Managementul sistemului de învățământ definește activitatea de conducere eficientă a organizațiilor școlare/universitare realizată prin valorificarea globală, optimă, strategică și inovatoare a resurselor pedagogice (informaționale, umane, didactico-materiale, fi­nanciare) existente/disponibile la toate nivelurile acestuia: a) primar (preprimar/preșcolar – primar școlar); b) secundar (gimnazial – liceal și profesional); c) superior/universitar (licență – masterat – doctorat/academic – profesional).

Inspecția școlară reprezintă activitatea de conducere managerială a organizațiilor școlare realizată la toate nivelurile (și treptele de învățământ): a) primar (preprimar/preșcolar – primar școlar); b) secundar (gimnazial – liceal și profesional), în acord cu funcția fundamentală și cu funcțiile generale ale acesteia.

Conducerea managerială a școlii ca organizație are ca funcție fundamentală valorificarea eficientă a resurselor pedagogice existente/disponibile în plan național, teritorial și local, realizată prin abordarea acestora la nivel global (în ansamblul lor), optim (în raport de condițiile concrete identificate), strategic (pe termen mediu și lung) și inovator (în perspectiva îmbunătățirii permanente a situației actuale, evaluată în prezent).

În acest context, inspecția școlară în­deplinește funcția fundamentală de conducere eficientă – globală, optimă, strategică și inovatoare – a sistemului de învățământ, organizat la nivel primar și secundar. Structura sa pedagogică și socială este determinată de funcțiile generale, cu caracter obiectiv, necesare în realizarea activității de conducere eficientă a școlii ca organizație, la nivel: a) național – inspecția școlară, concepută și finalizată de Mi­nisterul Învățământului; b) teritorial – inspecția școlară, concepută și finalizată de Inspectoratul Școlar Teritorial (Județean/al Municipiului București etc.); c) local – inspecția școlară concepută și fi­nalizată de managerii școlari din cadrul fiecărei unități de învățământ/preșcolar, școlar primar, școlar secundar: gimnazial, liceal și profesional (directori, responsabili ai comisiilor/catedrelor metodice).

În analiza inspecției școlare, avem în vedere următoarele trei categorii de funcții generale, cu caracter obiectiv, proprii activității de conducere eficientă a organizației școlare la nivel național, teritorial și local: 1) Funcția de organizare-planificare a resurselor pedagogice existente/disponibile; 2) Funcția de evaluare-îndrumare a procesului de învățământ; 3) Funcția de reglare-autoreglare a calității instruirii, organizată-planificată, evaluată-îndrumată în contextul deschis al procesului de învățământ, realizată prin activități de cercetare pedagogică și de perfecționare metodică.

Conceperea inspecției școlare ca activitate pedagogică eficientă trebuie ordonată normativ prin raportarea sa la o axiomă a managementului social, preluată programatic și în domeniul conducerii sistemului de învățământ – „structurile trebuie să urmeze întotdeauna funcțiile“ generale ale activității, care au un caracter obiectiv (Philip H. Coombs, La crise mondiale de l’éducation, trad., PUF, Paris, 1968, De Boeck Université, Bruxelles, 1989, 1990). În această perspectivă, la toate nivelurile de conducere ale sistemului de învățământ, structurile organizaționale/instituționale ale inspecției școlare trebuie să corespundă funcțiilor generale ale managementului educației/instruirii, care au un caracter obiectiv. Este pre­misa eficientizării activității de conducere a școlii, în context deschis, și a eliminării oricărei tendințe de birocratizare a acesteia.

O posibilă organigramă a sistemului de conducere, necesară la toate nivelurile acestuia, trebuie să implice structuri ale inspecției școlare, specializate în realizarea funcției de: a) organizare-planificare a resurselor pedagogice existente/disponibile; b) evaluare și îndrumare a activității de educație/instruire, organizată-­planificată în contextul deschis al procesului de învățământ; c) reglare-autoreglare a procesului de învățământ prin activități pedagogice de cercetare și de perfecționare metodică.

de Sorin CRISTEA – profesor universitar

Articolul integral poate fi citit în revista Tribuna Învățământului nr. 18-19 / iunie-iulie 2021