Începutul anului școlar 2022-2023 aduce cu sine o serie de teme și provocări de ordin administrativ. Între cele mai importante, aflate sub semnul urgenței și al necesității imediate: starea unităților de învățământ, îndeplinirea standardelor sanitare și de siguranță, asigurarea condițiilor de studiu, colaborarea inspectoratelor cu primăriile, acoperirea cu personal didactic calificat, calitatea educației, securitatea elevilor în spațiul școlii. Buna desfășurare a actului educațional depinde de gradul în care responsabilii sistemului și-au făcut temele. Întrucât „soarele de la București răsare“, am vrut să știm cum se prezintă școala bucureșteană la apelul noului început și am stat de vorbă cu inspectorul general al ISMB, prof. Vlad Florentin Drinceanu. Discuția, în cele ce urmează.

Domnule inspector general, după o vară fierbinte, plină de dezbateri și controverse privitoare la proiectele de legi ale educației, ne aflăm la începutul unui nou an școlar. Cum se pre-zintă, în date esențiale, învățământul din București la acest început?

Municipiul București este, prin structura sa administrativă, și mă refer aici la împărțirea pe Sectoare, atipic – fiecare dintre cele șase este echivalentul unui județ. Astfel că învățământul bucureștean cuprinde aproximativ 288.000 de preșcolari și elevi care își desfășoară activitatea în 419 unități de învățământ preuniversitar de stat și în 251 de unități de învățământ particular.

În acest moment, suntem în perioada în care se fac ultimele ajustări, pentru ca anul școlar să înceapă în condiții optime în fiecare dintre unitățile de învățământ din Capitală.

Cum ați abordat, în calitate de inspector general, acest nou început? Ce ați întreprins, ce măsuri ați luat ca învățământul bucureștean să fie gata pentru noul an școlar 2022-2023?

După o perioadă îndelungată în care am avut nevoie să ne adaptăm contextului epidemiologic, probabil că, dincolo de neajunsurile existente și pe care nu le putem nega, cel mai mare plus al acestui început de an îl constituie bucuria că activitatea didactică va începe cu prezență fizică.

În calitate de inspector școlar general, am considerat esențial să avem o imagine clară asupra situației unităților de învățământ din Capitală.

În acest sens, primul demers a fost identificarea nevoilor de la nivelul unităților de învățământ preuniversitar de stat din Municipiul București și a provocărilor cu care acestea se confruntă. Apoi, am inițiat întrevederi cu factori de decizie, reprezentanți ai Instituției Prefectului Municipiului București, ai Ministerului Educației și ai Inspectoratului Școlar al Municipiului București. La întâlnire au participat domnul prefect al Municipiului București, Toni Greblă, domnul secretar de stat din Ministerul Educației, Sorin Ion, domnul Constantin Trăistaru, consilier al ministrului Educației, inspectorul școlar general adjunct care coordonează activitatea inspectorilor pentru management instituțional la nivelul sectoarelor Municipiului București și cei șase inspectori pentru management instituțional. Întâlnirea a avut drept scop prezentarea provocărilor cu care se confruntă conducerile unităților de învățământ din Municipiul București și identificarea soluțiilor necesare.

Totodată, pentru eficientizarea demer-surilor de asigurare a unui mediu școlar cât mai sigur, au fost organizate întâlniri pe tema siguranței școlare, la care au participat reprezentanți ai Poliției Capitalei, departamentul de Siguranță Școlară, inspectorii pentru management instituțional și inspectorii pentru învățământ particular și alternative educaționale.

Care sunt cele mai importante dificultăți cu care se confruntă sistemul educațional al Capitalei?

Cred că aș folosi mai degrabă cuvântul „provocări“. Iar una dintre cele mai mari o constituie, în opinia mea, demersul de preluare a creșelor în subordinea inspectoratului școlar, pentru că presupu-ne preluarea atât a beneficiarilor direcți, a antepreșcolarilor, cât și a infrastructurii și a personalului, prin arondarea lor la unități de învățământ cu personalitate juridică. De aceea, pentru a pune în aplicare prevederile legale, au avut loc întâlniri mixte între reprezentanți din fiecare Sector ai Direcției Generale de Asistență și Protecția Copilului și factori de decizie – primarii celor șase Sectoare ale Municipiului București, reprezentanți ai Inspectoratului Școlar al Municipiului -București.

Procesul, care este unul complex, presupune normări de personal cu încadrare în cost standard, solicitare de posturi către Ministerul Educației, sprijin juridic acordat unităților pentru preluare prin protocol agreat de ambele părți.

Cum colaborați cu administrația publică locală, în speță cu Primăria Generală și cu primăriile de Sector?

De această colaborare depinde asigurarea condițiilor pentru un mediu școlar sigur. Componenta ce ține de infrastructura educațională este strict legată de prezența sau de absența sprijinului administrației publice locale, în speță, de sprijinul Consiliului local din fiecare Sector.

Ne bucurăm de o comunicare eficientă, premisă pentru asigurarea unor condiții cât mai apropiate de nevoile unui sistem de educație aflat, așa cum este firesc, într-o dinamică permanentă.

O problemă serioasă a învățământului din București o constituie lipsa spațiilor. Cum priviți acest fenomen din punct de vedere educațional și administrativ? Care sunt implicațiile lui asupra educației copiilor? Ce soluții aveți?

Trebuie să precizez că lipsa spațiilor nu este o problemă generalizată, întrucât apare numai în instituții de învățământ din anumite zone ale Capitalei, în special în contextul extinderii unor zone rezidențiale. Pentru soluționare sunt continuate demersurile de îmbunătățire și de eficien-tizare a spațiilor, prin lucrări de consolida-re sau de extindere și prin acțiuni de ame-najare/reamenajare, astfel încât să se re–ducă, treptat, situațiile la care faceți re-ferire. Un exemplu relevant îl constituie lu–crările de extindere din peste 10 unități școlare, fie prin construirea de corpuri de clădire, fie prin construirea de săli de clasă.

Provocarea legată de spațiile școlare continuă, însă, să fie o realitate. În ceea ce privește supraaglomerarea, menționez că, în conformitate cu Legea nr. 185/2020, clasele au un efectiv de elevi mai mic decât în anii anteriori pandemiei.

Aportul tehnologiei în educație este tot mai substanțial, învățământul se digitalizează tot mai mult. După experiența pandemiei, sunt cadrele didactice din București pregătite sau mai pregătite pentru desfășurarea procesului educațional cu implicarea instrumentelor digitale?

Poate că singurul beneficiu al perioadei marcate de pandemie este acela de a fi forțat digitalizarea procesului instructiv-educativ. Este adevărat, Capitala este favorizată de faptul că majoritatea elevilor și profesorilor dispuneau, deja, în mo–mentele de început ale pandemiei, de mijloace digitale care să permită un de-mers educativ preponderent online. În egală măsură, în toată această perioadă, au fost organizate numeroase cursuri, workshop-uri, tutoriale pentru formarea cadrelor didactice în utilizarea diferitelor programe educaționale și în adaptarea activității didactice pentru învățarea -online. Am încredere că, răspunzând, în acești ultimi doi ani, nevoii de a construi un demers didactic potrivit activității online, cadrele didactice sunt mai pregătite să valorifice instrumentele digitale decât erau înainte de perioada pande-miei. Îmi exprim, totodată, încrederea că vor continua să le folosească în beneficiul actului didactic, având convingerea că este nevoie ca instrumentele digitale să facă parte din demersul didactic, unul centrat pe elev și în concordanță cu nevoile societății actuale.

Care sunt prioritățile dvs. ca inspector general în procesul de coordonare a învățământului din București, pentru noul an școlar?

Cred că, dincolo de resurse materiale, învățământul are nevoie de disciplină – mă refer aici, în special, la disciplina actului didactic, de la proiectare până la predare, cu accent real pe formarea și dezvoltarea competențelor prevăzute în programele școlare.

Prioritatea instituției pe care o conduc trebuie să fie aceea de punere în aplicare a Legii educației, într-un demers transparent în toate componentele lui – de la transparență decizională până la consiliere în zona managementului școlar –, de încurajare a programelor ce au ca scop reducerea absenteismului, a intervențiilor pentru remediere, acolo unde se impun, a exemplelor de bune practici în zona actului de predare-învățare, fluidizarea parcursului informațional, încurajarea abordării centrate pe elev.

Avem nevoie să ne amintim permanent că rolul acestei instituții este acela de a ghida activitatea didactică – coerent, consecvent, echilibrat –, astfel încât me-diul școlar, în ansamblul lui, să devină acela pe care ni-l dorim cu toții: unul în care elevul să fie o prioritate reală.

Un mediu școlar care să plaseze elevul în poziția de prioritate va contribui la formarea unui profil al absolventului în acord cu cerințele societății actuale: creativ, deschis, capabil de adaptare, cu atitudine proactivă față de propria formare și de propriul parcurs ca adult.

Articol integral publicat în revista Tribuna Învățământului nr. 32-33