Un fenomen îngrijorător se petrece, în ultimii ani, la nivelul învățământului preuniversitar: scade numărul de cadre didactice profesioniste care predau disciplinele științifice, iar fenomenul a devenit vizibil și la București. Din perspectiva de părinte și de președinte al Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți, cum vedeți acest lucru?
Într-adevăr, așa stau lucrurile. Mai rău este că nu avem cu cine să înlocuim profesorii de științe exacte. Până nu vom avea o politică publică care să încurajeze încadrarea la nivelul sistemului. Atât timp cât un profesor debutant primește 2.300 de lei pe lună, poți avea pretenții ca un absolvent de Matematică-Informatică bine pregătit să vină să predea matematică într-o școală, când el, din start, la o companie multinațională, poate lua și 1.000 de euro, salariu net? Și la fel se întâmplă și cu celelalte discipline.
Există o tendință de a diminua clasele de Matematică-Informatică, la nivel național, deoarece sunt din ce în ce mai mulți elevi care fug de această disciplină științifică (iar aici trebuie să vedem cauza și nu efectul; trebuie văzut ce se întâmplă la nivel de ciclu primar, de ce unii dintre acești copii ajung să urască matematica) și se îndreaptă, în general, spre liceele cu profil uman. Pe cale de consecință, aceste discipline exacte, în următorii zece ani, vor avea un deficit enorm de cadre didactice. Nici dacă se va apela la profesori pensionari, nu vor mai putea acoperi acest deficit.
Vorbeați de politici publice care să încurajeze încadrarea la nivelul sistemului. Care ar fi acestea?
E simplu: finanțarea corespunzătoare a profesorilor debutanți, astfel încât să nu mai existe o diferență atât de mare între salariului unui tânăr care intră în sistem și cel al unui profesor cu grad didactic maxim. Cu alte cuvinte, dacă statul vrea să mărească acum, cu 40%, salariul de încadrare, și celelalte cadre didactice vor dori o mărire cu 40% la nivelul lor de salarizare, ceea ce nu este în regulă! Este exact ceea ce se întâmplă acum, în sistemul de pensii, unde ne dorim majorarea acestora, dar efortul bugetar este foarte mare, pentru că mărirea trebuie să se aplice la toate pensiile, indiferent de cuantum, cu același procent. În consecință, revenind la educație, trebuie să existe înțelegere la nivelul sistemului, trebuie să convenim că avem nevoie de profesori debutanți.
Mai mult, trebuie încurajați mult cei din mediul rural. Acolo consiliile locale trebuie să-i ajute cu spații decente în care să-și desfășoare activitatea, trebuie să le asigure locuință, să le ofere transportul necondiționat și tot felul de alte facilități pe care le pot oferi cei de la Consiliul Local, împreună cu Ministerul Educației, astfel încât cadrele didactice să fie încurajate să vină și către mediul rural.
Renunțarea la repartiții în sistemul național de educație, după 1989, poate fi considerată una dintre cauzele declinului învățământului românesc?
Trăim alte vremuri. Nu mai poți impune un astfel de lucru. Într-adevăr, dacă nu mă înșel, în sistemul universitar, doar la medicină mai există sistemul de repartiții în teritoriu, la nivel național, în funcție de nota opbținută. Dar în sistemul de educație, nu se mai poate, trăim alte vremuri, avem drepturi și libertăți și există directive la nivel european: nu ai cum să interzici cuiva să profeze într-un alt loc, unde i se poate oferi un contract de muncă.
Și atunci cum va putea fi convins un cadru didactic bine pregătit să renunțe la confortul său, la confortul pe care i-l oferă o zonă urbană și să accepte să se ducă să predea într-o școală rurală, de multe ori, cu toaletă în curte?
Vorbim aici despre sistemul de învățământ universitar și nu pot să mă pronunț în cunoștință de cauză, pentru că nu îl cunosc foarte bine, dar cred că acoperirea cu cadre didactice la nivel național ar trebui gândită asemeni unei rețele școlare. Dacă la nivel de învățământ preuniversitar se știe foarte bine, rețeaua școlară este făcută de Consiliul Local, tot așa ar trebui gândit și la nivel universitar, astfel încât să acopere necesitățile tuturor copiilor din zonele respective, să nu se mai migreze obligatoriu, către marile centre universitare.
Cât de mult influențează parcursul educațional al unui copil și viitorul acestuia faptul că are ca profesori cadre didactice necalificate, cadre didactice care predau și trei și patru materii, fără să fie calificate pe domeniile respective?
Contează enorm de mult! Tocmai de aceea stăm atât de post în clasamentele internaționale (testul PISA), de aceea stăm atât de prost și la Evaluarea Națională. Dacă un elev are un profesor necalificat, care nu știe să predea, ce poți să evaluezi la un astfel de elev? Nimic. Deci, toate sunt legate: predarea, învățarea și evaluarea. Este nevoie de profesori dedicați, este nevoie de acea interacțiune, de aceea chimie între profesor și elev. Dau exemplul fetiței mele care ura matematica și care, în urma unor ore de meditație cu o doamnă profesor pensionară, a ajuns să iubească matematica; până acum îmi spunea Urăsc matematica!, acum îm spune Iubesc matematica!
