Femeia – eterna poveste! Din timpuri mitice (in illo tempore), femeia a avut parte de ipostazieri multiple, grație fanteziei prodigioase a oamenilor, începând cu mitul adamic al raiului celest, al ispitei irezistibile și al ispășirii eterne a păcatului originar. Astfel, Eva este exponentul biblic de referință, la care trebuie să ne raportăm mereu ca la un reper esențial. Mitologia abundă în exemplare feminine remarcabile, ce exprimă categorial esența feminității și care alcătuiesc o tipologie complexă, nu o dată deconcertantă. A înțelege femeia înseamnă a înțelege legitățile lumii, întemeiate pe două principii fundamentale: masculin și feminin.

În termenii contemporaneității, femeia ca arhetip – multiplicat în milioane de exemplare concret-palpabile în curgerea inexorabilă a mileniilor – asumă o filosofie existențială ce se înscrie în paradigma cuprinzătoare a condiției umane, chit că miturile primordiale fondatoare, aduc sub ochii noștri istorii fantastice, supra­naturale, miraculoase.

Isis, zeița căsătoriei în mitologia egipteană, simbol al armoniei matrimoniale, al fidelității conjugale indestructibile, trăiește drama imprescriptibilă a văduvei din momentul în care soțul ei, zeul Osiris, a fost ucis de fratele său, Seth. Zeița va fi obligată de cutume și de principii morale imuabile să caute și să recompună din 14 bucăți trupul sfârtecat al bărbatului, pentru ca în clipa de grație, împreună, să-l procreeze pe Horus.

Semnificația mitului transcende anecdo­ticul fabulos și rămâne tulburător prin extrapolarea la planul general-uman. Există similitudini izbitoare între mitul egiptean și istoria detectivistică autohtonă a muntencei Vitoria Lipan (Baltagul, de Mihail Sadoveanu), plecată în călătorie inițiatică prin Moldova de Sus pentru a descoperi osemintele bărbatului ucis și a-l înmormânta în virtutea rânduielilor ancestrale. Spirit justițiar, Vitoria va demasca fărădelegea ucigașilor și va îngădui autorităților să-i pedepsească după lege (v. Al. Paleologu: Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu). Au rămas în memorie și străbat veacurile povestea frumoasei Elena, soția lui Menelau, regele Spartei, femeia care a reprezentat pretextul faimos al războiului greco-troian, precum și peripețiile voluptoasei Penelopa, soția lui Ulise, cea asaltată de pețitori, socotită simbol al fidelității conjugale absolute.

Proba sacrificiului fratern o dă Antigona (în tragedia lui Sofocle), într-o istorie dramatică în care se ciocnesc antitetic duritatea inflexibilă a regelui Creon și gingășia, loialitatea, demnitatea și jerfa protagonistei. Mitologia a fixat deopotrivă într-o ramă tragică destinul funest al nefericitei Euridice, iubita lui Orpheu, cel obligat de destin – sub oblăduirea zeilor – să coboare în Infern și să nu-și poată recupera ființa adorată.

În istoria și beletristica modernă s-au păstrat în efigie pentru totdeauna justițiara Ioana DʼArc, suava rătăcită Ofelia, nefericita Desdemona, excedată de gelozia soțului întreținută cu o tenacitate demonică de intrigantul Iago. În același registru tragic al eșecului matrimonial, familial, erotic se înscrie eroina memorabilă a lui Lev Tolstoi, Anna Karenina. Un loc aparte în această galerie feminină îl ocupă Dulcineea din Toboso, făptură idealizată de visătorul incorigibil, Cavalerul Tristei-Figuri, Don Quijote. Să nu uităm femeile cuplurilor erotice de mare notorietate culturală: Tristan și Isolda, Ruslan și Ludmila, Faust și Margareta ori siluetele feminine din opera lui Balzac și Victor Hugo.

În cadrele literaturii române există personalități feminine de referință: Ana-Caplea Mira, din Monastirea Argeșului, respectiv, drama expresionistă Meșterul Manole de Lucian Blaga, bătrâna mamă din Miorița, Vitoria Lipan din capodopera sadoveniană Baltagul, Ana (Ion, de Liviu Rebreanu), Anca din drama Năpasta de I.L. Caragiale, Otilia din romanul călinescian Enigma Otiliei.

Personalitățile feminine – mitice, istorice, culturale – acoperă o largă acoladă de tipuri umane: femeia-zeiță, femeia-martir, femeia jertfei sacrificiale, femeia credincioasă în absolut, femeia demonică, angelică, vizionară ș.a.

Indiferent de ipostazele în care se află, în martie, gândurile noastre se întorc spre ea cu recunoștință, devenind floare și lacrimă-nsorite în buchet de La mulți ani!

Daniela OATU