Învățământul finlandez, un posibil model pentru învățământul românesc
În cadrul sesiunii plenare din deschiderea Congresului Educației 2013,  Reijo Aholainen, consilier în Ministerul Educației și Culturii din Finlanda, a susținut comunicarea Sistemul de învățământ finlandez.  Trecut și prezent.Reforme și alte măsuri pentru succes.
Această expunere în fața unei săli arhipline a prezentat un interes special pentru decidenții și actorii sistemului educațional românesc, în contextul în care învățământul finlandez este considerat cel mai performant din lume. În cadrul dezbaterii privitoare la reforma învățământului românesc, învățământul finlandez a fost invocat deseori ca un exemplu de eficiență și performanță și ca un posibil model. Rămâne de văzut în ce măsură modelul finlandez poate inspira reforma Educației în România și genera schimbările necesare pentru modernizarea și eficientizarea sistemului. În cele ce urmează, prezentăm selectiv o serie de date relevante referitoare la sistemul de învățământ finlandez.
Pregătirea profesorilor în Finlanda
• Master la universitate; • Învățământul superior permite profe­so­rilor să adapteze teoriile educațio­nale la clasă; • Programele includ multă practică la clasă; • Programele de pregătire a profeso­rilor sunt foarte solicitate – doar 10% dintre candidați sunt acceptați.
Profesorii
• Independență la clasă, în școli cu largă autonomie; • Stabilesc standarde înalte de cunoștințe și evaluează rezultatele elevilor; • Profesioniști foarte apreciați.
Reformă continuă în sistemul de învățământ
Reforme după reforma învățământului obligatoriu:
• Reforma înv. pedagogic 1973; • Reforma învățământului secundar (și gimnaziu) 1982-1988; • Descentralizare 1991-1997; • Reforma politehnici 1991-1999; • Reforma înv. preprimar 2001; • Reforma înv. pentru adulți 2001-2006; • Reforma universitară 2007-2010.
Descentralizarea
Sistemul a fost descentralizat rapid la începutul anilor ’90
• Administrație publică nouă – a promovat descentralizarea; • S-a eliminat inspecția școlară și a manualelor; • Responsabilitate sporită a școlii pentru curriculum local laolaltă cu un curriculum-cadru național; • Reforma finanțării – transfer al responsabilității decizionale la nivel local.
Evaluarea în învățământ
Principiile evaluării:
• Evaluarea trebuie să sprijine dezvoltarea școlară; • Evaluarea rezultatelor școlare pe bază de eșantionare – fără clasamente; • Autoevaluarea obligatorie pentru școli și munici­palități; • Comitete de evaluare independente responsabile pentru evaluarea națională.
Politică educațională consecventă, susținută
• Finanțarea și politicile privind învățământul public au rămas relativ constante și de durată; • Încrederea în școli și profesori, condiții preliminare pentru politici consecvente, susținute; • Consensul privind politicile educaționale au supraviețuit recesiunii și reorganizării administrației publice din anii ’90; • Guverne multipartid au promovat continuitatea politicilor educaționale.
Aspecte-cheie privind învățământul obligatoriu
1. Calitate
• Curriculum cadru național ca bază pentru curriculumul în dezvoltare locală; • Profesori foarte competenți.
2. Egalitate
• Grupe de studiu eterogene; • Servicii de bunăstare (mese gratuite, transport școlar, sănătate, consiliere); • Acces la continuarea studiilor.
3. Cultură a încrederii
• Școli publice locale cu autonomie; • Cooperarea cu comunitatea locală.
4. Dezvoltare continuă
• Politici sprijinite de cercetare; • Dezvoltarea unui model pentru evaluare.
Ce se poate învăța din experiența finlandeză?
Un ciclu motivațional pozitiv
1) Creșterea nivelului de educație a contribuit la creștere și a pavat calea către societatea informațiilor.
2) Învățământul ca o cale a progresului social.
3) Creșterea și bunăstarea au facilitat mobilitatea socială.
Motivația pentru învățare este încă mare în Finlanda.
Învățământul pedagogic de calitate asigură învățare de calitate, dar necesită timp și răbdare.