În a doua jumătate a sec. XIX și în­ceputul sec. XX, perioadă în care se forma statul român modern, a existat o preocupare serioasă pentru dezvoltarea învățământului și educației, mai ales prin contribuția lui Titu Maiorescu și Spiru Haret – personalități importante ale acestei perioade.

Ambii au avut o influență semnificativă asupra dezvoltării învățământului românesc, însă relația dintre ei a fost complexă, marcată atât de diferență de viziune, cât și de respect reciproc.

Puncte comune între Titu Maiorescu și Spiru Haret

1. Preocuparea pentru educație și cultură

• Ambii au recunoscut importanța educației în formarea unei societăți moderne și în crearea unei identități naționale puternice.
• Au fost personalități cu o pregătire academică remarcabilă: Titu Maiorescu era un filosof, critic literar și pedagog, în timp ce Spiru Haret era un matematician și sociolog cu studii la Paris.

2. Rolul în reformarea educației

• Titu Maiorescu, în calitate de mi­nistru al Instrucțiunilor Publice (1874-1876), a sprijinit promovarea unui învățământ bazat pe valori autentice și pe merit, fiind adeptul principiului „formelor fără fond“, prin care critică importul mecanic de model extern fără adaptare la specificul românesc.
• Spiru Haret, ca ministru al Instrucțiunilor Publice în mai multe mandate (1897-1899, 1901-1904, 1907-1910), a pus în practică reforme ample care au modernizat sistemul educațional românesc, introducând un sistem de învățământ accesibil și pentru mediul rural, cu accent pe științele exacte și educația practică.

Diferențe de viziune între cei doi

1. Abordarea educației

• Titu Maiorescu era mai preocupat de dimensiunea de elită a educației și de promovare a valorilor intelectuale, considerând că școala trebuie să formeze o elită culturală capabilă să ridice nivelul întregii societăți.
• Spiru Haret, deși valoriza educația de elită, a pus un accent deosebit pe ex­tinderea accesului la educație, în special pentru populația rurală, considerând că progresul societății depinde de ridicarea nivelului de educație al maselor.

2. Metoda de implementare

• Maiorescu era mai conservator în aplicarea reformelor, concentrându-se pe calitate, în timp ce Haret era un reformator practic, care a extins semnificativ rețeaua de școli și a introdus metode moderne de predare.

Colaborare sau opoziție?

Deși nu au avut o colaborare directă explicită, contribuțiile lor s-au completat într-o anumită măsură:

• Titu Maiorescu a pregătit terenul pentru reformele ulterioare, prin promovarea unui învățământ bazat pe valori autentice și pe o cultură solidă.
• Spiru Haret a implementat reforme practice, construind școli, extinzând educația la nivel rural și dezvoltând un sistem modern de învățământ.

Totuși, se pare că Maiorescu, ca re­­prezentant al conservatorismului, a privit cu scepticism unele dintre măsurile lui Haret, mai ales cele legate de democratizarea educației. Pe de altă parte, Haret a avut o viziune mai aplicată și mai pragmatică, care nu exclude contribuțiile elitiste, dar se concentrează pe educația ca mijloc de progres social generalizat.

Concluzie

Deși Titu Maiorescu și Spiru Haret nu au fost colaboratori direcți, ideile lor ­despre educație s-au influențat reciproc și au contribuit la crearea unui sistem educațional românesc modern. Maiorescu a pus bazele teoretice pentru un învățământ de calitate, iar Haret a transformat aceste idei într-un sistem practic, extins și accesibil, care a adus beneficii întregii societăți.

Ce spuneau Spiru Haret și Titu Maiorescu despre importanța fizicii, a științelor exacte în școală

Spiru Haret sublinia importanța ­științelor exacte, inclusiv fizica, în dezvoltarea intelectuală și practică a elevilor. El considera că educația trebuie să fie echilibrată, îmbinând cunoștințele teoretice cu cele practice, pentru a pregăti elevii nu doar pentru viața academică, ci și pentru viața cotidiană și profesională.

Spiru Haret susținea că științele exacte, cum este fizica, dezvoltă gândirea logică, spiritul analitic și capacitatea de a înțelege legile naturale care guvernează lumea. El argumenta că educația în do­meniul științelor exacte ajută elevii să devină cetățeni informați, capabili să contribuie la progresul tehnologic și economic al societății.

De asemenea, prin introducerea la­­boratoarelor și a metodei experimentale în școli, Spiru Haret a încurajat învățarea prin observație și experiment, considerând că această abordare este esențială pentru înțelegerea aprofundată a fenomenelor fizice și pentru formarea unei baze solide de cunoștințe.

Astfel, în viziunea lui Spiru Haret, fizica și științele exacte ocupau un loc central în educația modernă, contribuind la formarea unui om complet, pregătit pentru provocările vieții.

Titu Maiorescu, deși cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniul literaturii, filosofiei și criticii culturale, a avut și o perspectivă bine conturată asupra educației în general, inclusiv asupra rolului științelor exacte, cum ar fi fizica, în școală. În viziunea sa, educația trebuia să fie un mijloc de formare a caracterului și a gândirii critice, iar științele exacte ocupau un loc important în acest proces, deși nu erau centrale în vi­ziunea sa cultural-umanistă.

1. Promovarea echilibrului între discipline

Maiorescu era de părere că educația trebuie să fie bine echilibrată, îmbinând științele umaniste cu științele exacte. Deși el era un susținător fervent al literaturii, filosofiei și culturii, nu excludea importanța științelor exacte, văzute ca esențiale pentru dezvoltarea unei gândiri logice și riguroase.

În critica sa asupra „formelor fără fond“, el sublinia că educația trebuie să fie fundamentată pe conținuturi autentice și să răspundă nevoilor reale ale societății. Astfel, științele exacte, inclusiv fizica, aveau rolul lor în modernizarea Ro­mâniei, mai ales în contextul dezvoltării tehnice și industriale.

2. Științele exacte și gândirea critică

Maiorescu aprecia importanța fizicii și a altor științe exacte pentru dezvoltarea gândirii analitice, metodice și raționale. El considera că:

• educația în științele exacte formează elevii să înțeleagă lumea reală prin metode bazate pe observație, ­experiment și logică.
• aceste discipline oferă elevilor in­­strumentele necesare pentru a aborda problemele într-un mod rațional, evitând superficialitatea sau confuzia.

3. Critica superficialității în educația științifică

Un aspect important al viziunii lui Maiorescu era critica adusă unei educații incomplete sau superficiale. În acest context, el a atras atenția asupra pericolului de a introduce științele exacte în școală fără o pregătire metodologică adecvată sau fără cadre didactice bine formate.

El susținea că educația științifică trebuie să fie profundă și adaptată capacității intelectuale a elevilor, evitând supraîncărcarea programelor școlare cu conținuturi pe care aceștia nu le pot asimila.

4. Relevanța științelor exacte pentru societate

Deși Maiorescu era mai concentrat pe formarea elitelor culturale, în contextul modernizării României recunoștea necesitatea dezvoltării unor competențe tehnice și practice. Fizica și științele exacte erau văzute ca fundamentale ­pentru formarea unei elite tehnico-științifice, necesare în domenii precum industrie, inginerie și medicină.

Comparativ cu alte domenii

Spre deosebire de Spiru Haret, care a pus un accent deosebit pe dezvoltarea științelor exacte și democratizarea educației, Titu Maiorescu avea o perspectivă mai selectivă, văzând fizica și științele exacte ca o parte esențială a educației, dar nu neapărat centrală. În viziunea sa, aceste discipline erau complementare celor umaniste, contribuind la formarea unui om complet.

Concluzie

Titu Maiorescu aprecia fizica și științele exacte pentru contribuția lor la dezvoltarea gândirii critice și a progresului societății, dar considera că ele trebuie predate cu rigoare și echilibru, fără a deveni dominante în educația generală. Accentul său rămânea pe armonizarea disciplinelor umaniste și științifice, pentru a forma o elită intelectuală capabilă să ridice nivelul cultural și social al României.

Viziunea lui Titu Maiorescu despre elită în educație

Titu Maiorescu, reprezentant al Junimii și promotor al teoriei „formelor fără fond“, avea o viziune elitistă și riguroasă asupra educației. El considera că educația trebuie să fie centrată pe formarea unei elite intelectuale autentice, capabilă să conducă societatea către progres cultural, moral și economic. Principalele trăsături ale acestor viziuni sunt:

1. Selecția bazată pe merit

• Elita educațională, în concepția lui Maiorescu, trebuia să fie formată ­printr-un sistem care să promoveze performanța și să selecteze cei mai capabili indivizi.
• Critica superficialitatea și mediocritatea, argumentând că doar o educație riguroasă poate genera o elită care să asigure dezvoltarea societății.

2. Accent pe valori culturale autentice

• Maiorescu pleda pentru educația clasică, bazată pe disciplina fundamentală precum literatura, filosofia, istoria și științele umaniste, văzute ca instrumente pentru formarea gândirii critice și a caracterului.
• Susținea că elitele trebuie să fie bine ancorate în valorile naționale, dar și conectate la cultura europeană.

3. Critica masificării educației

• Era sceptic față de democratizarea excesivă a educației, considerând că aceasta poate dilua calitatea învățământului și poate compromite forma unei elite autentice.

4. Responsabilitatea elitelor

• Maiorescu vedea educația ca pe un mijloc de formare a liderilor culturali și politici, care să ghideze societatea prin exemplul de excelență morală și intelectuală.

Viziunea contemporană despre elită în educație

Astăzi, conceptul de elită în educație este mai divers și democratizat, reflectând schimbările sociale și accesul extins la educație. Principalele diferențe și interferențe sunt:

1. Accesibilitatea și echitatea

• În prezent, educația este considerată un drept universal, iar formarea lor este văzută mai puțin ca un proces exclusivist și mai mult ca o posibilitate deschisă tuturor celor care care demonstrează potențialul și munca susținută.
• Accentul se pune pe eliminarea barierelor economice, sociale și culturale, ceea ce contrastează cu viziunea lui Maiorescu, care privilegia selecția strictă.

2. Diversitatea formelor de excelență

• Elita educațională de astăzi include nu doar performanța academică tradițională (în domenii precum științele exacte sau umaniste), ci și inovația, creativitatea, leadership-ul social și impactul practic.
• Spre deosebire de perspectiva umanistă și clasică a lui Maiorescu, astăzi sunt apreciate și competențele aplicate, cum ar fi cele din domeniile tehnice, digitale sau antreprenoriale.

3. Critica exclusivismului

• În timp ce Maiorescu credea că elitele sunt esențiale pentru progresul societății, astăzi există o mare tensiune între elitism și egalitarism, multe voci susținând că toți indivizii au potențialul de a excela, nu doar cei aflați în vârful ierarhiei educaționale.

4. Conexiunea globală

• Viziunea actuală asupra elitei în educație este influențată de procesele de globalizare. Elitele sunt evaluate nu doar la nivel național, ci și în competiție cu performanțele internaționale. În acest sens, excelența academică devine mai diversificată decât în timpul lui Maiorescu.

Interferențe între viziunea lui Titu Maiorescu și cea contemporană

1. Importanța excelenței

Atât Maiorescu, cât și viziunea modernă susțin ideea că performanța academică de excepție este esențială pentru progresul societății. Totuși, modernitatea extinde conceptul de excelență pentru a include mai multe forme de realizare.

2. Responsabilitatea elitelor

În ambele viziuni, elitele educaționale au rolul de a ghida societatea. Diferența constă în faptul că astăzi accentul este pus mai mult pe impactul social al acestora decât pe statutul lor cultural sau intelectual.

3. Democratizarea educației

Deși Maiorescu era sceptic față de o educație prea larg accesibilă, societatea contemporană pentru democratizarea educației o consideră drept o condiție esențială pentru identificarea și formarea elitelor. Această extindere a accesului, însă, poate duce uneori la provocări în menținerea calității, confirmând parțial temerile lui Maiorescu.

Concluzie

Viziunea lui Titu Maiorescu despre elită în educație, bazată pe selecție riguroasă, meritocrație și valori culturale, a influențat profund sistemul educațional românesc, însă intră în conflict cu principiile contemporane de echitate și accesibilitate. Totuși, ambele perspective recunosc importanța unei educații de calitate și a formării unor lideri capabili să contribuie la progresul societății.

Elita în educație în timpul lui Spiru Haret

În perioada lui Spiru Haret (finalul secolului XIX și începutul secolului XX), elita în educație era formată din acei elevi și profesori care excelau prin performanță intelectuală, dedicare și contribuție la dezvoltarea societății. Educația era un privilegiu pentru o minoritate a populației, iar elita se distinge prin:

1. Accesul la studii superioare: Doar un număr redus de tineri ajungeau la liceu sau universitate, aceste instituții fiind destinate formării viitorilor lideri ai societăților.

2. Performanță academică: Elita era definită de excelență academică, manifestată prin cunoștințe profunde și competențe deosebite.

3. Rolul în societate: Spiru Haret punea accent pe educația ca mijloc de emancipare socială. Elita educată era văzută ca un motor al schimbării și progresului în societate.

4. Valori și etică: Educația promova valori precum disciplina, responsabilitatea și munca susținută.

Haret credea că accesul la educație trebuie extins pentru a crea o elită intelectuală autentică, bazată pe merit și performanță, nu doar pe apartenența la o clasă socială privilegiată.

Elita în educație astăzi

Astăzi, conceptul de elită în educație este mai divers, dar și mai contestat, reflectând schimbările din societate și accesul generalizat la educație:

1. Diversificarea accesului: Accesul la educație este mult mai mare decât în timpul lui Haret. Elita nu mai este definită exclusiv prin apartenența la un cerc restrictiv de instituții, ci și prin creșterea obținută în competiții internaționale, inovație sau cercetare.

2. Performanța globală: Elita educațională este adesea asociată cu cei care obțin rezultate remarcabile la nivel internațional (ex. olimpici, cercetători de re­nume, inovatori în tehnologie).

3. Contribuția practică: Accentul se pune tot mai mult pe aplicarea cunoștințe­lor și pe impactul social sau economic. Li­derii educaționali de azi sunt adesea im­­plicați în rezolvarea problemelor globale.

4. Critica conceptului de elită: Unele perspective contestă noțiunea de elită educațională, promovând ideea unei educații incluzive, care să valorizeze po­tențialul tuturor, nu doar al unei minorități performante.

Diferențele esențiale

• În timpul lui Spiru Haret, elita educațională era restrânsă, concentrată pe excelența academică și emanciparea socială.
• Astăzi, elita este mai diversificată, incluzând nu doar performanță academică, ci și inovație, leadership global și impact social. Totodată, noțiunea de elită este mai deschisă criticilor din perspectiva echității educaționale.

Dr. Ioan Meșotă alături de Titu Maiorescu și Spiru Haret la dezvoltarea și reformarea învățământului românesc

Amintesc faptul că, în această perioadă, Ioan Meșotă, profesor la Brașov și întemeitorul învțământului real la Școalele Centrale din Brașov, a contribuit din plin la dezvoltarea și reforma învățământului din acea perioadă în Transilvania.

Astfel că despre Titu Maiorescu, Spiru Haret și Ioan Meșotă se poate afirma că au contribuit la:

1. Promovarea limbii și culturii române

• Sprijinirea identității naționale: Cei trei au colaborat, direct sau indirect, la efortul de a introduce limba română ca limbă de predare și de a încuraja studiul culturii naționale în școli, în special în contextul presiunilor din partea Imperiului Austro-Ungar asupra comunității românești din Transilvania.
• Publicații și manuale: Ioan Meșotă, de exemplu, a contribuit la redactarea unor manuale școlare în limba română, sprijinit de principiile promovate de Spi­­ru Haret și Titu Maiorescu privind calitatea și accesibilitatea educației.

2. Modernizarea curriculei

• Unitatea viziunii: Spiru Haret a promovat o educație bazată pe știință, practică și nevoile sociale, iar Ioan Meșotă a aplicat aceste idei în sistemul educațional transilvănean. Titu Maiorescu a susținut ideea unui curriculum echilibrat, care să includă atât științele, cât și umanioarele.

3. Colaborare instituțională și personală

• Ioan Meșotă, format la Universitatea din Viena și mai târziu activând în Brașov, a fost influențat de ideile de modernizare susținute de Titu Maiorescu și Spiru Haret. Deși nu există dovezi clare ale unei colaborări directe între ei, activitatea lor convergentă în domeniul educației și reformelor arată o sinergie intelectuală.
• Este posibil ca Spiru Haret și Ioan Meșotă să fi interacționat în cadrul unor inițiative educaționale transilvănene, având în vedere că Haret susținea extinderea educației și în teritoriile locuite de români aflate sub ocupație străină.

4. Impactul colaborării lor

• Reforma sistemului educațional: Ideile lor au contribuit la formarea unui sistem educațional modern, care să răspundă cerințelor unei societăți în transformare.
• Consolidarea identității naționale: Prin promovarea limbii și culturii române, au jucat un rol crucial în consolidarea identității naționale a românilor.

Deși nu au colaborat formal ca parte a unei inițiative comune, influențele reciproce și idealurile similare au făcut ca munca lor să fie complementară și să contribuie semnificativ la dezvoltarea educației românești.

Actualitatea obiectivelor Alianței Colegiilor Centenare azi în educație și interferența lor cu ideile exprimate de Spiru Haret și Titu Maiorescu la începutul secolului XX

Actualitatea obiectivelor Alianței Colegiilor Centenare (ACC) în educația contemporană

Alianța Colegiilor Centenare (ACC) din România reunește instituțiile de învățământ liceal cu tradiție îndelungată, având ca obiectiv menținerea excelenței în educație, promovarea valorilor culturale și consolidarea unui învățământ de calitate. Acestea sunt extrem de relevante în contextul educației moderne, iar acestea pot fi analizate actuale câteva dimensiuni:

1. Promovarea excelenței educaționale

• ACC susține menținerea unor standarde ridicate în educație, ceea ce reflectă nevoia de a forma o elită intelectuală care să contribuie la progresul societății.
• Acest aspect rezonează cu viziunea lui Titu Maiorescu, care insistă asupra selecției riguroase și a formării unei elite culturale și intelectuale capabile să influențeze pozitiv societatea.

2. Conservarea tradiției și identității culturale

• ACC promovează păstrarea valorilor tradiționale și a identității culturale, ceea ce reflectă o continuitate a ideilor lui Maiorescu despre importanța culturii autentice în educație.
• În același timp, Colegiile Centenare caută să integreze aceste valori într-un context educațional modern, contribuind la formarea unei identități naționale puternice, ceea ce era și un obiectiv al lui Spiru Haret.

3. Adaptarea la cerințele societăților moderne

• ACC încurajează inovația și integrarea tehnologiilor moderne în educație, recunoscând importanța pregătirii elevilor pentru o societate globalizată și competitivă.
• Această viziune completează idealurile lui Spiru Haret, care punea accent pe educația practică, accesibilă și orientată spre nevoile reale ale societăților, mai ales în domenii precum științele exacte și tehnologia.

4. Accesul la educație de calitate

• Deși Colegiile Centenare sunt instituții prestigioase, ele caută să mențină un echilibru între excelența academică și accesibilitate, încurajând elevii din medii variate să participe la procesul educațional.
• Acest ideal reflectă viziunea democratizatoare a educației promovate de Spiru Haret, care milita pentru extinderea accesului la educație, dar și exigențe calitative susținute de Maiorescu.

Interferența obiectivelor ACC cu ideile lui Spiru Haret și Titu Maiorescu

1. Educația ca mijloc de progres social (Haret)

• Spiru Haret a fost un promotor al educației ca instrument de emancipare socială. Obiectivele ACC de a dezvolta lideri bine pregătiți pentru societate re­­flectă această viziune, punând accent pe pregătirea practică și științifică a elevilor, pe lângă formarea culturală.

2. Formarea unei elite intelectuale (Maiorescu)

• ACC urmărește să susțină excelența educațională prin păstrarea unor standarde ridicate, ceea ce se aliniază perfect cu idealul maiorescian de formare a unei elite intelectuale capabile să conducă societatea.

3. Echilibrul dintre tradiție și modernitate

• Maiorescu insista pe păstrarea va­­lorilor autentice, iar Haret pe integrarea învățământului în realitatea practică. ACC încearcă să îmbine aceste două perspective prin conservarea tradițiilor colegiilor centenare și adaptarea la cerințele moderne.

4. Rolul educației în viața și dezvoltarea națională

• Amândoi reformatorii au văzut educația ca un pilon fundamental al dezvoltării naționale. ACC, prin rolul său de a forma lideri culturali, economici și sociali, continuă această misiune.

Diferențe și provocări actuale

1. Educația de masă vs. elitism

• Spre deosebire de viziunea elitistă a lui Maiorescu, educația modernă promovează accesibilitatea, ceea ce poate genera tensiuni între menținerea standardelor în Colegiile Centenare și extinderea oportunităților pentru toți.

2. Globalizarea educației

• ACC funcționează într-un context globalizat, unde competiția și colaborarea internațională sunt esențiale. Aceasta adaugă o dimensiune nouă, absentă în perioada lui Haret și Maiorescu, dar în care principiile lor pot fi reinterpretate.

3. Tehnologia și inovarea

• În timp ce Maiorescu și Haret puneau accent pe educația clasică și științele exacte, colegiile de azi trebuie să integreze noi tehnologii și să răspundă nevoilor unei societăți digitalizate.

Concluzie

Obiectivele Alianței Colegiilor Centenare rămân actuale, fiind în consonanță cu ideile lui Spiru Haret și Titu Maiorescu, dar se adaptează nevoilor și provocărilor contemporane. Ele reflectă un echilibru între excelență și accesibilitate, între tradiție și inovație, continuând mi­siunea formării unei generații capabile să contribuie la progresul cultural, științific și economic al societăților.

Prof. Octavian Florin Polexa – C.N. Dr. Ioan Meșotă Brașov, Vicepreședinte al Alianței Colegiilor Centenare (ACC) din România

Articol publicat în nr. 61-62 al revistei Tribuna Învățământului