S-a născut la 18 noiembrie 1876, în Voiteşti, localitate din comuna Bălăneşti, judeţul Gorj. A urmat cinci clase primare la şcoala din satul natal, apoi gimnaziul la Târgu Jiu. În anul 1888 a reuşit ca  bursier la Liceul Carol I din Craiova, iar în anul 1895, după examenul de bacalaureat, s-a înscris la  Institutul  medico-legal din Bucureşti, de la care s-a transferat la Facultatea de Ştiinţe, Secţia Ştiinţe  naturale a  Universităţii Bucureşti. În anii studenţiei a fost iniţiat ca specialist în mineralogie şi petrografie  de cursurile  eminentului profesor Ludovic Mrazec şi de lucrările practice ţinute de Gheorghe Munteanu- Murgoci.
În anul 1895, Ion Popescu-Voiteşti a absolvit cu examen de licenţă Facultatea de Ştiinţe a Universităţii Bucureşti, Secţia Ştiinţe naturale, şi Şcoala Normală Superioară, la care s-a pregătit pentru  desfăşurarea activităţii didactice. Aşa se explică activitatea profesională de început desfăşurată de I.  Popescu-Voiteşti la şcolile din Slatina, Gimnaziul Tudor Vladimirescu din Târgu Jiu (1899-1903),  Liceul Tulcea (1903-1904), Şcoala Normală Câmpulung Muscel (1904-1908), Liceul Buzău (1908-1910), licee din Bucureşti (1910-1919). În perioada cât a lucrat în învăţământ, Ion Popescu-Voiteşti a  continuat să efectueze cercetări geologice, însoţindu-l pe prof. Mrazec în excursiile din Carpaţii Meridionali,  dar a efectuat şi numeroase studii personale. În anul 1907, „Studiul geologic al Văii Argeşului începând mai jos de Boteni şi până mai jos de Nămeşti“ a fost răsplătit cu  Premiul Hillel al Universităţii Bucureşti. Tot în această perioadă, Ion Popescu-Voiteşti s-a deplasat la Viena, unde a lucrat sub conducerea paleontologului Diener şi a tectonicianului Uhling. În anul 1909, în timp ce era profesor la liceele Gheorghe Lazăr şi Matei Basarab din Bucureşti, a fost numit geolog la Institutul Geologic al României. În luna iunie 1910, a susţinut la Paris, sub preşedinţia lui Emil Haug, teza de doctorat cu lucrarea „Contribution a lʼetude stratigrafique du Nummulitique de la Depression Getique“. Conţinutul savant al lucrării a contribuit la echivalarea la Sorbona a diplomei de licenţiat, obţinută la Bucureşti. Îndeplinindu-şi îndatorirea cetăţenească-patriotică, a luat parte la Campania militară din 1913, fiind rănit la Turtucaia, iar în perioada 1916-1919 a participat la Războiul de Reîntregire a Neamului.
În timpul războiului, când o parte din bogăţiile naturale ale ţării erau ocupate de inamic, guvernul l-a însărcinat pe geologul gorjean să identifice bogăţii minerale în Moldova, necesare în perioada de criză, determinată de război. Aşa a fost descoperit masivul de la Sărata – Bacău, iar la sfatul lui Ion Popescu-Voiteşti, prin adâncirea sondelor existente, producţia de ţiţei din exploatările Solonţ şi Moineşti a sporit cu 10 vagoane pe zi.
În anii 1930-1931, prof. Dr. I. Popescu-Voiteşti a ocupat postul de director al Institutului  Geologic al României, iar în anul 1936 s-a transferat la Facultatea de Ştiinţe, catedra de Geologie, din cadrul Universităţii Bucureşti, unde a funcţionat până la pensionare.
Mai presus de orice, Voiteşti a fost un mare profesor. Şi mărturisesc atâţia şi atâţia dintre elevii lui de altădată, cei de la Cluj, unde i s-au scurs anii cei mai frumoşi din viaţă, ori de la Bucureşti, unde din nefericire n-a profesat decât puţin, cum atunci când mizerii materiale inerente unei studenţii trudnice sau nenorociri familiale sau iluzii personale năruite îi duceau la laborator obosiţi, trişti ori înneguraţi de gânduri, cum simţeau fără de veste o mână caldă şi uşoară pe umăr şi un glas discret, tremurat, abia perceptibil îi întreba între patru ochi durerea, îmbărbătându-i părinteşte… Pornit el însuşi de la ţară, apoi slujind ani îndelungaţi ca simplu dascăl de liceu provincial, cunoştea adânc durerile omeneşti şi era extrem de sensibil la ele. Şi cred că nu există semn mai neîndoielnic de superioritate omenească decât sensibilitatea la durerile altora.
Omul care a descoperit zăcăminte de sare şi petrol, a condus Institutul Geologic al României, a pus bazele Academiei de Ştiinţe şi a susţinut peste 140 de comunicări la congrese de geologie în ţară şi în străinătate, Ion Popescu-Voiteşti merită mai mult decât un nume de stradă în Cluj. E drept că cine vrea să ştie mai multe despre savantul de recunoaştere internaţională născut la Gorj în urmă cu 141 de ani poate să viziteze Casa Memorială din comuna Bălăneşti, aflată la câţiva km de Târgu Jiu, dar puţini români şi chiar gorjeni ştiu de existenţa ei. Ion Popescu-Voiteşti şi-a consacrat întreaga viaţă cercetării structurii pământului românesc, din analiza trecutului geologic descoperind modul de adăpostire a bogăţiilor minerale. De asemenea, alături de sinteza tectonică a Carpaţilor, evoluţia paleontologică a pământului românesc a reprezentat partea cea mai de seamă a operei sale. După absolvirea Facultăţii de Ştiinţe (1898) – secţia de Ştiinţe Naturale a Universităţii Bucureşti –, gorjeanul nostru a fost profesor de ştiinţele naturii în mai multe şcoli şi licee, până când, în 1905, Universitatea din Bucureşti a premiat întâia sa lucrare de geologie: „Studiul geologic al văii Argeşului începând mai jos de Boteni şi până mai jos de Nămăeşti“. Cu cei 1.000 de lei câştigaţi drept premiu, a plecat la Viena, unde a lucrat sub îndrumarea renumitului paleontolog Diener şi a urmat cursurile marelui tectonician al Carpaţilor, Uhlig. Cu studiul „Contribution a l’etude stratigraphique du nummulitique de la depression getique“ (Contribuţii la studiul stratigrafic al Numuliticului din Depresiunea Getică) şi-a susţinut, cu mare succes, lucrarea de doctorat în iunie 1910, la Paris, având ca preşedinte de comisie pe marele stratigraf şi tectonician al Franţei din acea vreme, Emil Haug.
Ca ofiţer de rezervă, Voiteşti a participat la campania din 1913, fiind rănit în luptele de la Turtucaia, apoi a luat parte activă la războiul din 1916-1918, ajungând până la gradul de maior.
Ion Popescu-Voiteşti şi-a început cariera universitară în anul 1919, când a fost numit, pe bază de concurs de lucrări, profesor titular la Universitatea din Cluj şi director al Muzeului de Geologie şi Paleontologie ataşat universităţii clujene. Dovadă a respectului pentru contribuţia avută la dezvoltarea învăţământului şi ştiinţei din Cetatea Ardealului, clujenii au dat numele său uneia dintre străzile oraşului. Cea mai înaltă recunoaştere a meritelor sale în dezvoltarea ştiinţelor naturii a fost însă în anul 1930, când a fost numit în postul de director al Institutului Geologic al României. Numele său a depăşit cu mult graniţele ţării, acesta participând cu peste 140 de comunicări la congrese naţionale şi internaţionale, printre care: Congresul Internaţional de la Bruxelles (1922); Congresul Internaţional de Geologia Petrolului de la Londra (1923); Congresul Geografic de la Cairo (1924); Congresul Asociaţiei Geologilor Carpatini de la Lwow (1925), Bucureşti (1927), şi Praga (1931); Congresul Internaţional de Mine, Metalurgie şi Geologie Aplicată de la Liege (1930); Congresul Internaţional de la Paris (1935) etc.
Marele savant nu s-a limitat la activitatea didactică şi de laborator, ci a fost permanent în teren, la cercetări, alături de studenţii săi. Mărturie stau fotografiile documentare, manuscrisele şi obiectele ce se află în Casa Memorială de la Bălăneşti, sat Voiteşti, unde s-a retras după ieşirea la pensie. De altfel, el a fost toată viaţa mândru de originea sa, dovadă faptul că şi-a adăugat numele satului de baştină la numele de familie. Mai mult, a lăsat aici, posterităţii, o veritabilă colecţie paleontologică şi de mineralogie. A fost odată… La 4 octombrie 1944, inima celui care a iubit atât de mult pământul a încetat să bată, în timp ce se afla în mijlocul naturii. „Într-o incursiune în zonă, pornind de la şcoala generală ce-i poartă numele şi până la cimitirul unde e înmormântat, este lesne de observat că întreaga comunitate e însufleţită de spiritul înalt al celui născut şi reîntors pe meleagurile natale, al marelui OM Ion Popescu-Voiteşti – emblemă nemuritoare a acestor ţinuturi gorjene. Ca semn de respect pentru  prestigioasa sa activitate, autorităţile din Bălăneşti şi Târgu Jiu organizează în fiecare an Simpozionul Ion Popescu-Voiteşti, ajuns la cea de a patra ediţie, ediţie specială pentru două motive: unul din amfiteatrele Universităţii Constantin Brâncuşi poartă din data de 17.11.2017 numele savantului gorjean, iar pe aleea celebrităţilor din Târgu Jiu s-a fixat steaua  lui Ion Popescu-Voiteşti.
 Daniel Sorin BĂLUŢOIU,
 Director al Şcolii Gimnaziale Ion Popescu-Voiteşti, Bălăneşti