De fapt, este vorba de toate cadrele didactice, în activitate sau la pensie, și elevii școlii, alături de părinții acestora. Este un eveniment de maximă importanță în viața unei comunități și denotă preocuparea comunității, dar și a administrației locale, pentru buna desfășurare a activității din școală, dar și de cinstirea tuturor oamenilor școlii: elevi, cadre didactice, precum și părinții acestora.

M-am bucurat când doamna Brândușa Peslar, director al Casei de Cultură din Milișăuți, m-a sunt și m-a invitat la festivitățile care vor avea loc la casa de cultură și la care vor participa activ elevii școlilor din Milișăuți și reprezentanți ai școlilor din Iazlovăț și Volovăț.

În scopul popularizării acestei manifestări de excepție,  conducerile școlilor din Milișăuți și a casei de cultură au întocmit un foarte frumos program sub formă de triptic, tipărit în culori vii și foarte interesant, s-au tipărit afișe, care au fost răspândite prin toată localitatea. În plus, din timp au fost trimise invitații conducerilor de școli din Iazlovăț și Volovăț, pentru a le anunța data ținerii manifestării. De fapt, această manifestare face parte dintr-un proiect lansat încă din anii 1970 de doamna Brândușa Peslar, la acea dată doar activist cultural voluntar. Dar acest proiect, cu timpul, a fost abandonat, iar doamna Peslar a găsit de cuviință să-l pună din anul acesta în practică, cu speranța că va dura foarte mulți ani, dacă actorii proiectului vor găsi de cuviință. Și, după cum am văzut entuziasmul protagoniștilor la lansarea lui, dar și a spectatorilor, sunt sigur că acest proiect va dura mulți, mulți ani.

Unde mai pui că-n ziua manifestării era o zi de primăvară superbă. Florile încă nu-și deschiseseră petalele, dar spectaorii au avut prilejul să admire florile care au evoluat pe scenă. Pe lângă cei din Milișăuți, copii, părinți, bunici și ce mai vrei, au sosit și florile din Iazlovăț și din Volovăț. Ce mai, o simfonie de culori datorată costumației populare purtate de membrii ansamblurilor folclorice din cele trei localități. Mai ales că și spectatori destui veniseră în costume naționale, în special mame sau elevi care nu evoluau pe scenă. Iar sala casei de cultură a fost arhiplină, spectatori stând pe lângă pereți, în picioare, dar și la balconul sălii. Ce mai, atmosfera era propice desfășurării unei manifestări de excepție, și așa a și fost.

Proiectul poartă titlul de „Trofeul isteților“, la el dându-și acordul de participare școlile din Milișăuți, Iazlovăț și Volovăț, fiind planificat „pentru totdeauna“, cum mi-a declarat inițiatoarea acestuia, doamna Brândușa Peslar. Era entuziasmată pentru faptul că la ideea ei au răspuns afirmativ conducerilor școlilor menționate mai sus. Câștigătorii vor fi recompensați cu o cupă foarte frumoasă, diplome și medalii. Toate acestea au fost asigurate de conducerea casei de cultură în colaborare cu conducerea primăriei locale. De lăudat este gestul acestora care dovedește că există o colaborare fructuoasă și îndelungată între primărie, casa de cultură și școlile din localitate.

Vă spun doar că întreaga zi de duminică a fost dedicată acestui eveniment de excepție din viața celor trei localități, mai ales a Milișăuților, care a debutat la ora 9 și s-a terminat înspre seară. De remarcat că pe toată durata evenimentului sala casei de cultură a fost arhiplină. Nici nu-mi pot închipui cum au rezistat atâtea ore spectatorii.

Sub titlul „Școala Gimnazială Milișăuți, o școală de valori“, domnul profesor Dănuț-Florin Onofreiciuc, directorul școlii, a prezentat, succint, structura colectivului școlii, precizând și subliniind că „școala are un corp didactic de excepție“, lucru subliniat prin aplauze de spectatori. Doar erau mândri de cadrele didactice, nu? Apoi a vorbit de zestrea ei materială, dar și de rezultatele obținute de elevii școlii îndrumați cu măiestrie de cadrele didactice de excepție. Și alte aplauze furtunoase. N-a lipsit nici înșiruirea proiectelor pe care școala le-a pus în practică în cadrul activităților extrașcolare, toate cu rezultate excelente. Înșiruirea acestora a beneficiat de alte aplauze binemeritate.

Cu deosebită mândrie și la obiect a vorbit și doamna Daria Sima, președinte al consiliului părinților. Cu aceeași mândrie, dar și cu emoție în glas au vorbit elevele Denisa Marciuc și Giulia Puha, reprezentantele elevilor din școală. Frumoase și succinte expuneri, comunicând, în sinteză, rezultatele foarte bune obținute de elevi sub îndrumarea și cu sprijinul cadrelor didactice.

Momentul următor s-a constituit în unul pe care-aș dori să-l pot întâlni în toate localitățile, nu numai la Milișăuți, Volovăț, Bilca, Frătăuții Vechi, Vicovu de Sus și în alte câteva localități. Am văzut și eu cum a fost strigat catalogul fostelor cadre didactice, care-au slujit învățământul din localitate de-a lungul deceniilor și acum sunt la o binemeritată odihnă în pensie. Remarcabil este faptul că unii dintre ei se integrează încă în activitatea școlilor, nefiind „lăsați să se odihnească“. Cuvinte alese, calde, buchete de flori frumoase și diplome de merit. Așa au fost răsplătiți cei care sunt în pensie. Credeți că n-au apărut lacrimi în colțurile ochilor? V-ați înșelat. Unele doamne chiar au plâns bine.

Am apreciat ținuta celor două prezentatoare, Denisa Marciuc și Giulia Puha, pregătite de doamna Brândușa, care au avut câte ceva de spus la fiecare număr prezentat. În plus, erau și foarte frumoase, purtând două costume populare superbe. Bravo lor!

În cadrul proiectului, fiecare dintre cele trei școli a prezentat un program artistic. Numere foarte bine alese și genuri diferite. Așa c-am văzut și apreciat buni recitatori, interpreți de momente vesele, numere de îndemânare, jocuri populare specifice fiecărei localități în parte, coruri.

Prin cântecele prezentate, copiii, sub bagheta magică a profesoarei, și-au manifestat bucuria revenirii primăverii. Muzica a fost săltăreață, vioaie. S-au referrit și la copilăria lor, și la frumusețea naturii care reînvie.  Am aflat că recuzita a fost făcută toată de copii sub îndrumarea cadrelor didactice, ajutați și de părinți. Și de această dată comunitatea ucraineană din localitate și-a trimis pe scenă reprezentanții ei, copii la școala din localitate. La scenete a fost pe primul plan creația lui I.L. Caraqgiale. Evoluția tinerilor interpreți a fost punctată foarte des cu aplauze prelungite, iar la concursul teoretic s-au auzit și glasurile copiilor din cadrul galeriilor din sală.

După multă distracție și voie bună a urmat un moment deosebit: concursul isteților. De la fiecare școală s-au prezentat echipajele. Câte unul de fiecare școală și format din 12 concurenți din clasele V-VIII. Întrebările au fost formulate din disciplinele limba și literatura română, geografie, istorie, matematică, limba engleză, muzică și sport, în total 16 întrebări. Concursul a avut parte, într-adevăr, de-o atmosferă de concurs. Juriul, format din cadre didactice din cele trei localități, a avut pe ce calcula punctajul obținut de fiecare localitate, mai ales că răspunsurile s-au dat pe două categorii: clasele V-VI și VII-VIII.

Punctajele obținute de cele șase echipaje au dat bătaie de cap membrilor juriului. Nu s-a înregistrat nicio contestație, mai ales că spectatorii au putut vedea răspunsurile corecte, care le-au fost prezentate pe un ecran. După adunarea punctelor obținute, juriul a stabilit următoarea ierarhie: locul I și „Trofeul isteților“ a fost obținut de de echipajul Școlii Milișăuți, pe locul al II-lea s-a clasat Școala nr. 2 Iazlovăț și pe locul al III-lea Școala Volovăț. Vă dezvălui un secret: nu ierarhia stabilită de juriu a fost importantă, ci faptul că spectatorii au apreciat spectacolul și concursul la care au asistat, că administrația locală a întins o mână școlii pentru ajutor, că școala își cinstește, alături de întreaga comunitate, cadrele didactice, fie ele în activitate sau în binemeritată pensie. Vedeți câte beneficii a adus această manifestare de excepție?

Am apreciat la superlativ totul, dar menționez și pe elevii Andrei-Dumitru Halip,  solist de muzică populară. O voce plină, frumoasă, armonioasă și oprezență scenică agreabilă. La fel și elevul Alexandru Avram, solist la trompetă, ambii de la Școala Volovăț.

Nu puteam pleca din această localitate fără a sta de vorbă cu cei care-au fost vioara întâia la această manifestare. Este vorba de doamna Brândușa Peslar, director al casei de cultură: „Mă bucur foarte mult c-am reușit să revigorez acel proiect pe care l-am inițiat cam prin anii ’70 și care fusese abandonat. Mă bucur și pentru faptul că cei doi vecini, Iazlovăț și Volovăț, au răspuns apelului nostru. Sperăm să ieșim noi la pensie și acest proiect să se deruleze în continuare. Alese mulțumiri pentru domnul primar Mircea Laurus și pentru întregul consiliu local, care ne-au ajutat în dotarea acestui proiect cu cele bunei sale desfășurări. Le mulțumim și oaspeților noștri care, după cum ați putut constata și dvs., s-au prezentat la un nivel înalt. Îi mai așteptăm și la edițiile viitoare. Astăzi mi-am văzut visul împlinit“.

Domnul Dănuț-Florin Onofreiciuc, directorul școlii: „Ați aflat că inițiativa este veche, dar noi ne bucurăm c-am reușit s-o revigorăm. Doamna Peslar este sufletul ei, pentru că dânsa are patentul. Vrem ca, pe-o parte, să facem cunoscute tuturor activitățile pe care le organizăm și, pe de altă parte, să premiem echipele  participante. Prin invitarea foștilor colegi, am vrut să organizăm un remember, și-am reușit, dovadă prezența acestora la festivitatea de premiere. Prin acest moment, ați putut vedea și colaborarea școală-primărie- consiliu local-comunitatea părinților. Ultima a organizat și-o masă pentru cadrele didactice premiate“. Nu știu de ce, dar și eu m-am simțit premiat la această activitate. Oare de ce?

Și, cum nu puteam să evit directorul cu munca educativă, am stat de vorbă și cu doamna Adriana Marciuc. Aceasta mi-a spus: „În organizarea acestui proiect s-a dat dovadă de ingeniozitate, multă energie, creativitare. M-am bucurat c-am reușit să strâng în jurul nostru toate cadrele didactice. Pe lângă scopul arătat, am promovat școala, educația și valorile ei, să punem în lumină talentul, interesele și dăruirea de care dau dovadă și elevii noștri. Am format echipe mari și mici, iar în unele echipe am cuprins chiar și părinți. Am realizat un dialog fructuos și autentic între cele trei comunități: Iazlovăț, Milișăuți și Volovăț. Ați văzut ce frumos au lucrat și membrii Clubului Rubik, care, fără a avea emoții, și-au dovedit iuțeala, concentrarea și istețimea în fața întregii săli“.

Dar cum să-i uit pe aceia care au pregătit și-au însoțit copiii la acest adevărat festival? Aceștia sunt Brândușa Peslar, Dănuț-Florin Onofreiciuc, Adriana Marciuc, Mihaela Hreniuc și Petru Șoiman, de la Milișăuți; Lăcrimioara și Nicolai, de la Iazlovăț, și Lucian Andronache, de la Volovăț.

Și-nchei cu remarca făcută de regele Ferdinand: „Nu zidurile fac o școală, ci spiritul care domnește într-însa“. Cât adevăr este în ea! Iar colegii, și nu numai ei, menționați mai sus întăresc ceea ce regele a rostit.

Prof. Gh. DOLINSKI