Chiar vacanţă din plin fiind, şcoala face ce face şi tot la învăţătura de carte revine. E firesc să se întâmple aşa, pentru că vremea opţiunilor, a drumurilor finalizate şi a altora deschise către formare acum este. Acumularea de cunoştinţe şi valorificarea lor creativă ajung în această perioadă la judecata calităţii. Examen naţional, evaluare ori concurs – la absolvire, pentru admitere sau pentru obţinerea unui grad didactic, a unui post – poartă în sine încărcătura cantitativă şi valorică a ştiinţei de carte.
Răsplată pentru nota maximă
Examenele naţionale, de la sfârşitul ciclurilor gimnazial şi liceal, au fost promovate în proporţie de 79,36% (evaluarea din clasa a VIII-a), respectiv de 67,9% (bacalaureatul, sesiunea iulie). 81 de absolvenţi ai liceului au obţinut media 10 la bacalaureat, iar 456 de elevi au trecut evaluarea naţională cu medie maximă, menţinând astfel la nivel calitativ înalt admiterea la colegii şi licee de elită. Ei vor fi premiaţi cu câte 3000 de lei, respectiv cu câte 1000 de lei, printr-o hotărâre de guvern înaintată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice. Calitatea învăţăturii de carte se vede astfel răsplătită. Este de ştiut, de apreciat şi de considerat ca absolut meritat, măcar pentru motivul că spectrul Domnului Goe prea era de tradiţie la noi, întreţinut în fiecare an de mediatizarea celor care abia aşteaptă să se debaraseze de nesuferitele examene, ca să-şi ia în primire maşina sau „motorul”, dăruite de familie, s-o şteargă la mare, la băută, ca să nu mai audă, să nu mai ştie de…
Nesiguranţa notării, soră cu îndoiala
În acelaşi timp, tot la nivelul notelor mari, anul acesta s-au făcut remarcate diverse tulburări, pornite de la situaţii individuale, însă uşor de extins prin semnificaţia lor, cu amprentă transmisă asupra calităţii de ansamblu a evaluării, chiar a nivelului pregătirii celor evaluaţi. Cuiva cu notă mare la proba scrisă de limba şi literatura română s-a spus că i-a furnizat lucrarea gata scrisă un inspector de educaţiei fizică; de fapt, i-a înlocuit-o, omul abuzând de poziţia în comisia judeţeană. O elevă de media 10 a fost întâi acuzată că le-a dat altora să copieze de la ea şi a fost sancţionată cu pierderea bacalaureatului, dar până la urmă şi-a recâştigat examenul în instanţă. Altcineva, de asemenea ajuns la judecată cu acuzaţia de fraudă la bacalaureat, şi-a văzut de treabă (ancheta fiind în curs) şi a trecut admiterea la trei facultăţi într-o sesiune. Mulţi candidaţi s-au trezit cu note foarte mici pe liste, au contestat şi după recorectare au făcut salturi de-a dreptul uriaşe, la note foarte de sus. În general, volumul contestaţiilor a fost ameţitor anul acesta: 50.501 depuse în total la bacalaureat, din care 22.637 la proba de limba şi literatura română. „În medie, rata de admitere a contestaţiilor la cele patru probe este de 42,3%”, spune comunicarea ministerială în curată limbă din înlocuitori de lemn. „Admitere” vrea să zică schimbarea notei, pentru că admise, adică primite, băgate în seamă, nu au de ce să nu fie toate cererile depuse. După contestaţii, încă 18 lucrări s-a constatat că sunt de media 10. La evaluarea naţională de după clasa a VIII-a au fost contestate 14.423 de note, adică 5% din total. O treime dintre note au fost modificate (29,5% au crescut, 4,5% au scăzut).
Contestaţia a devenit o probă de examen în toată regula, ceea ce nu este nici normal în sine, nici liniştitor în privinţa evaluării. Îndoiala privind calitatea acesteia este serios îndreptăţită să se manifeste.
Nevoia de supraveghere video în timp real
Frapante la examenele acestui an au fost sancţiunile, mai ales la bacalaureat, aplicate generalizat, la nivelul ocupanţilor câte unei săli. Au apărut acţiuni în justiţie, ameninţări cu gesturi tari, apeluri la autorităţi de sus de tot şi la presă. Până la urmă, tot despre calitate este vorba. În astfel de împrejurări, calitatea pregătirii candidaţilor se vede trecută în plan secundar, în timp ce – din nou anormal – iese în evidenţă o trăsătură care firesc ar fi să rămână doar asociată: calitatea supravegherii. Contestarea trimiterii lucrărilor spre corectare în alte judeţe, care se pornise cu însufleţire, nu a avut spor, pentru că tocmai pe această cale au fost identificate şi zecile de lucrări identice în serie cu tot cu greşeli, şi lucrarea de-a gata pusă în locul uneia scrise în timpul examenului. Măsura (prevăzută de câţiva ani, însă acum băgată-n seamă) s-a dovedit bună.
În anchetarea fraudelor „de ansamblu” şi a condiţiilor favorizante ca să se întâmple, decisive s-a spus că au fost imaginile video. Supravegherea pe această cale are o eficienţă verificată de asemenea de câţiva ani. De data aceasta, tocmai ceea ce s-a considerat a fi fost dovedit prin sistemul video a fost contracarat în justiţie. Nu e de mirare, socotind că: sancţionarea în masă a fost dictată, s-a spus, în urma vizionării a patruzeci şi ceva de ore de înregistrare, or această informaţie nu poate fi luată decât ca o hiperbolă, pentru că altfel apare ca imposibilă o asemenea durată, în condiţiile în care ziua are 24 de ore, termenele etapelor unui examen sunt strânse, iar caracterul foarte grav al situaţiei nu permitea măcar absenţa vreunui membru al comisiei de la niciun minut de vizionare, ceea ce anulează eventualitatea vizionării cu schimbul ori cu pauze. Şi apoi, până la vizionare, comisia de examen din oricare centru are un preşedinte şi are supraveghetori cărora metodologia le impune în detaliu unde să se poziţioneze fiecare în sală, la ce anume să se uite, cum să intervină în caz de ceva. Mai ales că şi în cazul zecilor de ore vizionate, şi în cel al zecilor de lucrări identice în serie, poate şi în alte cazuri, a fost vorba despre evenimente largi, cu mulţi candidaţi angrenaţi; să nu fi sesizat nimeni nimic până la vizionare?! Să fi fost nevoie de zeci de ore de înregistrare ca să se descopere ce s-a spus că s-a descoperit, anume că mulţi candidaţi copiau de la cineva care le servea drept „sursă”?
Anterior examenelor din acest an s-a produs o mică forfotă legată de necesitatea efectuării şi a unor înregistrări audio. Poate sunt necesare. Ce persistă (cu semne slabe de înlăturare) este lipsa supravegherii video chiar în timpul derulării probelor, aşa cum, de exemplu, este supravegheat traficul auto pe drumuri publice. În foarte puţine centre de examen mijloacele tehnice permit aşa ceva. Posibilitatea preşedintelui de comisie de a vedea în orice moment ce se petrece în orice sală este o necesitate stringentă.
Şcoala totuşi atrage
Vara este inclusiv anotimpul care arată că, în pofida impresiilor de peste an, şcoala atrage. Îi atrage pe cei care vor să înveţe mai departe, în cicluri superioare celor urmate până la sosirea vacanţei, şi îi atrage pe mulţi care vor să lucreze în domeniul Educaţiei. Numărul candidaţilor la Universitatea din Bucureşti a fost acum cu 15% mai mare faţă de admiterea de anul trecut, inclusiv cu concurenţă (e drept, izolat) de 80 pe loc. A fost concurenţă la Medicină în toate centrele universitare. Explicaţiile de felul că mulţi vor să se facă medici ca să şi plece din ţară mulţi şi totuşi să rămână şi pe-aici câţiva sunt puerile. La fel pare a fi şi asocierea aglomeraţiei de la unele facultăţi cu procentajul mare (oare e mare?!) de reuşită la bacalaureat.
La rândul lor, examenul de definitivare şi concursul pentru posturi didactice au avut ponderi de participare şi de reuşită, dovedind interes pentru şcoala ca loc de exercitare a profesiei. Ministrul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, Sorin Cîmpeanu, apreciază că 46% reuşită la definitivat este un rezultat bun, explicând: „Ne dorim să păstrăm în sistemul de educaţie acele cadre didactice care dau dovadă în mod clar de competenţă. De aceea s-a ridicat şi nivelul de trecere pentru definitivat de la nota 7 la nota 8 şi încercăm să identificăm şi acele cadre didactice cu vocaţie de dascăli”
F. IONESCU