Interviu cu Tudor Cristea, profesor de matematică şi antrenor de olimpici la Şcoala Gimnazială Mihai Viteazul, din Alexandria
Domnule profesor, să pregăteşti un tânăr pentru viaţă este poate cel mai frumos lucru pe care îl putem face, dar să formezi un tânăr la nivelul cel mai înalt de pregătire, să-l formezi pentru performanţă este una dintre cele mai mari provocări pe care le poate lansa cariera de profesor. Ce înseamnă pentru dumneavoastră lucrul cu elevii?
Ca elev, am fost îndrumat în gimnaziu de regretatul profesor Tudor Pieleanu, care m-a făcut să devin rezolvitor Gazeta Matematică, iar la liceu am beneficiat de lecţiile deosebite ale distinsului profesor Dumitru Berceanu.
Dorinţa de autodepăşire ca elev şi-a pus amprenta şi în consolidarea pregătirii mele profesionale şi continuarea activităţii matematice la un nivel ridicat. Am câştigat experienţă în pregătirea luturilor judeţene în taberele de pregătire organizate la Predeal, Olăneşti, Voineasa, Covasna, Zimnicea. Am cunoscut aici elevi deosebit de talentaţi, unii dintre ei fiind lideri de necontestat ai generaţiei lor din clasa a V-a până la clasa a XII-a, cum sunt Claudia Burtea, Alina Stoica, Daniel Şerbănescu.
Ştefi m-a făcut să ridic standardul de pregătire la cote foarte înalte privind varietatea şi dificultatea problemelor puse în discuţie. Am rezolvat cu el probleme deosebite din diverse ţări ale lumii, astfel orizontul matematic lărgindu-se considerabil.
Cum reuşesc să obţin performanţa? Aş răspunde cu un adevăr rostit de Galileo Galilei, care va rămâne etern: „Nimic remarcabil în lume nu a fost realizat fără pasiune!”
Nu există o formulă a performanţei, se ştie acest lucru; fiecare profesor are propriul său stil. Care este secretul dumneavoastră?
Selecţia realizată la timp, pregătirea sistematică şi continuă atât individuală, cât şi în colectiv, cu alţi olimpici din judeţ, administrarea periodică de teste specifice şi analiza rezultatelor, asigurarea varietăţii problemelor propuse spre rezolvare şi participarea la multe alte concursuri înaintea concursurilor de anvergură naţională şi internaţională.
Până la etapa naţională a Olimpiadei de Matematică, Ştefi participa la cel puţin 10 concursuri de matematică, unde s-a remarcat prin rezultate deosebite, obţinând, de regulă, premiul I.
În Şcoala Gimnazială Mihai Viteazul, din Alexandria, pregătirea matematică a olimpicilor a fost permanentă, toţi profesorii de specialitate având mulţi reprezentanţi la nivel naţional.
Alături de distinşii mei colegi, profesorii Marioara Marin şi Lucian Neagu am pregătit olimpicii pe ani de studiu, după o tematică adecvată concursurilor şcolare de-a lungul anilor şcolari.
Am cooptat olimpicii şi în activităţile Cercului pedagogic al profesorilor de matematică, unde au prezentat soluţii interesante la probleme dificile de concurs, ceea ce a adus un plus de încredere şi curaj în forţele proprii ale fiecăruia dintre ei.
Domnule profesor, din acest punct de vedere ştiţi mai bine ca noi cum se raportează străinătatea la nivelul de pregătire al olimpicilor noştri. Ce ne puteţi spune despre acest lucru? Măcar din acest punct de vedere, spuneţi-ne cum suntem priviţi noi, românii?
Olimpicii români sunt foarte bine pregătiţii de profesori competenţi şi au reuşit întotdeauna să obţină rezultate de excepţie la Olimpiada Balcanică de Matematică şi Olimpiada Internaţională de Matematică.
Elevii beneficiază de stagii speciale de pregătire, iar testele administrate în probele de baraj pentru stabilirea lotului final au o duritate extremă, cu care olimpicii sunt deja obişnuiţi.
Întotdeauna echipa României a fost una de temut şi apreciat datorită omogenităţii sale, de multe ori toţi cei şase componenţi obţinând medalii valoroase.
Coordonatorii lotului naţional au contribuit prin pregătirea de excepţie a acestora la obţinerea acestor rezultate, din judeţul nostru având un remarcabil merit domnul profesor Marius Burtea, de la Liceul Pedagogic Mircea Scarlat, din Alexandria.
Ştefi… Acest copil a uimit pe toată lumea. Cum l-aţi descoperit? Ce v-a convins la el? Cum a fost lucrul cu el?
Îi cunoşteam rezultatele remarcabile obţinute în ciclul primar, când în clasa I a participat la concursul Cangurul pentru clasa a II-a, la care a obţinut premiul I la nivel naţional.
L-am cunoscut în mod direct în anul 2007, fiind elev al clasei a V-a B, pe care am preluat-o şi ca diriginte. S-a remarcat din primele zile ca un elev inventiv, spontan şi căruia îi plăceau problemele cu grad de dificultate ridicat, ceea ce era deja o consecinţă directă a pregătirii lui continue în acest domeniu.
Am început să abordăm probleme date la olimpiadele din diverse ţări ale lumii, având, atât el, cât şi eu, plăceri deosebite pentru soluţiile date la acestea. Cel mai mult i-au plăcut problemele din Rusia şi astfel a rezolvat de-a lungul timpului întreaga culegere „Olimpiade Moscova”.
Pentru pasiunea lui deosebită i-am dăruit pentru început culegerea de matematică „Kvant”, pe care mi-a dăruit-o tatăl meu când eram de vârsta lui Ştefi.
Eu cred că şi moştenirea genetică este extrem de importantă, mama lui Ştefi, doamna profesoară Manuela Spătaru, specialitatea biologie, având nenumăraţi olimpici naţionali, iar tatăl său, inginerul electronist Willy Spătaru, fiind fost olimpic la matematică în liceu, elev al reputatului profesor Marcel }ena. Simpaticul Ştefi a crezut întotdeauna în ceea ce a spus Charles Darwin: „~ncă nu există un asemenea deal în vârful căruia să nu ajungă, în cele din urmă, perseverenţa”.
Încrederea în forţele proprii a fost enormă şi a reuşit în clasa a VI-a să obţină punctajul maxim absolut la Olimpiada Naţională de Matematică, apoi în clasa a VII-a a intrat în lotul olimpic de juniori al României pentru Olimpiada Balcanică de Matematică, unde a şi obţinut medalia de bronz.
A câştigat apoi numai medalii de aur la această olimpiadă (Cipru, Turcia, Bulgaria) şi în clasa a IX-a, spre surprinderea multora, a ocupat unul din cele şase locuri ale echipei României pentru Olimpiada Internaţională de Matematică, unde a obţinut medalia de bronz în Columbia, medalia de argint în Argentina şi medalia de aur în Africa de Sud.
Pentru toate acestea, acum Ştefi este liderul incontestabil al echipei României pentru Olimpiada Internaţională de Matematică.
Ce a reprezentat pentru dumneavoastră acest copil? Ce aţi reprezentat dvs. pentru el?
Pentru mine a însemnat împlinirea carierei profesionale şi o bucurie nespus de mare că am devenit un prieten adevărat al lui Ştefi, mai mare ca vârstă, şi l-am văzut declarat Cetăţean de Onoare al municipiului Alexandria.
La începutul anilor şcolari am organizat un seminar de matematică, printr-un parteneriat cu Liceul Internaţional de Informatică Bucureşti, încheiat cu un concurs ale căror subiecte au fost propuse de Ştefi, iar prin nobleţea lui sufletească a sponsorizat cu bursa lui şcolară premiile acordate colegilor lui mai mici.
Cu cine lucraţi acum? Pe cine pregătiţi în prezent? Vorbiţi-ne despre aceşti copii de excepţie.
Alături de Ştefi este acum Radu Andreica, olimpic la matematică, premiant la etapele naţionale şi la concursurile „Cangurul” şi „Luminamath”. Îl felicit pentru obţinerea premiului I la concursul „Cangurul”, unde a primit ca recompensă o excursie la Veneţia în vacanţa de vară.
Olimpicii din clasa a VIII-a mi-au produs nenumărate satisfacţii în cei patru ani în care am lucrat împreună cu Mihai Mihail, Mihai Calitescu, Alexandru Mihai, Ingrid Ghiţă, Mihaela Pîrjol, Andrei Tucmeanu. Voi intensifica pregătirea cu cei din clasa a VI-a, în speranţa ca numele Diana Ciocoiu, Maria Grigorescu, Ştefan Măgureanu, Andra Pătraşcu, Maria Guruianu şi altele să fie cunoscute la nivel naţional, toţi aceştia având reale înclinaţii în studiul matematicii.
Sunteţi un adevărat antrenor de olimpici. E greu să faceţi acest lucru? De ce mai aveţi nevoie în afară de spaţiul firesc în care se desfăşoară orice pregătire?
Am avut şansa de a colabora cu elevi deosebiţi, dornici de performanţă şi conştienţi că aceasta nu se poate atinge decât printr-o muncă asiduă, dar care nu plictiseşte niciodată. Le spun elevilor mei o maximă a lui Albert Einstein: „Totul trebuie să fie descris cât mai simplu posibil, dar nu mai simplu decât e posibil”.
Dacă suntem în stare de acest lucru în raţionamentele noastre, ne apropiem destul de mult de marile succese în concursurile de specialitate. În Alexandria există mulţi copii pasionaţi de matematică şi părinţi interesaţi pentru educaţia acestora, aşa că eu am nevoie numai de sănătate.
Să revenim însă la performanţă, domnule profesor. În ţara noastră, se face performanţă atât în Capitală, cat şi în provincie. Olimpicii noştri se umplu de medalii la concursurile şi olimpiadele internaţionale. Cum se face atunci că învăţământul românesc suferă de mediocritate, iar elevii noştri sunt pe primele locuri în Europa la analfabetism funcţional?
Din păcate, statisticile înregistrate de-a lungul ultimilor ani demonstrează că rezultatele obţinute de elevii noştri în examenele naţionale sunt mediocre.
O analiză pertinentă la nivelul fiecărei unităţi şcolare şi apoi la nivelul fiecărui judeţ ar trebui să ne convingă că Pitagora avea mare dreptate când spunea: „Adevărul e bine să-l vezi gol. Minciuna poate să poarte şi haine”.
De ce pleacă olimpicii noştri din ţară? E normal să facă acest lucru, în condiţiile în care ţara care i-a pregătit pentru performanţă are la rândul ei nevoie de ei?
Asistăm, oarecum fără putinţă, la exodul de „creiere” în Occident al olimpicilor, medicilor, inginerilor valoroşi. Poate că acolo respectul faţă de valoarea intelectuală a acestora este mult mai mare decât cel înregistrat la noi. Evident că ţara are mare nevoie de ei, dar şi reciproca este adevărată!
Care a fost cea mai mare satisfacţie pe care aţi trăit-o în calitate de profesor? Dar cea mai mare insatisfacţie?
Cea mai mare satisfacţie a fost selectarea juniorului Ştefi în echipa României, fiind numai `n clasa a VII-a, încununată de obţinerea medaliei de aur la Olimpiada Internaţională de Matematică (Capetown – Africa de Sud). Cea mai mare insatisfacţie consider că este aceea că n-am reuşit să îi apropii pe unii elevi de această frumoasă disciplină, în ciuda eforturilor făcute.
Ce vă doriţi de la viitorul apropiat?
Succese deosebite lui Ştefi la Harvard, tuturor olimpicilor de care mă despart, dar cu care voi ţine o permanentă legătură şi împrospătarea lotului de pregătire pentru concursurile de matematică cu cei care vor intra în învăţământul gimnazial.
Interviu realizat de Marcela GHEORGHIU