Intrarea în Academia Română reprezintă o mare satisfacție intelectuală

Stimate Domnule Profesor, recent, ați fost ales membru de onoare al Academiei Române, la Secția de Științe Medicale. Ce reprezintă această alegere pentru activitatea, opera și existența Dvs.?

Academia Română reprezintă edificiul suprem din punct de vedere științific și intelectual, implicat total în toate structurile educaționale, forumul suprem de formare, coordonare și dezvoltare a învățământului și educației din această țară. De-a lungul timpului, din anul 1866, Academia Română și-a dovedit continuitatea și ținuta perfectă, independența de vicisitudinile politice. Toate marile personalități ale României sunt incluse în această supremă instituție.

Intrarea în Academia Română reprezintă o mare satisfacție intelectuală, o emulație de lucru, de activitate non-stop, pe tărâmul neuroștiintelor, dar și pe tărâmurile de formare a tineretului entuziast și frumos din această țară. Practic, mă îndeamnă la activitate intelectuală perpetuă.

Trebuie să alternăm concentrarea și implicarea cu detașarea și odihna

Creierul uman rămâne un univers enigmatic, plin de mistere și necunoscute. E adevărat că folosim, în medie, doar 10% din capacitatea lui? Ce-ar însemna mai mult sau chiar 100%?

Capacitatea creierului care se folosește în mod constant, în activitatea zilnică a unei persoane, este de 15%. Desigur că la cei implicați în activități intelectuale de excepție această capacitate se poate ridica la un nivel de 20-25%. S-a dovedit în mod clar că o suprasolicitare cerebrală va duce la o dereglare majoră a sistemului nervos central (aici mă refer la sindromul de burnout), cu apariția de boli neurodegenerative.

În filmul „Lucy“, aceste fenomene au fost explicate, cu funcționarea encefalului, pe porțiuni, pentru a se putea reface și a se „reseta“, dar niciodată în totalitate.

Trăim într-o lume agitată, poluată, plină de noxe chimice și morale, o lume sufocată de mărfuri, mașini, deșeuri etc. Acestora li se adaugă stresul cotidian, anxietățile, angoasele omului din epoca tehnologiei și a globalizării, fricile, spaimele, bolile, pandemia etc. Cum putem rămâne sănătoși și funcționali într-un astfel de climat?

Într-un astfel de climat trebuie să alternăm concentrarea și implicarea cu detașarea și odihna, pe baza sistemului 8 + 8 + 8 = 8 ore activitate intelectuală, 8 ore activitate administrativă (de recreere) și 8 ore de odihnă – este cea mai bună formulă de supraviețuire în climatul de suprasolicitare actual.

Important este să ne ascultăm corpul și să nu ignorăm semnele stresului

Cât de periculos este stresul pentru creier? Are și efecte bune?

Stresul este o reacție a creierului nostru în fața unei situații care amenință să ne strice echilibrul în viață. În fața unui pericol, organismul ne înarmează cu resurse interne care ne pregătesc fie să luptăm cu potențialul invadator, fie să fugim din fața lui.

Stresul poate fi resimțit atât la nivel fizic, cât și psihic, fiind provocat de stimuli corporali mentali sau proveniți din mediul înconjurător. Stresul este o reacție subiectivă, factorii declanșatori fiind diferiți de la o persoană la alta. În plus, dacă o situație este stresantă pentru tine, pentru altcineva poate fi relaxantă. Important este să ne ascultăm corpul și să nu ignorăm semnele stresului.

La nivelul creierului, stresul se manifestă prin eliberarea unui surplus de cortizol, cunoscut și ca hormonul stresului, care, dacă rămâne prea mult în sânge, poate provoca leziuni ale vaselor de sânge, scăderea imunității, îm­­bătrânirea prematură a celulelor nervoase.

Zona cea mai afectată din creier este hipocampul, alături de amigdalele cerebrale, care joacă un rol foarte important în procesul de învățare, memorare, formarea gândurilor și reglarea emoțiilor. Dacă persistă stresul, acesta poate schimba fiziologia normală a creierului.

Există o potențare continuă și armonică între funcția cerebrală și activitatea organismului

„Mens sana in corpore sano“, ne învață latinii. Despre sănătatea corpului aflăm zilnic diete, regimuri alimentare, prescripții de viață etc. Mintea se află în sinergie cu trupul, desigur. Cum putem să ne menținem și mintea sănătoasă? Cum este posibil să atingem și să păstrăm echilibrul dintre minte și trup?

Există o potențare continuă și armonică între funcția cerebrală și activitatea organismului, în totalitate. Comanda supremă se dă din centrii nervoși, iar efectorul este organismul uman. Pentru aceasta, centrii nervoși trebuie să fie în continuu feedback cu organismul, pentru a primi toate informațiile, atât din interior (plămâni, stomac, vase, inimă etc.), cât și din exterior. Deci, este necesară o adaptare continuă la aceste condiții, cu o coordonare normală și calmă, în linie dreaptă, nu în salturi, atât din partea sistemului nervos central, cât și din partea întregului organism.

Ce rol joacă hrana în acest proces? Ce și cât trebuie să mâncăm? Dar apa?

Alimentația trebuie să fie în limite raționale, ca și cantitate, cât să acopere întreaga solicitare a organismului în proteine, glucide, grăsimi, zahăr etc. Foarte importante pentru encefal sunt fructele, legumele, semințele și, în general, lucrurile cât mai verzi și cât mai naturale. Supraîncărcarea abdominală poate duce la dictonul „Big Belly, No Brain“ (traducere – „Burtă mare, fără creier“).

Apa este obligatorie și necesară în hidratarea continuă a organismului, întrucât este elementul de transport al părții de nutriție (anabolism) și al părții de „salubritate“ (catabolism). S-a dovedit științific că sistemul nervos central conține 78% apă. Mai mult de atât, apa trebuie să fie proaspătă, la temperatura camerei și să fie „binecuvântată“, conform datelor prof. Masaru Emoto (1943-2014).

Educația fizică este obligatorie

Cât de importante sunt mișcarea, sportul pentru sănătatea minții și a trupului, pentru punerea acestora în armonie?

Conform tuturor elementelor, mișcarea face parte din structura tuturor organismelor și este inclusă în activitatea umană – aici mă refer la un citat foarte mare, dat de către un japonez celebru, Haruki Murakami (născut în ianuarie 1949, în Japonia): „Mă mișc, deci exist“. De aceea se consideră că educația fizică este obligatorie sau măcar părți elementare trebuie făcute – deplasare zilnică (aproximativ 6.000 de pași pe zi). Dacă ne referim la armonie, funcționarea perfectă se bazează pe fenomenul de educație fizică.

Informația este elementul central în toată activitatea cerebrală

Ce rol joacă informația, procesul gândirii, activitatea mentală, învățarea, comunicarea, relaționarea umană în funcționarea eficientă a creierului, în păstrarea unei minți active?

Informația este elementul central în toată activitatea cerebrală. Aceasta se transmite de la celulele receptoare la cele efectoare în întreg sistemul nervos central. Exemplu: perceperea temperaturii exterioare duce la înțelegerea metodelor de protejare. Transmiterea informației se face prin multiple legături esențiale în sistemul nervos – numite „sinapse“. Numărul de sinapse deschise definește și o capacitate mentală foarte crescută (IQ) – Intelligence Quotient – ca și legătura dintre emisferele cerebrale printr-o porțiune de legătura imensă, denumită corpul calos. Albert Einstein (1879-1955) avea un corp calos extrem de dezvoltat și un IQ de 160.

Dacă ar fi să dau mai multe exemple despre persoane cu un IQ dezvoltat, ar fi urmăatoarele:

• Leonardo da Vinci (1452-1519), IQ de 220 – cele mai dezvoltate abilități legate de artă, știință, muzică, arhitectură.
• Isaac Newton (1643-1727), IQ de 200 – cunoscut cu cele mai dezvoltate cunoștințe în fizică.
• Johann Goethe (1749-1832), IQ de 225, considerat persoana cu cel mai ridicat IQ din acel secol.
• Nikola Tesla (1856-1943), IQ de 310 – rivalul lui Thomas Edison, cunoscut pentru inventarea primului motor de curent alternativ (AC) și pentru dezvoltarea tehnologiei de generare și transmisie AC.
• Marie Curie (1867-1934), IQ de 200 – a fost prima femeie care a câștigat Premiul Nobel și prima persoană care l-a câștigat de două ori.

Ce fel de climat psihologic este necesar pentru acest echilibru? Ne ajută gândirea pozitivă, optimismul, încrederea, speranța? Care este modalitatea de a fi și de a rămâne optimiști?

Climatul de lucru, de activitate zilnică, indiferent de situație, trebuie să fie cel liniar, eficient și optimist. Optimismul se învață, se educă, se menține și se mulează după condiții.

Cele „zece porunci“ ale stării de bine

Cum putem să atingem starea de bine sau – dacă nu e un cuvânt prea mare – fericirea? Ține de mediu, de datele exterioare, depinde de noi?

„Noțiunea de bine“ trebuie să ne-o impunem zilnic, odată cu primele raze de lumină și primele inspirații de aer curat.

Aici mă refer la cele zece porunci pe care le-am mai publicat:

1. „Cine se trezește de dimineață, sănătos ajunge“ – dacă te ridici la 9 sau la 10 din pat, te simți obosit. în schimb, dacă procedezi ca bunicii de odinioară, e mult mai bine. Bunicii noștri se culcau seara odată cu găinile și se trezeau la cântatul cocoșului; erau sănătoși, cu toți dinții prezenți și cu părul negru. Nu știau ce este cancerul și nici tulburările psihice.

2. „Aerul curat, sănătate pentru creier“ – unul dintre primele lucruri care trebuie făcute dimineața este să aerisești încăperea în care ai dormit și să ieși afară, la aer curat. Pentru a începe ziua cu dreptul, trebuie să-ți oxigenezi creierul cât mai bine. În al doilea rând, e bine să eviți să mănânci în primele minute de când te-ai trezit.

3. „Te miști, deci exiști!“ – după ce închizi ferestrele și e camera aerisită, fă un pic de mișcare. Pune în mișcare circulația saângelui și inima.

4. „Ziua bună se cunoaște după dușul de dimineață“ – ai făcut mișcare? Urmează dușul de dimineață. Te revigorează și simți că prinzi și mai multă putere. Toaleta și dușul sunt resimțite ca fiind două acțiuni prin care eliminăm elementele toxice din noi.

5. „Micul dejun luat în liniște“ – după duș și toaletă, recomand să luăm micul dejun în liniște, fără telefoane, televizor sau agitație.

6. „Sănătatea din ceașcă“ – la fel ca și micul dejun, cafeaua sau ceaiul de dimineață se bea în liniște. Atunci îți aduni gândurile și faci planuri pentru ziua care tocmai începe.

7. „Zâmbet pentru o sănătate mai bună!“ – zâmbește ori de câte ori ai ocazia. Zâmbetul și râsul sunt de mare ajutor pentru psihic și pun în mișcare mușchii feței. Astfel, îți descrețești fruntea și nu te mai gândești la grijile cotidiene.

8. „Alimentele ușoare, ideale pentru masa de prânz“ – la prânz este bine să servim o masă ușoară, nu copioasă. În caz contrar, vei simți că nu mai ai energie și că trebuie neapărat să dormi măcar o oră.

9. „Masa de seară, cât mai ușoară!“ – cina trebuie să fie și mai ușoară decât masa de prânz. Așadar, trebuie evitate produsele procesate, carnea, grăsimea. Soliciți inima prin aceste alimente, și mai ales pancreasul și tubul digestiv. O salată este numai bună. Mai mult de atât, tre­buie evitat alcoolul în exces seara.

10. „Somnul dulce mult aduce“ – cel mai bine este să te bagi în pat la 10 seara. Somnul cel mai odihnitor este între 10 și 12 noaptea. Trebuie încercat să adormim fără televizor și fără telefon. Respectând aceste reguli, faci o curățare a creierului. Partea superioară a creierului doarme, organismul se odihnește, iar a doua zi avem capacitatea mentală de a o lua de la capăt.

Fericirea umană are o parte de empatie, care diferă de la o persoană la alta, și o parte de raționament. După psihologul Sonya Lyuborimsky (născută în decembrie 1966, în Rusia), fericirea se compune din G + C + A = 50% din genele noastre, 10% din circumstanțele vieții și 40% din propriile noastre acțiuni, deci, de ce alegem noi singuri, nu altcineva.

În concluzie, fericirea depinde de fiecare persoană în mod individual.

Educația timpurie joacă un rol important

Ce reprezintă educația în viața unui om, începând de la primele vârste? Ce rol are educația în dezvoltarea creierului și a minții?

Încă din cele mai vechi timpuri se știe faptul că sistemul nervos central (creier) se dezvoltă în cea mai mare parte a neuronilor și este cel mai receptiv când vine vorba de învățat lucruri noi, dar până la vârsta de 3 ani. Acumularea de noi informații este critică în dezvoltarea căilor neuronale active. Educația timpurie joacă un rol important în această perioadă de dezvoltare a sistemului nervos central.

O experiență timpurie, indiferent că este pozitivă sau negativă, poate afecta structura creierului uman. Fie că văd pentru prima oară curcubeul, citesc o carte sau învață să meargă pe bicicletă, aceste lucruri activează anumite circuite neuronale și le lasă pe altele inactive. Cei care sunt mereu activi vor fi în final și cei mai puternici, comparativ cu cei care nu vor realiza activități prin care să transmită impulsuri creierului.

Circuitele neuronale pentru funcțiile cheie precum văzul, auzul, vorbirea și funcțiile cognitive se dezvoltă primordial în primii 5 ani de viață. Dezvoltarea acestor circuite depinde de educația timpurie de care beneficiază copilul. După vârsta de 5 ani, numărul noilor conexiuni scade, făcând mai dificilă acumularea de noi aptitudini sociale și cognitive.

Investirea în copilăria copiilor a demonstrat beneficii pe termen lung pentru aceștia, familiile lor și societate. Activitățile multiple în arii diverse și suportul familiei reprezintă o bază solidă pentru dezvoltare și învățare, ajută la prevenirea și reducerea eșecurilor și au un impact major în succesul copiilor pe tot parcursul vieții lor.

Ce contribuție are activitatea intelectuală, ce rol au cărțile în dezvoltarea gândirii? Dar muzica? Ajută inteligența, contribuie la armonia mentală?

Activitatea intelectuală este impulsionată de aprofundarea profesională, literară, de elementele de discuție (feedback), de mediul înconjurător, de muzică, artă, mișcare, dans și dezvoltare într-un mediu/climat adecvat. Toate acestea ajută la „armonia mentală“ care ne detașează la un mediu superior față de regnul animal.

Memoria trebuie încontinuu îmbunătățită

Cum putem să ne antrenăm și să ne dezvoltăm memoria?

Memoria este un proces activ, continuu, dinamic. Nu static. Trebuie încontinuu îmbunătățită. Există centrii de memorie, dovediți intracerebral, în profunzimea creierului, de stocare a creierului, aflați în zona hipocampului. Alterarea acestei zone prin modificări metabolice sau depunere de beta-amiloide poate duce la degradarea treptată a memoriei.

În lume au existat persoane recunoscute la nivel mondial cu o memorie incredibilă (exemplu: Seneca cel Tânăr sau Lucius Annaeus Seneca, 4 î.Hr – 65 d.Hr), iar în România, memoria savantului Nicolae Iorga (1871-1940) era un exemplu pentru toți intelectualii de la acea vreme.

„Funcția creează organul“, deci memoria trebuie folosită.

Inteligența are o componentă genetică importantă, peste 30%, dar restul aparține educației de toate tipurile

Inteligența e un dat genetic. Poate fi dezvoltată, upgradată – ca să folosim un termen din domeniul tehnologiei? Altfel spus, putem deveni mai deștepți decât ne naștem? Ne putem – prin educație, instrucție, lectură, studiu – depăși limitele?

Da, inteligența are o componentă genetică importantă, peste 30%, dar restul aparține educației de toate tipurile, aprofundarea de multiple domenii de studiu, lectura continuă, discuțiile concentrate pe topicuri, îmbunătățirea oxigenării și vascularizației creierului, cunoștințele din toate domeniile și folosirea, desigur, a tehnologiei actuale de informare.

Toată formarea mea intelectuală până în acest moment s-a datorat unei continue acumulări și perfecționări educaționale

Ce înseamnă cărțile și lectura în viața dumneavoastră?

Totul. Citesc cărți, articole de specialitate zilnic. Mă informez în domeniul științelor neurale, mă interesează călăto­riile, geografia, arta, istoria, antichitatea și literatura reală – Victor Hugo (1802-1885), Lev Tolstoi (1828-1910), Jack London (1876-1916), Paulo Coelho (născut în 1947), Lucian Blaga (1895-1961), Camil Petrescu (1894-1957), Mihai Eminescu (1850-1889) și încă mulți alții.

Ce rol a jucat educația în viața dvs., în procesul dezvoltării și al formării?

Rolul major. Toată formarea mea intelectuală până în acest moment s-a datorat unei continue acumulări și perfecționări educaționale, pentru o performanță intelectuală cât mai ridicată.

Biblioteca bunicului meu cuprindea cărți în trei limbi diferite

Cât a contat în acest proces educația din familie? Ce ați învățat de la părinți și de la bunici?

Copilăria mea a fost una minunată. Trăiam într-o casă superbă, dar pe care au luat-o comuniștii. Bunicul meu era medic și era medicul orașului Vaslui. Era un fel de șef al Direcției de Sănătate Publică. Era medic generalist și avea cunoștințe și de medicină legală și de epidemiologie. Erau părinții mamei mele. Se numeau dr. Holban. În familia mea a existat un singur scriitor, Anton Holban, și un profesor universitar de biologie, la Iași, profesorul Drăghici. Bunicii mei, amândoi, erau medici. Au făcut facultatea la Iași. Bunica a lucrat pe front cu profesorul Cantacuzino, în războiul pe care l-am avut cu Bulgaria în perioada 1912-1913. Mereu o puneam pe bunica să-mi povestească ceea ce s-a întâmplat acolo.

Bunicii mei au avut trei copii – dintre care doi au devenit medici, unul medic radiolog la Constanța, iar cealaltă la Institutul C.I. Parhon din București – doctoriță și cercetător științific. Doar mama mea a fost diferită – a fost profesor de matematică și absolventă de Drept, dar a profesat ca profesor de matematică și astronomie.

În esență, cei care mi-au îndrumat pașii copilăriei au fost bunicii. Bunicul meu era un om extrem de relaxat, cu o viață liniștită, de provincie. Nu am să uit niciodată cum își punea pălăria la costum, cu trandafir la butoniera, și mergea la sediul centrului de coordonare medicală (DSP) a orașului Vaslui. Citea medicină și, mai ales, o aștepta pe bunica să vină să vorbească cu ea despre boli, terapii, despre ce mai aflau că se întâmplă în lume. Nu exista televizor, internet, ra­­dioul mergea mai rar.

Nu am să uit niciodată faptul că biblioteca bunicului meu, dr. Dimitrie Holban, cuprindea cărți în 3 limbi diferite, din care am reușit să extrag 36 de cărți din Călătoriile lui Jules Verne, pe care le păstrez cu sfințenie și în ziua de astăzi.

În concluzie, am fost supus unei efuziuni intelectuale de literatură, povești, pilde.

Interviul integral poate fi citit în revista Tribuna Învățământului nr. 25-26 / ianuarie-februarie 2022