține tabăra majoritară. De data asta nu! Toți părinții elevilor de clasa a VIII-a sunt disperați, având în vedere că acești copii vor fi complet dezavantajați. Vorbim despre o generație care, oricum, a fost văduvită de-a lungul celor nouă ani de studiu ba de manuale, ba de o programă care să fie înțeleasă de ei și predată conform cerințelor Institutului de Științe ale Educației, ba de această situație în care au învățat online, ba de lipsa echipamentelor digitale ș.a.m.d.. Nu era cazul să împingă acest examen în luna iulie fără un motiv. Este doar o decizie de ordin politic și financiar. 

Cum văd părinții faptul că ministrul Educației a luat decizia de continuare a școli față în față acum, când incidența a depășit, în București, 6 îmbolnăviri la mia de locuitori?    

Aici, dinnou, drumurile noastre se despart. Noi, Federația Națională a Asociațiilor de Părinți, am fost și suntem pro-școală față în față. Dar, deși ne dorim școală față în față –  lucru, de altfel, foarte important pentru evoluția ulterioară a copiilor noștri -, atunci când vorbim de o rată a incidenței de 6 la mie, a continua să susții ideea școlii cu prezență fizică nu e în regulă. Vorbim despre un pericol foarte mare, cu atât mai mult cu cât acești copii circulă pe mijloacele de transport în comun; pericolul nu este, cu preponderență, în școală, ci mai curând pe mijloacele de transport în comun și pe modul în care copiii înțeleg să fie responsabili sută la sută. Noi, adulții, suntem responsabili sută la sută și unii dintre noi tot am contactat virusul.

În concluzie, nu suntem de acord cu modificarea structurii anului școlar. Eram de acord, dacă era cazul, cu trecerea în sistem online, dar, dinnou, domnul ministru se contrazice, atâta timp cât dorește să țină școlile deschise, chiar și atunci când avem o rată a incidenței mai mare de 6 la mia de locuitori.

Ce măsuri veți lua în situația în care ministrul Educației nu va voi să revină asupra deciziei de modificare a structurii anului școlar?

Noi am dat un comunicat de presă și am trimis o adresă către minister, în care am solicitat un răspuns, dar, până acum, nu a venit nicio reacție de la cabinet, în condițiile în care, de obicei, atunci când trimiteam aceste adrese, primeam  răspuns într-un timp destul de scurt. Vom încerca să și pichetăm sediul Ministerului Educaței, dacă vom primi aprobarea, având în vedere contextul epidemiologic actual. Oricum, cinci, șase dintre noi, zece părinți putem merge să pichetăm sediul ministerului, pentru ca domnul ministru să vadă că nu suntem ultimii oameni la care trebuie să se uite. Noi îi vorbim, practic, despre copiii noștri, despre carierele lor și, nu în ultimul rând, despre viitorul acestei țări.