În fiecare an, la Colegiul Național Spiru Haret, din București, în data de 12 decembrie, se aniversează Ziua Absolventului, prilej de a reuni elevii de ieri și elevii de astăzi ai școlii, pentru a face un interesant schimb de experiență intergenerațional. Anul acesta, în organizarea catedrei disciplinelor socio-umane, se derulează sub numele semnificativ „Învățarea prin proiecte: Socio-Activ-Spir – Educație pentru Drepturile Omului și ale Copilului”.
Proiectul presupune implicarea elevilor din clasele a XI-a, a X-a și a IX-a – științe sociale, în activități educative privind drepturile omului. Ipoteza de la care a fost gândit proiectul este aceea de a reuni elevi de diverse vârste, de a crea un cadru educativ care să stimuleze cooperarea și a face astfel posibil un schimb de opinii pe o temă de larg interes în societatea contemporană: respectarea drepturilor omului. Activitățile se doresc a fi înscrise în bunele practici educaționale. În proiect, elevii din clasa a XI-a au creat, ca o aplicație a celor învățate în cadrul orelor de sociologie, două chestionare de opinie: unul adresat elevilor mici (clasele a V-a și a VI-a), altul pentru elevii mari (clasele a XI-a și a XII-a), pentru a afla în ce măsură problematica drepturilor omului este cunoscută de către elevi. Elevii din clasa a IX-a și a X-a au adunat o colecție de cazuri ilustrative de încălcare a drepturilor omului, cazuri care au ajuns să fie jurizate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În cadrul activității din data de 12 decembrie 2014, au fost prezentate concluziile sondajului de opinie realizat în perioada 3-14 noiembrie 2014.
Întrebați dacă au mai abordat teme legate de respectarea drepturilor omului, elevii mari au răspuns că au discutat despre drepturile omului în cadrul orei de filosofie, la cultură civică, istorie și dirigenție. Niciunul dintre ei însă nu a urmat un curs dedicat special drepturilor omului. Ştim că există, încă din anul 2008, aprobată de către Ministerul Educației, o programă a unui opțional numit Drepturile omului, propus drept curriculum la decizia școlii.
Cei mai mulți dintre elevi nu sunt de acord cu pedeapsa cu moartea, în mod analog, cei mai mulți sunt de părere că drepturile ar trebui să fie respectate indiferent de situația materială a celui în cauză. De asemenea, susțin că drepturile omului implică și îndatoririle lui, ceea ce poate fi considerat o manifestare explicită a unei morale de tip convențional.
La întrebarea: „În Declarația Universală a Drepturilor Omului se menționează că: Părinții au drept de prioritate în alegerea felului de învățământ pentru copiii lor minori. Presupunând că, privind alegerea liceului, opțiunea părintelui este diferită de cea a copilului, ce ar putea face copilul în situația dată?”, cei mai mulți nu au știut ce să răspundă, câțiva au sugerat că ar putea fi căutată o cale de mijloc între alegerea copilului și aceea a părintelui. Nimeni însă nu a făcut vreo referire la eventuale instituții care să protejeze drepturile copilului minor.
Dintre cele mai sugestive răspunsuri obținute de la elevii clasei a V-a, mă voi referi pe scurt la câteva. Un elev scrie că a avea un drept înseamnă „să ți se cedeze prioritatea”. Toți elevii sunt de acord că și copiii au drepturi și numesc dreptul la învățătură ca prim exemplu. În opinia lor, mai au, desigur, dreptul să se joace, dreptul la o familie și la un adăpost și la exprimarea opiniei. Putem observa că accentul cade asupra activităților pe care le desfășoară elevii și abia mai apoi se referă la ceea ce ar trebui să facă familia, comunitatea, societatea pentru ei. Ca și copiii, oamenii mari trebuie să se poată bucura de drepturi. Dar persoanele majore pot beneficia de drepturi pe care persoanele minore încă nu le au. De exemplu, „dreptul de a practica o meserie, de a vota, de a șoferi, dar și dreptul de a consuma alcool”.
La întrebarea: „Ce ar trebui să facă un om atunci când i s-a încălcat un drept?”, cele mai multe răspunsuri au fost: „Să anunțe persoanele responsabile și să și-l ceară”, poziția asumată denotând un grad considerabil de nedeterminare. În mod concret, e greu de spus ce anume să facă un om căruia i s-a încălcat un drept. Fiecare situație este unică și închisă în propria specificitate.
La întrebarea: „Considerați că prin proiectul nostru o să reușim să atragem atenția copiilor de la noi din școală asupra importanței drepturilor omului?”, cele mai multe răspunsuri sunt afirmative, iar la întrebarea: „Ce credeți că o să spună prietenul tău cel mai bun despre implicarea în proiect?”, răspunsul care mi-a atras atenția a fost: „Dacă este un prieten adevărat, mă susține, dacă nu este, îmi va spune că este o pierdere de vreme”.
O concluzie fermă care se poate desprinde la nivelul opiniilor exprimate de elevii din clasa a VI-a este că: „Toți copiii trebuie să aibă dreptul să aibă drepturi”.
Cei mai mulți elevi implicați în proiect declară că au fost plăcut impresionați de faptul că pot să ceară și să exprime opinii, că au posibilitatea să desfășoare altfel de activități decât cele obișnuite.
În sprijinul educației pentru respectarea drepturilor omului sunt propuse spre analiză câteva cazuri reprezentative de încălcare a drepturilor și de reflecție critică asupra răspunsurilor instituționale pe care le-au primit (cazuri în care România a fost reclamată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului).
Așa se face că de Ziua Absolventului, la Spiru Haret, elevii de diverse vârste propun anul acesta participanților și o întâlnire tematică în jurul problematicii complexe a drepturilor omului, corelată atât principiilor democratice ale statului de drept, cât și cetățeniei europene active.
La sfârșit de an calendaristic, reflecția critică asupra respectării drepturilor omului poate fi considerată și o deschidere pentru ideea generică, de interes, deja anunțată pentru anul următor.
La nivelul Uniunii Europene, anul 2015 este declarat Anul European pentru Dezvoltare, cu intenția de a fundamenta dezvoltarea pe respectul drepturilor oamenilor. Documentele europene arată că, în acest sens, vor fi promovate cooperarea pentru dezvoltare globală, solidaritatea și justiția socială.
Dr. Cristina ŞTEFAN, Colegiul Național Spiru Haret, București