De la înființarea Olimpiadei Internaționale de Matematică, la inițiativa României, în 1959, ne-am obișnuit ca, de la an la an, elevii români să ocupe primele locuri de pe podium și să cucerească medaliile cele mai strălucitoare ale prestigioasei competiții, fiind nu de puține ori numărul 1 la nivel mondial ori european. Seria de succese, întinsă de-a lungul a peste șase decenii, de la nașterea OIM până în prezent, consemnează o tradiție românească a excelenței olimpice. Astfel de rezultate excepționale, care exprimă potențialul de inteligență al elevilor români, competitivi, deseori lideri pe plan mondial, ne dau speranțe în capacitatea școlii românești de a oferi, tot mai mult, educație de calitate și a deschide căi spre performanță și excelență elevilor ei. Dorind să aflăm lucruri esențiale despre ce înseamnă performanța olimpică, ce înzestrări și eforturi presupune, ce rol au elevii, profesorii, antrenorii și școala în drumul spre podium și medalii, despre cum poate inspira modelul olimpic procesul de învățământ, ne-am propus – și am reușit – să stăm de vorbă cu un „antrenor“ olimpic de marcă, recomandat de rezultate de excepție, profesorul Marius Perianu, coordonatorul lotului olimpic de juniori la Matematică al României. A rezultat un dialog substanțial, de o limpezime matematică, așa cum ne și așteptam, care ar putea servi drept sursă de orientare pentru elevi și profesori, preocupați de olimpism, dar și de performanță în sens larg, la nivelul procesului educațional.
Este vorba de un șir lung de etape
Domnule profesor, cum ajunge un elev să fie olimpic internațional?
Competițiile internaționale de mare prestigiu recunoscute de Ministerul Educației la care participă România sunt Olimpiada Internațională de Matematică (IMO), Olimpiada Balcanică de Matematică (BMO), Olimpiada Europeană de Matematică pentru Eleve (EGMO) și Olimpiada Balcanică de Matematică pentru Juniori (JBMO).
Din punct de vedere strict tehnic, pentru a putea reprezenta România la una dintre aceste olimpiade, un elev/o elevă trebuie să parcurgă mai multe etape. Astfel, prima condiție este participarea și clasarea în Top 20 la Olimpiada Națională de Matematică (ceea ce presupune, în mod implicit, participarea și clasarea pe locurile de top și la etapele anterioare – etapa locală și etapa județeană).
În urma desfășurării etapei naționale a olimpiadei, primii (aproximativ) douăzeci de elevi clasați la fiecare dintre clasele VII-XII primesc dreptul de a participa la ceea ce numim, în limbajul specific al olimpiadei, primul baraj de selecție a lotului olimpic de juniori (adică elevi în vârstă de cel mult 15 ani și jumătate la data organizării JBMO, de regulă elevi de clasele VII-VIII), respectiv primul baraj de selecție a lotului olimpic de seniori (în general elevi de clasele IX-XII). Trebuie spus că, deși pentru calificarea la baraj elevii primesc subiecte diferențiate pe clase, conform programei de olimpiadă (care include și extinde conținuturile din programa școlară), la fiecare dintre baraje subiectele sunt unice (de exemplu, la barajul de seniori, elevii primesc aceleași subiecte, indiferent dacă sunt în clasa a IX-a sau în clasa a XII-a).
În urma primului baraj de selecție, primii aproximativ 25 de clasați formează lotul olimpic lărgit de seniori, respectiv juniori. Primii 6 clasați din lotul lărgit de seniori formează echipa care va reprezenta România la Olimpiada Balcanică de Matematică.
Componenții loturilor olimpice lărgite intră într-un program de pregătire după care participă la (cel puțin încă) un alt baraj, în urma căruia se selectează lotul olimpic restrâns, format din primii (cel mult) aflați în clasamentul cumulat pe cele două baraje. În fine, după o nouă perioadă de pregătire, membrii loturilor restrânse participă la alte (cel puțin) două noi baraje, în urma cărora se stabilesc cei 6 componenți ai echipelor României participante la IMO (lotul de seniori), respectiv JBMO (lotul de juniori).
Pentru selecția celor 4 fete care vor reprezenta România la EGMO, procedura este simplificată, în sensul că orice elevă care are în palmares cel puțin o medalie la olimpiada națională poate participa la cele trei teste (baraje) de selecție pentru această competiție, în urma cărora se stabilește echipa.
În rezumat, este vorba de un șir lung de etape, care începe în ianuarie-februarie (olimpiada locală) și se termină de regulă la finalul lunii mai (ultimele baraje de selecție).
Viața de olimpic cere multe sacrificii, ambiție și determinare în urmărirea scopului propus
Ce presupune munca unui elev pentru a deveni olimpic?
Doar urmărind calendarul etapelor precizate mai sus (ianuarie/februarie – etapa locală, martie – etapa județeană, aprilie – etapa națională și primul baraj, mai – celelalte baraje), la care adăugăm calendarul olimpiadelor internaționale (aprilie – EGMO, începutul lunii mai – BMO, finalul lunii iunie – JBMO, iulie – IMO), ne putem da seama că un elev/o elevă care are în vedere calificarea într-unul dintre loturile reprezentative și obținerea unei medalii olimpice are nevoie nu doar de foarte multă muncă, ci și de voință și tărie de caracter pentru a putea rezista la efort fizic (4-5-6 ore de studiu în plus pe zi), mental și psihic, pe termen lung. Uneori petreci o oră sau două la o problemă doar ca să pătrunzi jumătate din ea sau ca să recunoști o anumită configurație. Așadar, viața de olimpic cere multe sacrificii, ambiție și determinare în urmărirea scopului propus.
De regulă, elevii olimpici încep pregătirea încă din vacanța de vară, având în vedere mai întâi materia de clasă (pentru că trebuie să te clasezi în top 20 la etapa națională pentru a participa la primul baraj), apoi pregătirea pe cele patru domenii din care se aleg problemele de la baraje și de la olimpiadele internaționale (algebră, geometrie plană, combinatorică și teoria numerelor).
De multe ori, materia de clasă, necesară (dar nu și suficientă) pentru olimpiada națională, nu are deloc sau are doar în mică măsură legătură cu cele patru domenii (algebră, geometrie plană, combinatorică și teoria numerelor) din care se aleg problemele pentru baraje și pentru competițiile internaționale. Spre exemplu, în clasa a VIII-a elevii învață geometria în spațiu, dar la baraje se dă geometrie plană, iar materia de clasele XI-XII, cu excepția capitolului Polinoame, este foarte rar utilă pentru olimpiadele internaționale.
Aici ar fi corect să spunem că problemele considerate ușoare chiar și pentru etapele inițiale ale olimpiadei sunt mult mai dificile decât problemele care se lucrează pentru însușirea noțiunilor din programa școlară; ca urmare, este perfect posibil ca un elev să fie de nota 10 la clasă, să ia nota 10 la examenul de Bacalaureat (sau la Evaluarea Națională), să ia nota 10 la proba de matematică pentru examenul de admitere la facultate, dar să ia cel mult câteva puncte la olimpiada județeană în lipsa unui antrenament specific. De multe ori, elevii cu rezultate bune la clasă sunt desconsiderați și judecați destul de aspru dacă obțin rezultate slabe la olimpiade (ceea ce de multe ori îi descurajează să studieze mai intens), dar nu trebuie uitat că matematica de olimpiadă este altă „disciplină“ de studiu decât matematica de la clasă.
Participarea cu succes la olimpiade necesită o componentă de învățare extrem de importantă
Cât ține de înzestrarea genetică și cât de învățare, studiu, pregătire pentru a obține o medalie la olimpiadele internaționale?
Participarea cu succes la olimpiade necesită o componentă de învățare extrem de importantă, concretizată atât în studiul ghidat de antrenori (care pot fi profesorii de la clasă, din școală, de la cercul de matematică, din centrele de excelență sau privați), cât și în studiul individual.
Desigur, moștenirea genetică, tradusă în predispoziția pentru gândirea logico-matematică ajută, însă nu este nici pe departe suficientă pentru a obține rezultate la olimpiadă. Pe de altă parte, nu toată lumea poate înțelege matematica de la un anumit nivel în sus și dacă avem în vedere teoria profesorului Howard Gardner privind inteligențele multiple, nu este nicio problemă că este așa.
În altă ordine de idei, barajele de selecție pentru lotul olimpic, precum și olimpiada balcanică de matematică (și la juniori, și la seniori) constau, de regulă, într-o probă cu patru probleme, corespunzătoare celor patru domenii menționate anterior (algebră, geometrie plană, combinatorică și teoria numerelor), numerotate în funcție de gradul de dificultate (la aprecierea comisiei de selecție a problemelor). De regulă, prima problemă este considerată a fi ușoară (pentru nivelul respectiv), următoarele două de dificultate medie și ultima dificilă. La olimpiada internațională se dau câte 3 probleme (una ușoară, una medie și una grea) în fiecare dintre cele două zile de concurs. Experiența arată că un elev bine antrenat, nu neapărat foarte talentat, poate trece cu bine peste problemele „ușoare“ și „medii“. „Spargerea“ problemei care face diferența, expunerea ideilor de rezolvare și redactarea soluției necesită de cele mai multe ori o intuiție deosebită, imaginație și creativitate matematică, care rar pot fi antrenate în lipsa talentului sau a unor calități native.
Calitățile, experiența și chiar intuiția profesorului sunt determinante în pregătirea unui elev
Ce rol joacă profesorul în drumul către performanță?
Evident, calitățile, experiența și chiar intuiția profesorului sunt determinante în pregătirea unui elev. Arthur Engel, liderul delegației Germaniei la Olimpiada Internațională de Matematică (IMO) între 1977 și 1984, autor al faimoasei cărți de pregătire a olimpicilor Problem Solving Strategies (Springer, 1997), spunea că, citez: „Nivelul de dificultate al unei probleme se schimbă de la imposibil la trivial dacă o problemă înrudită a fost rezolvată în sesiunile de pregătire“.
La început de drum, rolul antrenorului este fundamental – în primul rând, elevul trebuie îndrumat și învățat să se orienteze în oceanul de probleme și de direcții de studiu, să deprindă tehnicile de bază apoi pe cele ușor avansate (considerate clasice) pentru olimpiadă. Chiar dacă în prezent accesul la informație este mult mai facil față de acum 30 de ani, când participam și eu la olimpiade, ca elev, în fapt lucrurile sunt mai complicate decât atunci când aveai la dispoziție doar câteva cărți pentru pregătire.
Aflat în fața unui munte de culegeri sau a sute și mii de probleme aflate pe site-urile de specialitate, un copil e mai degrabă descurajat. Aici intervine în mod decisiv profesorul, care trebuie să știe ce anume informații să selecteze pentru a consolida o temă, o tehnică sau o metodă. Spre exemplu, la un moment dat al pregătirii, din cartea X poate fi nevoie să studiem doar două capitole, din cartea Y doar 20 de pagini, iar din culegerea Z să lucrăm exact zece probleme, care sunt esențiale. Pe restul, chiar dacă sunt relativ utile, le vom folosi, eventual, ca antrenament sau pentru testele de sinteză de dinainte de olimpiadă, dar acum le lucrăm doar pe acestea zece. Pentru următoarea temă vom avea nevoie de un capitol din cartea A și de 15 probleme de pe site-ul B și așa mai departe, astfel încât să construim o imagine coerentă în care elevul să dețină toate informațiile de care are nevoie.
Pe măsură ce elevul crește (nu neapărat ca vârstă), studiul individual este din ce în ce mai pregnant. De altfel, una dintre competențele din Cadrul European de Referință este competența de a învăța să înveți, ceea ce revine la perseverența în învățare, organizarea propriei învățări, managementul eficient al timpului și al informațiilor, atât individual, cât și în grup. Personal, prin lecțiile sau sesiunile de antrenament am urmărit în egală măsură atât dezvoltarea abilităților matematice, cât și a acestei competențe. Abordarea problemelor foarte dificile sau a aspectelor „de nișă“ necesită un timp mai mare pentru lecturarea, înțelegerea și însușirea unor metode sau cunoștințe avansate, adesea disponibile doar în lucrări de specialitate, în articolele publicate în reviste științifice ori pe site-urile de prestigiu în domeniu. Un elev de clasa a XI-a sau a XII-a trebuie să fie deja format astfel încât să știe unde să caute informații, cum să le prelucreze, cum să le interpreteze, așa cum va face și când va fi student. Profesorul trebuie să știe ce recomandări să facă pentru a pune (sau repune) elevul pe calea corectă, oferind uneori chiar un pic de libertate. Totuși, profesorul trebuie să rămână în stare de „alertă“ și să intervină când este cazul, reluând activitatea de catalizator al învățării, dacă sunt descoperite vulnerabilități sau este nevoie de ajutorul și expertiza sa pentru ameliorarea rezultatelor. Este un întreg proces, al cărui scop final nu este neapărat obținerea unui rezultat la olimpiadă, ci formarea completă a unui tânăr, care poate deveni un matematician sau un cercetător de succes. De altfel, dacă olimpiada poate fi privită ca o cursă de sprint, de 100 de metri, evoluția în matematica superioară (sau în fizică, chimie etc.), formarea și obținerea de rezultate în cercetare sunt un maraton, la care câteodată nu se știe unde (sau dacă) există o linie de sosire.
Motivația și încrederea sunt cruciale pentru formarea competenței a învăța să înveți, iar aici intervin decisiv sprijinul psihologic primit atât din partea profesorului, cât și a familiei. Unui elev care s-a blocat încercând să soluționeze o anumită problemă trebuie să știi să-i spui că nu s-a schimbat nimic la el, că nu și-a pierdut din calități, că este același om de acum o jumătate de oră care a reușit să rezolve precedenta problemă și să-i oferi motivația pentru a continua.
Școala poate oferi un sprijin psihologic important olimpicilor
În această frumoasă aventură a performanței, care se întâmplă an de an, care este rolul școlii?
În cazul ideal, o școală ar trebui să aibă capacitatea de a le asigura elevilor și profesorilor un mediu propice pentru activitatea de performanță. Dacă prestigiul școlii atrage după sine o afluență de elevi talentați, capabili de performanță, aceștia se pot dezvolta împreună. Într-o comunitate școlară dezvoltată pe principii sănătoase, mediul concurențial devine rapid mediu colaborativ, familiar, în care elevii învață nu doar îndrumați de profesori, ci și în cadrul grupului cu care împărtășesc pasiuni și valori comune. Școala poate oferi un sprijin psihologic important olimpicilor, ajustând cerințele educaționale din săptămânile premergătoare olimpiadelor pentru a reduce din presiunea la care sunt supuși copiii. Să nu uităm că, pe lângă cele șase ore de cursuri la școală și încă cel puțin două-trei ore pentru temele de casă, un olimpic trebuie să dedice alte 3-4 ore pe zi și pregătirii pentru olimpiade.
Dar… în ziua olimpiadei școala, profesorii, familia etc. rămân în spatele scenei. În spectacolul de gală din teatrul olimpiadei (ca să numim așa proba de examen) elevul are rolul central, de fapt unicul rol. În cele din urmă, în sala de concurs ești singur față în față cu foaia de hârtie și cu problemele, deci rolul e de multe ori un monolog, în care o „replică“ greșită poate însemna uneori o reprezentație ratată, iar o improvizație reușită sau o inspirație de moment conduc la succes.
Dacă ar fi să aleg o sursă care nu trebuie să lipsească din pregătirea pentru concursuri, aceasta este Gazeta Matematică
Ce materiale, ce surse de informație, ce culegeri, cărți, reviste folosesc olimpicii în procesul pregătirii?
Deși pe piață și online există o cantitate impresionantă de materiale utile pentru pregătirea olimpiadelor, nu există (nici nu ar putea exista) un material unic care să constituie echivalentul unui „manual de olimpiadă“ – nici pentru pregătirea etapei naționale, nici a competițiilor internaționale. Totuși, dacă ar fi să aleg o sursă care nu trebuie să lipsească din pregătirea pentru concursuri, aceasta este Gazeta Matematică, cea mai veche revistă cu apariție neîntreruptă din lume, fondată în 1895. În paginile Gazetei apar lunar articole și probleme noi, special destinate pregătirii pentru olimpiadă. De altfel, la etapele inițiale ale olimpiadei (locală și județeană) una dintre problemele propuse este selectată din Gazeta Matematică, eventual cu unele modificări ale cerințelor.
Mi-am asumat că voi crea o echipă mai largă, cu „acoperire“ națională
Cum ați ajuns să coordonați lotul de juniori la Matematică al României?
Activitatea mea la lotul național a început în anul 2005, an în care am participat pentru prima dată ca profesor la olimpiada națională, în calitate de membru al Comisiei Centrale. Am fost (și atunci, și acum) o persoană activă, implicată până la cele mai mici detalii și, probabil, aceste lucruri au fost remarcate. Cert este că am primit invitația de a ține o lecție în cadrul stagiului de pregătire a lotului lărgit de juniori, condus la acea vreme de profesorii Dinu Șerbănescu și Mircea Fianu, urmând a corecta și la barajele de selecție a lotului restrâns. De atunci am participat an de an la pregătirea lotului și la corectarea barajelor, iar în anul 2007 am avut prima experiență directă cu concursurile internaționale de înalt nivel, ca membru al delegației României la Olimpiada Internațională din Vietnam, în calitate de observator.
În 2010, când Balcaniada de Juniori a fost organizată în România, la Olănești, am fost desemnat leader al echipei B (țara organizatoare având dreptul să înscrie două echipe în concurs), avându-l ca partener în rol de deputy leader pe Cristi Mangra, fost olimpic internațional, actualmente profesor la Colegiul Tudor Vianu din București, recrutat ca și mine și el în cadrul echipei de pregătire a lotului de juniori tot în anul 2005.
După trecerea lui Dinu la lotul de seniori, pregătirea lotului de juniori a fost preluată de o echipă de profesori avându-l ca „decan“ pe dl. Mircea Fianu și din care mai făceau parte Cristian Mangra, Andrei Eckstein, Cristian Lazăr, Lucian Petrescu și alții. Între anii 2012 și 2015 am fost deputy leader al echipei (în 2012, 2013 și 2015), respectiv leader în 2014. În 2016, Balcaniada s-a desfășurat din nou în România, chiar la Slatina, orașul în care locuiesc. Pe lângă implicarea în organizarea olimpiadei (unde echipa pe care am coordonat-o a făcut posibil ceea ce este considerat și acum etalonul în materie de organizare a balcaniadei de juniori), am îndeplinit și onorantul rol de Președinte al Juriului Internațional.
Am considerat atunci că rolul meu la lotul de juniori s-a încheiat. Totuși, în anul 2021, conducerea Societății de Științe Matematice mi-a încredințat din nou rolul de coordonator al lotului de juniori. Date fiind posibilitățile de colaborare dezvoltate în pandemie (online), mi-am asumat că voi crea o echipă mai largă, cu „acoperire“ națională și că, în primul rând, voi asigura un proces transparent și relevant de selecție a lotului olimpic de juniori. Rezultatele obținute în acest interval (trei medalii de aur, trei de argint și locul I pe națiuni în 2021, cinci medalii de aur, una de argint și locul I pe națiuni cu record absolut de puncte al competiției în 2022, respectiv trei medalii de aur, două de argint și una de bronz și locul II pe națiuni în 2023) arată că munca acestei echipe a dat rezultate.
Olimpiadele internaționale nu sunt doar olimpiadele elevilor, ci și ale coordonatorilor (conducătorilor) loturilor
Vorbim despre rolurile de leader, deputy leader, observator etc. Care sunt sarcinile specifice ale profesorilor coordonatori ai loturilor la competițiile internaționale?
Spre deosebire de olimpiadele naționale, care au formatul unui examen obișnuit, competițiile internaționale se organizează și se desfășoară într-un format cu totul special, mai puțin cunoscut de publicul larg. Astfel, delegația unei țări conține 6 elevi pentru IMO, BMO și JBMO, respectiv 4 eleve la EGMO și este condusă de un leader și de un deputy leader, profesori din învățământul universitar sau preuniversitar. Este permisă și înscrierea unui anumit număr de observatori (de regulă cel mult doi). Juriul Internațional este format din toți liderii echipelor participante la competiție și are rolul de a selecta problemele care se vor da la concurs. Fiecare țară, cu excepția țării gazdă, poate propune cel mult 5 probleme la olimpiada din anul respectiv, urmând ca acestea să fie analizate de un Comitet de Selecție a Problemelor, format exclusiv din reprezentanții țării gazdă. Acest comitet realizează o listă cu cele mai reprezentative probleme dintre cele trimise de țările participante (numită lista scurtă), împărțite pe cele patru domenii (algebră, combinatorică, geometrie și teoria numerelor). Juriul analizează lista scurtă și selectează, prin vot, problemele care vor fi date în concurs, cel puțin câte una din fiecare domeniu (patru probleme la BMO/JBMO, respectiv șase la IMO/EGMO). De asemenea, juriul are sarcina de a stabili schemele de corectare ale fiecărei probleme, scheme care sunt mult diferite de ceea ce, în limbajul examenelor naționale, se cheamă bareme de corectare.
Activitatea unui lider în cadrul juriului contează foarte mult, pentru că obiectivul este acela de a lua cele mai bune decizii pentru competiție în general, nu neapărat pentru o anumită țară. Spre exemplu, anul trecut, s-a discutat foarte mult în juriul JBMO despre două probleme, foarte frumoase și nu neapărat grele, care păreau favorite pentru a fi date în concurs pe pozițiile 2 și 3 (altfel spus, problemele medii). După ceva efort, am convins juriul că fiecare dintre acele probleme cerea destul de mult timp atât pentru rezolvare, cât și pentru redactarea soluției. Dacă ar fi apărut ambele în proba de concurs, multor concurenți nu le-ar mai fi rămas deloc timp și pentru problema cu numărul 4, cea mai grea din concurs, adică problema-fanion a competiției și toată lumea (juriu, concurenți etc.) ar fi avut de pierdut.
Bineînțeles, dacă la sesiunile de antrenament am sesizat că vulnerabilitatea principală a echipei României este, să spunem, combinatorica, ar fi de preferat ca juriul să nu aleagă ca problema cea mai grea să fie una de combinatorică, ci una de teoria numerelor, unde știu că elevii noștri stau mai bine. Desigur, aceleași calcule și le fac toate echipele, iar cum fiecare echipă are un singur vot, prestația (și prestigiul) liderului contează foarte mult. Între prima ședință de juriu, la care primești lista scurtă, și următoarea ședință se află, de regulă, o noapte în care trebuie practic nu doar să lucrezi, ci și să cunoști toate detaliile despre toate problemele de pe lista scurtă, astfel încât să te prezinți pregătit la ședința de juriu pentru alegerea problemelor care vor fi date în concurs.
Elevii susțin proba și redactează soluțiile în orice limbă doresc (de regulă în limba maternă). După terminarea probei, lucrările sunt scanate/xeroxate, iar originalele sunt înmânate liderului, pentru evaluare. Fiecare lucrare se corectează de câte două „părți“. Pe de o parte, este echipa de profesori a fiecărei țări (leader și deputy, ajutați eventual de observatori). De cealaltă parte, pentru fiecare problemă dată în concurs, țara organizatoare desemnează o echipă de profesori, care corectează câte o singură problemă, pentru toate țările. Nota finală se stabilește în urma unui proces de consultare (coordonare) între cele două părți. Noi, ca lideri, avem sarcina de a ușura înțelegerea soluțiilor, traducând, unde este nevoie, soluțiile problemelor; invers, coordonatorii (corectorii) țării gazdă asigură aplicarea unor principii unitare de notare pentru toate țările aflate în concurs. La coordonare, dacă se ajunge la un acord, se semnează, se scrie nota, se dă mâna, este un proces care are și un anumit ritual. Când părțile sunt în dezacord asupra notei, situația se moderează de către președintele comitetului de coordonare sau, dacă dezacordul persistă, se supune deciziei juriului.
La prima vedere, nu pare o sarcină complicată și nici nu este complicat când soluțiile date de elevi sunt complete și redactate „ca pe barem“. Rar este însă cazul de așa ceva. Pentru un profesor cu experiență în domeniu, o ipoteză conduce imediat către alte ipoteze similare din problemele rezolvate anterior, dar pe elevi îi ajută doar intuiția și creativitatea.
Dat fiind nivelul ridicat al problemelor, elevii aleg de multe ori căi diferite de cele gândite ca fiind „naturale“ de către propunători. Chiar dacă la o problemă juriul găsește două-trei-patru soluții, pe care să le numim „oficiale“ și pentru care realizează scheme de notare, abordările elevilor pot fi diferite de toate aceste soluții. În cazul fericit în care o astfel de abordare reprezintă o soluție completă, rămâne în sarcina liderilor să demonstreze coordonatorilor că elevul în cauză merită punctajul maxim. Dar sunt și cazuri în care concurenții aleg un drum care, deși promițător, pare că nu se îndreaptă nicăieri. În astfel de cazuri, dacă liderul și echipa sa (deputy + observatori) reușesc să completeze abordarea elevului până la o soluție completă, atunci abordarea elevului capătă valoare și se pot câștiga punctaje parțiale importante la probleme care păreau, inițial, ratate. Au fost suficiente situații în care punctele obținute în acest fel, prin efortul echipei de profesori, au „transformat“ medaliile de bronz sau de argint în unele mai strălucitoare.
În concluzie, chiar dacă rolul și meritul capital îl au elevii aflați în concurs, prestația liderului și a echipei sale (deputy leader și observatori) poate fi uneori hotărâtoare în maximizarea rezultatelor echipei. De aceea, se spune că olimpiadele internaționale nu sunt doar olimpiadele elevilor, ci și ale coordonatorilor (conducătorilor) loturilor.
Nimic nu poate fi realizat fără a avea o echipă puternică în spate
În ce constă activitatea dvs. de coordonator al lotului olimpic de juniori?
Activitatea noastră (adică a mea și a echipei) începe odată cu primul baraj de selecție a lotului olimpic și se termină după finalizarea Balcaniadei. Primul pas, și cel mai important, este realizarea subiectelor de la baraj. O comisie independentă, formată din trei-cinci oameni de mare integritate și probitate profesională se ocupă de aceste subiecte de la A la Z, de la primul baraj până la ultimul.
Din motive evidente, din această comisie nu pot face parte profesorii, antrenorii sau meditatorii elevilor participanți la baraje sau oricine altcineva cu un potențial conflict de interese. Problemele care se dau la baraje trebuie să fie originale, să nu fie cunoscute și să nu fi fost folosite pentru alte teste. Ca atare, această comisie are rolul de a asigura un cadru corect de selecție, astfel încât România să fie reprezentată în competițiile internaționale de cei mai buni și cei mai în formă elevi.
În egală măsură este importantă și activitatea celor care corectează aceste baraje. La fiecare baraj, fiecare problemă este corectată în mod independent de câte trei-patru, uneori chiar cinci profesori, diferiți de la problemă la problemă. După ce acordă notele și trimit justificările pentru aceste note printr-un formular online, aceștia se întâlnesc în videoconferință, cu mine în rol de „moderator“, pentru a-și armoniza opiniile și a stabili punctajul final al problemei. Nota finală și justificarea acestei note prin raportare la baremul de corectare se trimit elevului, care poate solicita vizualizarea problemei, poate oferi explicații suplimentare și, mai ales, poate cere reanalizarea lucrării.
La primul baraj urmărim dacă elevii cunosc idei și tehnici clasice; la următoarele intervenim și cu probleme care necesită o inteligență sau o creativitate mai mare. Lucrările și rezultatele obținute la baraje sunt analizate în detaliu de către echipa noastră, pentru a descoperi eventualele vulnerabilități ale elevilor și de a le înlătura, pe cât posibil, în sesiunile de pregătire ale loturilor olimpice. Dacă, să spunem, observăm că problema de geometrie de la un anumit baraj a creat dificultăți unui număr mai mare de elevi, atunci în următoarea sesiune de pregătire a lotului ne axăm mai mult pe geometrie, cu fișe de probleme, indicații de studiu, lecții de pregătire online și fizic, teste de antrenament etc. Încercăm să „atacăm“ olimpiada având o imagine completă a punctelor tari (și mai puțin tari) ale echipei, pentru a ajusta în mod corespunzător activitatea din timpul desfășurării olimpiadei. Echipa de pregătire a lotului olimpic trebuie să acționeze ca un catalizator care să maximizeze potențialul elevilor înainte de concurs.
După cum se vede, activitatea la lotul național este suficient de complexă și vine în completarea pregătirii de care elevii au avut parte la școlile sau cu profesorii lor. Nimic nu poate fi realizat fără a avea o echipă puternică în spate și mă simt dator să mulțumesc colegilor cu care am avut plăcerea de a colabora în perioada 2021-2023, de când am revenit la lotul de juniori, toți profesori de prestigiu ai țării (iar pe mulți sunt onorat că pot să-i numesc prieteni). Așa cum spuneam, am încercat să implicăm cât mai mulți profesori din țară: unii corectează la baraje, unii țin lecții de pregătire, alții întocmesc liste cu probleme de antrenament pe un domeniu specific etc. Lista celor care au fost implicați în diversele activități este destul de lungă, așa că voi menționa doar câteva nume aflate în prima linie: Cristian Mangra (deputy-leaderul echipei), Cristian Lazăr (observator JBMO 2021 și 2022), Dana Heuberger și Gabriel Popa (observatori la JBMO 2023), Marius Vlădoiu, Vladimir Cerbu, Dănuț Aramă, Ovidiu Șontea, Gabriel Tica, Raluca Ciurcea, Petru Braica, Cristi Săvescu și mulți alții, în egală măsură importanți pentru bunul mers al lucrurilor.
Meritul principal pentru obținerea unei medalii revine elevului aflat în competiție și celor care l-au antrenat
Ce presupune deci performanța olimpică de înalt nivel?
Prin cele expuse până aici, am încercat să prezint o imagine completă a ceea ce se petrece în această lume a olimpiadelor, din perspectiva tuturor părților implicate. Dacă întregul proces se desfășoară în condiții optime (pregătirea elevului – și individuală, și sub îndrumarea profesorilor, barajele de selecție, pregătirea loturilor, activitatea coordonatorilor la concursul propriu-zis) și toată lumea își face partea sa așa cum trebuie, apar și rezultatele. Desigur, meritul principal pentru obținerea unei medalii revine elevului aflat în competiție și celor care l-au antrenat de-a lungul acestui proces.
Ce ne puteți spune despre implicarea dvs. ca deputy leader în lotul de seniori?
În 2016, după retragerea de la lotul de juniori am făcut, în mod natural, pasul către lotul de seniori, în diverse roluri. Am fost membru al echipei de coordonare la competițiile internaționale găzduite de România: EGMO 2016 (Bușteni), Olimpiada Internațională din 2018 (Cluj), Romanian Master of Mathematics (2016-2022). De asemenea, am fost observator la Olimpiada Balcanică (BMO) din 2018 (Serbia) și la Olimpiada Internațională din 2020 (Rusia – organizată online), leader al echipei B la Balcaniada 2020 (România – online), deputy leader la BMO 2021 (Cipru – online) și la BMO 2023 (Turcia) și în fine deputy leader la Olimpiada Internațională din 2022 (Norvegia), unde echipa României a obținut cel mai mare punctaj și cea mai bună clasare din ultimii 25 de ani (locul 1 în Europa și locul 5 în lume, după China, Coreea de Sud, SUA și Vietnam).
Rămân de referință edițiile JBMO din 2014 (Macedonia) și 2022 (Bosnia)
Ce performanțe au obținut elevii și echipele pe care le-ați coordonat până în prezent?
Dacă vorbim despre rezultatele elevilor la competițiile internaționale în care am reprezentat România, la Olimpiada Balcanică de Juniori, unde am îndeplinit de cinci ori calitatea de lider al echipei (2010 – echipa B, 2014, 2021, 2022, 2023) și de trei ori pe cea de deputy lider (2012, 2013, 2015), elevii noștri au obținut 48 de medalii, dintre care 21 de aur, 26 de argint și una de bronz. Rămân de referință edițiile JBMO din 2014 (Macedonia) și 2022 (Bosnia), când echipele noastre au câștigat câte cinci medalii de aur și una de argint, cu scor record al competiției până la acea vreme (222 de puncte în 2014, respectiv 224 de puncte în 2022, din 240 maxim posibile).
La Balcaniada de Seniori am avut de două ori rolul de deputy al echipei A (2021 și 2023 – în total 6 medalii de aur, 3 de argint și 3 de bronz) și o dată lider al echipei B (o medalie de aur, una de argint, trei de bronz și o mențiune de onoare), iar la Olimpiada Internațională de Matematică din 2022, când am participat ca deputy leader, echipa noastră a obținut două medalii de aur și patru de argint, clasându-se între primele cinci echipe din lume.
Pe lângă activitatea de la loturile naționale, sunt mândru să menționez și rezultatele elevilor mei de la clasă în cei 25 de ani de activitate: peste 120 de participări la olimpiada națională, premii I (unele cu punctaj maxim), II, III și numeroase mențiuni acordate de Ministerul Educației, peste 10 medalii de aur, peste 20 de argint și peste 40 de bronz acordate de Societatea de Științe Matematice, cinci elevi calificați în loturile lărgite, o dublă medaliată cu bronz (2016 și 2017) la Olimpiada Europeană de Matematică pentru Eleve și un medaliat cu argint la balcaniada de juniori (2009).
Lucrurile nu se pot rezolva fără o intervenție sistemică
Cum poate fi extinsă baza de talente în matematică, cum pot fi recrutați și implicați în această pregătire de elită și alți elevi cu potențial, care, poate, nu au șansa de a fi „văzuți“ la timp de profesorii-antrenori?
De (prea) multe ori vorbim despre performanță doar atunci când se atrage atenția publicului despre rezultatele la competițiile internaționale. Totuși, conceptul de „performanță“ trebuie raportat la fiecare etapă a olimpiadei. O performanță este și atunci când un profesor dintr-un mediu defavorizat (de exemplu din mediul rural sau dintr-o școală de periferie) reușește să convingă elevii să învețe în plus suficientă matematică pentru a participa la olimpiada locală.
Prin comparație cu ce se întâmpla acum douăzeci de ani, numărul participanților la olimpiadele școlare (nu doar la matematică, ci și la fizică, la chimie etc.) a scăzut dramatic. De asemenea, a scăzut și numărul profesorilor interesați. Din păcate, salariile mici din învățământ comparativ cu alte domenii și statutul social actual al profesorului nu pot convinge decât rareori foștii olimpici să revină în sistemul de învățământ ca profesori, chiar dacă unii și-ar dori acest lucru.
În momentul actual, există câteva structuri care pot ajuta elevii capabili de performanță, cum ar fi Centrele Județene de Excelență, aflate în subordinea ME, sau centrele de excelență din cadrul programului „Hai la Olimpiadă“, finanțat de Fundația Nouă ne Pasă și eMag și organizat în parteneriat cu Societatea de Științe Matematice. Problema cea mai mare este însă lipsa din ce în ce mai acută de profesori care să-și rupă din timpul destinat lor și familiilor lor pentru a se dedica unei munci anevoioase, care cere multă energie, pasiune și dedicare, fără a mai pune la socoteală și pregătirea lecțiilor de la clasă. Pentru disciplinele de formație realistă (matematică, fizică, chimie, biologie, informatică etc.) vârsta medie a corpului profesoral este de peste 50 de ani, ceea ce înseamnă că peste 10 ani nu vom mai avea aproape deloc profesori la aceste discipline, nici buni, nici slabi, nu mai vorbesc de cei interesați de olimpiadă.
Din nefericire, lucrurile nu se pot rezolva fără o intervenție sistemică. Societatea și statul român trebuie să înțeleagă rapid că, așa cum arăta și un studiu al Societății de Științe Matematice din 2017, aportul în economie al celor care au beneficiat de o formare matematică superioară (matematicieni, statisticieni, economiști, ingineri, informaticieni etc.) este de peste 90%. Nu cred că România își poate permite să renunțe la acești specialiști. Or, fără a avea personalul care să formeze competențele matematice de bază și medii, în gimnaziu și liceu, consecințele pot fi dezastruoase.
Articol publicat în nr. 41-42-43 al revistei Tribuna Învățământului
