E multă vreme de când, nu știu de ce și nu-mi amintesc în ce împrejurări, mi s-a spus că nordicii (germani, suedezi, danezi și cine mai știe ce alți nordici știam eu atunci) sunt distanți, sobri, duri, reci, că nu sunt primitori și ospitalieri ca noi, că nu zâmbesc decât foarte rar și nu se împrietenesc cu nimeni din afara familiei ori lumii lor. Nici nu mai contează cine mi-a spus astfel de cuvinte, cine a vrut să-mi bage în cap asemenea idei; probabil că astea erau directivele pe care fricoși și servili slujbași ai unui regim bolnav, profesorii mei, apoi colegii mei, apoi eu însămi le-am înghițit pe nemestecate și le-am dat mai departe, ca și cum ar fi fost mingi scăpate de copii năzdrăvani peste gardul existenței noastre cotidiene…
Aveam să descopăr, și mă bucur că nu prea târziu, marea minciună pe care am luat-o drept realitate atât de mulți ani și, ceea ce e mai rău, mai eram și sigură de adevărul acela care devenise al meu. Realitatea, descoperită grație finanțării oferite de CE pentru formarea continuă, avea să mă lovească destul de tare, deschizându-mi ochii și mai ales sufletul către o lume caldă, primitoare, prietenoasă, gata să-ți pună la dispoziție nu doar brațele și vorbele lor, ci și casa lor, cu tot patrimoniul acesteia, și prietenii lor, și sufletul lor, cu tot ce au ei mai bun.
Descoperit în Suedia, consolidat în Finlanda și Norvegia, sentimentul acesta de „acasă” a fost reînnoit de curând în Islanda, acolo unde, grație finanțării Comisiei Europene oferite prin programul Erasmus plus pentru proiectul școlii noastre, „Împreună pentru școala mileniului III”, am participat, alături de un grup de colege din școala noastră – Școala Gimnazială Ion Creangă –, la cursuri de formare în această țară aflată la vreo 4000 km de Suceava mea. Primul curs s-a intitulat „Diverse Society – Diverse Classroom; Student’s diversity benefitting social diversity” și s-a desfășurat între 28 martie și 4 aprilie 2015, iar cel de-al doilea a avut titlul „Reaching, teaching and keeping learners and sensitization training for teachers and trainers” și s-a derulat în perioada 2-9 mai a.c. Ambele fac parte din oferta de formare a unui ONG islandez, InterCultural Iceland, cu sediul în capitala Islandei, Sidumuli 1, 1. floor left, 108, Reykjavík.
InterCultural Iceland este o asociație nonprofit, care oferă un spectru larg de expertiză multidisciplinară și activități de formare și dezvoltă inițiative educaționale inovative. A fost fondată în 2003, în Reykjavík, Islanda.
Principalele activități ale ICI sunt:

• Oferirea de stagii de formare și educație vizând înlăturarea oricărui fel de prejudecată și formă de discriminare în activitățile cotidiene.
• Conștientizarea avantajelor pe care le oferă diversitatea umană și culturală ca premisă a progresului general al societății, ca factor ce produce îmbogățirea societății în general și a fiecărei culturi în particular.
• Oferă servicii profesionale de interpretare și traducere, facilitând îmbunătățirea accesului migranților în noile comunități și formarea cetățeniei active.

Astăzi, centrul dispune de o reputație internațională pentru exce­lență în domeniile de formare pentru formatori și profesori, educație interculturală, metode creative și cooperative de învățare în grupuri multiculturale, educație anti-rasistă și antidiscriminatorie etc. Din anul 2003, ICI a dezvoltat și încercat noi metodologii, materiale și tehnici de lucru cu diferite grupuri de adulți, atât în Islanda, cât și în întreaga Europă. Acum ICI oferă cursuri de formare Inservice prin Erasmus+. De la înființarea ei, organizația a evoluat foarte mult, de la doi asociați la 150 de angajați în prezent, prin sălile lor de curs trecând mai mult de 1000 de cadre didactice ori diverși funcționari care lucrează în domeniul relațiilor sociale, iar membrii săi cutreieră întreaga lume spre a oferi ceea ce știu ei mai bine: metode de lucru moderne, cu eficiență verifi­cată, prietenia lor și o minunată fereastră către cunoașterea unei lumi diferite de ceea ce există în alte colțuri de lume.
Sufletul organizației este inițiatoarea ei, Gudrun Petursdottir, o islandeză frumoasă și energică, sociolog format în Germania, care muncește în Islanda ei natală și este deschisă la colaborări cu toți cei care consideră că au nevoie de formare în domeniile ei de expertiză. Absolventă de sociologie, a revenit acasă și a fost curând angajată la departamentul pentru refugiați al primăriei din Reykjavik. Curând avea să constate că între ceea ce voia și putea să facă și posibilitățile financiare oferite de autorități exista o contradicție, ca urmare și între ceea ce și-ar fi dorit să facă și ceea ce putea să facă se căsca o prăpastie, pe care nu putea s-o treacă din postura de angajat guvernamental. Așa că s-a hotărât să renunțe la slujba de simplu funcționar al guvernului și și-a creat propria organizație, cu care să se poată implica în viața celor care aveau nevoie de sprijin efectiv în integrarea lor socială. Așa a luat naștere InterCultural Iceland. E un om cu totul special, mereu zâmbitoare, mereu gata să ofere sprijin, mereu încurajând, apreciind, corectând, cu o răbdare de Sisif și o punctualitate de ceas elvețian, știind să combine munca și buna dispoziție, să te facă să te simți important și capabil de mari schimbări atât în mentalitatea proprie, cât și în relația cu ceilalți. E un model de om responsabil, perseverent, consecvent, dar și haios, deschis, receptiv, un om pe care nu se poate să nu-l iubești ori să-l uiți.
Cursurile se desfășoară la Borgarnes, o mică așezare situată la vreo 70 km vest de capitală, într-un spațiu cochet amenajat în hotelul din localitate. Preferă această locație și pentru faptul că, fiind client vechi, obține o reducere substanțială a tarifului pentru cazare și masă, dar sunt convinsă că e opțiunea cea mai bună, pentru că nu există tentații care să îi facă pe cursanți să absenteze de la cursuri. Locația este excelentă, camerele sunt mari și luminoase, ocupate în regim single, pentru ca fiecare să se regăsească pe sine, să aibă timp să mediteze asupra lucru­rilor profunde discutate pe parcursul sesiunilor de formare, cu priveliști incredibile dincolo de ferestre. Mâncarea, pregătită de un bucătar de top, este variată și delicioasă și, dacă nu ești atent, gata să se cocoațe pe fiecare celulă a corpului personal, spre disperarea avionului de întoar­cere. Noroc că, la trei minute distanță, este o minune de piscină, care te ajută să menții echilibrul personal și să te revigorezi. Scurte ieșiri în natura sălbatică a insulei, cu posibilitatea de a vedea cratere vulcanice stinse, oi și cai, izvoare fierbinți, ferme și oameni, sunt și ele prezente în programul unei săptămâni ce va rămâne înscrisă printre realizările personale majore.
E de admirat ceea ce face Gudrun și pentru țara sa. Comparativ cu alți furnizori nordici de formare, care organizează cursuri în lumea caldă a bazinului mediteranean (unde și toate cheltuielile sunt mai mici), InterCultural Iceland face ca banii Europei (cei dați de CE, ca și cei personali, ai participanților la curs) să intre în buzunarele Islandei. E și ăsta un fel de patriotism. Fără surle și trâmbițe. Fără să aștepte răsplată. Fără să fie obligată. Mânată doar de dragostea sinceră și profundă pentru insula ei azvârlită între valurile reci ale Atlanticului. Convinsă că asta e datoria firească a unui om față de țara căreia îi apar­ține, față de lumea a cărei limbă și cultură îi sunt matricea existențială. E felul ei de a da plusvaloare lumii care știe să scoată bani din piatră seacă. Sau, mă rog, din rocă vulcanică. Și din ghețari. Și din cascade. Și mai ales din minți luminate și suflete calde.
Pentru cei interesați, căutați informați la adresa: www.ici.is. Aceste idei sunt strict personale și nu implică responsabilitatea ANPCDEFP sau a CE.
Prof. Oltea PRELUCĂ,
Școala Gimnazială Ion Creangă, Suceava