Ministerul Educației a solicitat, de curând, Ministerului Sănătății ca orele remediale să se desfășoare în clasă, cu prezență fizică. Cum vede Federația Națională a Asociațiilor de Părinți această cerere, domnule președinte?

FNAP este absolut de acord cu acest lucru, pentru că nu poți face educație remedială în online, atât timp cât de aceste ore remediale este nevoie tocmai din cauza lacunelor pe care elevii le-au acumulat pe parcursul unui an de învățământ online. Nu ai cum să ceri remediere, atât timp cât predarea, instruirea și evaluarea online au fost deficitare. În concluzie, cu acest punct de vedere suntem cu totul de acord.

Ministerul Sănătății a luat, de-a lungul anului trecut, mai multe măsuri controversate în ceea ce privește școala, una dintre ele fiind închiderea totală a școlilor, indiferent de rata incidenței din fiecare localitate. S-a ajuns în situația ca elevii să fi acumulat atâtea lacune și din cauza modului în care a înțeles MS să gestioneze, din punct de vedere pandemic, anul școlar?

Din păcate, da. Am spus și anul trecut și spun și acum că nu avem o relație de colaborare cu Ministerul Sănătății, noi, ca parteneri. În general, Ministerul Sănătății a încercat să fugă de toți partenerii sociali și a purtat discuții doar cu Ministerul Educației; de aceea, apar și aceste sincope.

Pe de altă parte, este greu ca o decizie să mulțumească pe toată lumea. Suntem siguri că suntem tabere pro și contra și orice decizie ar lua Ministerul Sănătății, cu certitudine va nemulțumi una dintre tabere. Dar este bine să soliciți și sprijinul partenerilor sociali, pentru că noi venim din acest domeniu al practicii. Dumnealor, nu au făcut altceva decât să se  uite pe tot ce înseamnă legislație europeană și să dea acele ordinde – comune la nivel de spațiu european. Cred că 90% dintre ele sunt copiate de acolo și aplicate aici, fără a se ține cont dacă realitățile de la noi sunt identice cu cele din alte state UE.

Purtatul măștii la orele de sport: în jurul acestui subiect s-a declanșat un adevărat scandal. Cum văd părinții acest lucru?

Trebuie spus că, la nivelul Uniunii Europene, s-a renunțat la mască, fie pentru că au condiții care permit acest lucru, fie pentru că sunt țări care pot permite elevilor să facă aceste ore de sport în afara școli, pe terenul de sport, pentru că au o climă blândă, cu temperaturi pozitive pe timpul iernii. Suntem deficitari la capitolul de logistică, infrastructură, de aceea profesorii au preferat – ordinul nu obligă, ci recomandă – să ia această măsură de precauție și de prevenție, astfel încât să nu intre în conflict cu părinții, în situația în care vor apărea cazuri de infectare cu acest virus. Deși ordinul recomandă, ei au hotărât că această mască trebuie purtată, astfel încât să fim siguri că nu se întâmplă o transmitere în masă, la nivelul sălii de sport.

Noi suntem de acord să se renunțe la mască, dar doar dacă putem îndeplini condițiile de protecție. Deci, ori ieșim în curte și facem aceste ore cu distanțare fizică și fără mască, ori rămânem în interior, dacă avem condițiile de desfășurare – spațiu mare, pentru a putea respecta condiția de distanțare fizică între copii, de cel puțin 1,5m etc..

Tot o exagerare a Ministerului Sănătății a fost și interdicția de a se oferi mărțișoare și flori de 1 Martie, la școală? Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, nu a fost de acord cu acest lucru și ministerul a dat chiar un comunicat în acest sens.

S-a ajuns la o situație extremă. Dacă am gândi în aceeași cheie – care poate fi una logică până la un anumit punct -, atunci lucrările de control ar trebui scrise și înmânate cu mănuși, ar trebui să intrăm în sălile de curs cu mănuși și, de câte ori punem mâna pe clanța ușii, să schimbăm mănușile, pentru că este o suprafață de contact comună. Ar trebui ca, atunci când învățătoarea ia mânuța copilului și încearcă să-i formeze scrisul, la clasa pregătitoare, să poarte mănuși, și cel mic la fel, să scrie cu mănuși… Deja vorbim despre niște măsuri extreme, ceea ce nu este normal. Acești copii merg cu mijloacele de transport și îmi vine greu să cred că barele de sprijin sunt dezinfectate după fiecare cursă, la fiecare capăt de linie. Acești copii merg cu părinții în moluri, în parcuri etc.. Deci, s-a mers la extrem și chiar este păcat să exagerăm.

Ministerul Educației vrea ca simulările examenelor naționale să se desfășoare cu prezență fizică și, la fel, examenele naționale, în vreme ce Ministerul Sănătății pare să nu prea fie de acord cu acest lucru. Cum e mai bine, de fapt?

 Aici trebuie făcută o analiză amănunțită a situației, pentru că trebuie să vedem ce facem în acele localități în care rata incidenței este de peste trei la mie. Asta este problema: dacă rata este de sub 3 la mie, este scenariu galben, dacă nu a depășit 1 la mie, avem scenariu verde, caz în care copiii din ciclul primar, clasele a VIII-a și a XII-a pot face lecțiile cu prezență fizică. Problema este ce se întâmplă la o incidență de peste 3 la mia de locuitori, acolo unde anii terminali nu mai pot merge la școală, ci doar preșcolarii și cei din învățământul primar. Punctul meu de vedere este că trebuie să prioritizăm, să urmărim un scop, o țintă, să privim cu toată seriozitatea aceste simulări, pentru că ele sunt o dovadă a modului în care copiii au reușit să dăbândească niște competențe în perioada în care școala s-a făcut online.

După părerea mea, dacă avem programate într-o zi simulările la clasa a II-a, de exemplu, în acea zi să vină la școală doar copiii din clasa a II-a, astfel încât să încercăm, pe cât posibil, să reducem riscul transmiterii acestui virus. Nu e nevoie decât de puțină bunăvoință și un pic de dialog. Decizia, poate nu este bună, dar cred că discutând, vom găsi o soluție, astfel încât să venim în sprijinul copiilor și nu doar să ne contrazicem.

Învățământul special să se facă la clasă, cu prezență fizică este o altă solicitare a Ministerului Educației. Cum comentați?

Și cu asta suntem de acord. În învățământul special sunt grupe mici, de 4-5 copii, deci nu vedem pentru ce nu s-ar accepta acest lucru.

Noi am merge, însă, mai departe, la învățământul vocațional, care este distrus după un an de școală online. Prezența fizică, în clasă, este esențială în cazul școlilor și liceelor de muzică, de exemplu, acolo unde copilul studiază individual cu profesorul. De ce nu se poate ca, într-o sală de clasă, să fie lăsați doar profesorul și copilul să studieze la instrument, dar, în schimb, lăsăm 30 de copii într-o clasă, să studieze, uneori și fără distanțare? Sunt lucruri care se bat cap în cap.

O ultimă întrebare: va face evoluția pandemică – iată, Capitala se apropie, deja, de scenariul roșu, anunță autoritățile – ca școlile să fie dinnou arătate cu degetul, făcute responsabile de creșterea numărului de contaminări?      

Categoric, numărul infectărilor a crescut și prin deschiderea școlilor, dar nu l-a nivelul pe care îl clamează cei care sunt anti-școală. La nivel societal, cred că școala este ultimul loc unde numărul de infectări poate să ajute la o creștere, raportându-ne, cel puțin, la mijloacele de transport în comun, acolo unde nu se păstrează distanțarea, acolo unde nu se dezinfectează după fiecare cursă, la cap de linie. Și apoi, sunt molurile pline, supermarket-urile, unde nu se păstrează distanțarea, să nu uităm vacanțele, weekend-urile la munte, unde pârtiile sunt arhipline.

Până la urmă, depinde ce ne dorim: vrem să realizăm că școala are o importanță deosebită sau vrem să ne batem joc de ea, de viitorul copiilor, pe buzele noastre să fie doar ”NU” și să nu mai facem nimic. Dacă sunt riscuri, dacă rata de incidență a depășit 3 la mie, atunci, da, în acele localități putem închide școlile. Dacă, însă, vrem să le închidem complet, indiferent de rata incidenței din fiecare localitate, așa cum s-a întâmplat în semestrul I, atunci să ne întoarcem în online și, peste câțiva ani, vom culege roadele, atunci când, la testele PISA, în loc de 44% analfabeți funcțional vom avea, probabil, 70%.