Noua structură a anului școlar, aplicabilă din 2022-2023, a generat o avalanșă de reacții, emoții și temeri, deoarece se anunță o schimbare radicală – de paradigmă, putem spune – a modului în care ar urma să se facă școală începând din toamna acestui an. Cum privește Iulian Cristache, președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți această modificare a structurii anului școlar, ce implicații va avea implementarea acesteia, cât este formă și cât este fond în schimbările pe care Ministerul Educației vrea să le introducă în parcursul anului școlar?
Odată cu modificarea radicală a structurii anului școlar, se poate vorbi despre începutul unei reforme reale în învățământul românesc, așteptate de peste 30 de ani?
Înțeleg că se dorește o schimbare de paradigmă și mai înțeleg că se încearcă o reformă la modul real. Sigur că în acest moment nu este suficientă doar o schimbare de denumire – pentru că, într-adevăr, deocamdată, structura suferă doar o schimbare de formă, nu și de fond. Conform structurii anunțate, noul an școlar va începe mai devreme cu o săptămână și avem o săptămână în plus de vacanță, la finalul lunii octombrie, pentru elevii din ciclul gimnazial și pentru cei din ciclul liceal. Practic, se recuperează săptămâna de început. Dacă numărăm zilele, având în vedere viitoarea structură care cuprinde 36 de săptămâni (există și jumătăți de săptămâni), nu cred că există o diferență mai mare de 5-6 zile față de structura veche a anului școlar, astfel încât nu confirmă, ci infirmă spusele acelor părinți care sunt de părere că ministrul Educației vrea cu tot dinadinsul să avem un an școlar mai lung și că se bazează pe cantitate și nu pe calitate. Deci, aspectul referitor la cantitate nu stă în picioare și atunci trebuie să ne axăm pe ceea ce noi, Federația Națională a Asociațiilor de Părinți, cerem de mulți ani: dacă vrem ca schimbarea să fie curajoasă și să aducă în centrul atenției reforma reală, este obligatoriu să schimbăm partea de conținuturi, de programe, și nu neapărat să facem schimbări referitoare la modul în care sunt redactate conținuturile, ci la modul în care vor fi predate la clasă, prin intermediul planurilor de lecție, de către cadrele didactice, la modul în care aceste conținuturi vor fi împărțite în parte de predare, parte de instruire/învățare și parte de evaluare. Știm bine, s-a dorit eliminarea tezelor și, în egală măsură, modificarea modalității de evaluare. Ei bine, după părerea noastră, evaluarea cunoștințelor printr-o testare sumativă ar trebui să fie una singură, fixată la finalul anului școlar, pentru a putea fi evaluate competențele, nu conținuturile predate de profesori. Deci, dacă dorim să ne axăm pe un mod de evaluare modern, cu certitudine trebuie să facem o schimbare reală, ceea ce înseamnă conținuturi predate într-un mod atractiv, viu și interactiv de către profesori.
Credeți că știe Ministerul Educației, în momentul de față, cum se va face evaluarea, potrivit noii structuri de an școlar?
Teoretic, bănuiesc că se bazează pe o notă de fundamentare de la Institutul de Științe ale Educației, actualul CNPEE – Centrul Național de Politici de Evaluare și Examinare. Personal, sper ca modificarea să aibă în centrul atenției sau, mai bine zis, să urmeze un trend – mă refer aici la proiectul prezidențial România Educată – pentru că ar fi absurd să venim cu o propunere care nu se regăsește și în proiectul România Educată, adică să ne în-toarcem curând la trimestre sau la se-mestre și să constatăm că nu a fost vorba decât despre un experiment pe o perioadă scurtă. Îmi place și vreau să cred că Ministerul Educației este responsabil și a gândit această schimbare în urma unor discuții cu experții care lucrează în cadrul ministerului, în cadrul departamentului România Educată.
Pentru ca schimbarea să fie, într-adevăr, una de fond, aceasta ar trebui să vină odată cu o programă școlară nouă și cu un mod de predare interactiv, modern
Pentru că ați vorbit despre experți în științele educației, aveți cunoștință dacă schimbarea radicală a structurii anului școlar are în spate niște cercetări reale și niște comparații cu alte sisteme de educație din spațiul comunitar și din întreaga lume?
Când am fost chemați să discutăm pe marginea structurii anului școlar, ni s-a arătat, într-adevăr, o notă de fundamentare de la Institutul de Științe ale Educației, notă care făcea referire la trimestre versus semestre și la un mod de alternare a perioadelor de învățare sub formă de module de 6-8 săptămâni cu perioade de vacanță de 1-2 săptămâni. Mărturisesc că nu am parcurs cuvânt cu cuvânt nota respectivă, pentru că eram în întâlnirea cu ministrul, dar documentul cred că avea în jur de zece pagini și, într-adevăr, Ministerul Educației avea mai multe variante referitor la noua structură, dintre care s-a considerat că aceasta este cea viabilă. În consecință, trebuie să căutăm să ne adaptăm la noua situație.
Personal, dumneavoastră, în calitate de părinte și de președinte al FNAP, o considerați o variantă viabilă?
În acest moment, cred că este o variantă de structură de an școlar care poate schimba niște lucruri la nivelul sistemului educațional. În ultimii 5-6 ani, toți am fost nemulțumiți că ori de câte ori s-a încercat să se schimbe ceva și părea că ar trebui să fie o schimbare de fond, se dovedea a fi doar o schimbare de formă. Or, în momentul de față, pentru ca schimbarea să fie, într-adevăr, de fond, aceasta ar trebui să vină odată cu o programă școlară nouă și cu un mod de predare interactiv, modern, care să pună, cu adevărat, în centrul atenției elevul căruia să i se dezvolte o gândire critică. Evaluarea trebuie să urmărească dezvoltarea din punct de vedere cognitiv și să conțină elemente de dezvoltare din punct de vedere analitic.
Noua structură încearcă să echilibreze partea de predare și de evaluare, pe niște module egale
Care este avantajul împărțirii anului școlar în cinci module? De ce nu două semestre, de ce nu trei trimestre?
Avantajul este că alternează perioadele de muncă, de învățare, cu perioa-dele de relaxare, adică această structură de an ține cont de curba de efort a elevului. Fiecare modul este gândit ca o curbă de efort de-a lungul celor 6-8 săptămâni, ceea ce, din punctul meu de vedere, pare echilibrat. Dacă și partea de evaluare va fi nu la un nivel cantitativ, ci la unul calitativ, ne vom putea da seama că această schimbare este reală și benefică. Noua structură încearcă să echilibreze partea de predare și de evaluare în niște module egale. Vacanțele nu sunt mai multe, nici vacanța din februarie nu este o noutate, deoarece ea este, practic, vacanța intersemestrială, pe care nu o vom mai avea, pentru că nu mai sunt semestre. Am înțeles din explicațiile domnului ministru că nu s-a renunțat la semestre, în sensul că, probabil, vor fi asimilate două module unui semestru, iar celelalte trei module, celui de-al doilea semestru. Rămâne de văzut dacă va face modificarea în lege, astfel încât să se scoată noțiunea de semestru sau vor rămâne semestrele și se va aduce completarea la lege și în Regulamentul de organizare și funcționare, astfel încât două module să aparțină unui semestru, iar trei module, celui de-al doilea semestru.
Manualele și programele ar trebui regândite împreună cu noua structură a anului școlar
Nu credeți că ar fi fost normal ca, înainte de a se schimba structura anului școlar, să se înnoiască programele și manualele, și unele, și altele, învechite?
Dacă întrebi un profesor, îți va spune că manualul este doar un instrument, ceea ce este perfect adevărat, cu toate că există și profesori pentru care manualul nu reprezintă doar un instrument, ci un ghid metodologic, deși nu ar trebui să reprezinte așa ceva. De aceea, evident, și manualele ar trebui regândite împreună cu noua structură a anului școlar. Noi, părinții, de 2-3 ani solicităm ca manualele să conțină, în mod obligatoriu, și partea de practică, în felul acesta copiii nemaifiind nevoiți să lucreze după șapte mii de auxiliare. În plus, partea de practică trebuie să aibă continuitate la manualul conceput de acel autor. Mi se pare absolut normal ca autorul care gândește manualul să vină și cu partea de practică (exerciții) și astfel să se asigure o continuitate în modul de lucru și de gândire. Sperăm ca, în final, ministrul Cîmpeanu să se țină de cuvânt, pentru că atât fostul, cât și actualul ministru mi-au spus că și-ar dori ca partea de culegeri, de auxiliare, să fie introdusă în manual, astfel încât să ne asigurăm că toți profesorii respectă partea de instruire, dat fiind că sunt profesori care se axează, cu predilecție, pe partea de predare și de evaluare, partea de instruire lipsind uneori deliberat, ca să se asigure că acei elevi vor veni la meditații.
Și programele școlare, și ele învechite?
Se așteaptă acum schimbarea celor de la liceu și probabil că specialiștii le vor regândi în concordanță cu cele de la ciclul primar și gimnazial.
Articolul integral poate fi citit în Tribuna Învățământului, nr. 28-29 – aprilie-mai 2022
