Diverse iniţiative, din elan şi/sau din parlament, vizează rezolvarea unor probleme din sistemul nostru educaţional prin desfiinţare. Să se desfiinţeze notele de la educaţie fizică, profesorii de serviciu pe şcoală, toaletele din afara clădirilor şcolilor, probele de bacalaureat la discipline din afara profilului liceului. Sunt iniţiative-idei demolatoare de ultimă oră. Ele se adaugă unora deja vechi, reactualizate periodic: să se desfiinţeze liceele cu rezultate de ansamblu slabe la bacalaureat, instituţiile de ocrotire a minorilor, şcolile speciale.

Incluziunea unor categorii de copii în învăţământul de masă şi traiul unor tineri în sistem rezidenţial sunt de luat în seamă, dar în niciun caz printr-o „întrecere socialistă“ la desfiinţat cen­tre de plasament şi şcoli speciale. Deo­­­camdată (cu perspective mari ca aşa să se întâmple în continuare), asta se petrece: se socotesc procente şi se fixează termene pentru raportarea închiderii altor şi altor unităţi de acest fel.

Cât priveşte reprofilarea unor actuale licee, nu e de respins, însă problema este pusă descurajant, într-un mod jignitor pentru elevii care ar urma să vină la acele licee reprofilate şi pentru părinţii lor. Reprofilarea apare ca o pedeapsă dictată şi-n stânga, şi-n dreapta, fără noimă în ambele direcţii. O dată ar fi pedepsit liceul şi retrogradat la statutul de şcoală profesională, pentru că aşa-i de zeci de ani – şcoala profesională este văzută ca loc de detenţie, cu motivarea „aşa-ţi trebuie dacă nu-nveţi!“; în actualitate este reconfirmarea şcolii profesionale ca pedeapsă prin jalea provocată de „tăierea“ a mii de locuri de la licee, odată cu „pumnu-n gură“, „opţiunea împiedicată“ etc. În acelaşi timp, ar fi pedepsiţi nişte elevi fără vină, pentru că ei abia de-acum în colo ar fi să intre în clasa a IX-a şi ar găsi liceul retrogradat din cauză că predecesorii lor nu au luat bacalaureatul.

O recent propusă desfiinţare vizează notele de la educaţie fizică. Pentru aceasta există o iniţiativă legislativă în parlament. Motivul apare ca antieducativ: să nu mai fie puşi în inferioritate elevii obezi. Cum ar veni, decât să se facă pentru ei ceva anume (educaţie pentru sănătate, pregătire fizică, forme de integrare în activităţi etc.), mai bine să nu mai existe motiv să se vadă, să dispară contextul. Similar, cei cu vocea în schimbare ar fi să ceară desfiinţarea notelor la muzică, cei care nu o scot la capăt cu matematica să iniţieze renunţarea la note la matematică etc. Nu pare să fie luată în calcul părerea celor de la polul opus, performeri, care s-ar vedea nedreptăţiţi prin desfiinţarea notelor la disciplina la care ei excelează. Notarea prin calificative la discipline socotite că ţin (grosier spus) de talent s-a mai aplicat, trecător, cu nişte zeci de ani în urmă. În prezent, se aplică generalizat la ciclul primar, cu dezechilibrul aferent odată cu trecerea în ciclul următor.

Tot mai bine să se desfiinţeze decât să se aplice o metodă omenească este cerut şi pentru serviciul pe şcoală efectuat de profesori. De fapt, o cerinţă, tot din zonă parlamentară, a apărut şi aici: serviciul pe şcoală să fie efectuat de paznici, pedagogi, studenţi. „Soluţia“ e de natură să provoace perplexitate faţă de câtă non-educaţie îi e dat spaţiului public să recepteze, aşa că nici nu merită discutat despre cum ar fi efectiv (inclusiv sub aspect legal) ca „badigardu“ să se plimbe pe coridoarele şcolii ca prin vagoanele de metrou sau ca studenţii, în loc să facă practică pedagogică, să supravegheze ordinea şi eventual să intervină într-o şcoală în care ei sunt doar trecători.

Să se desfiinţeze toaletele din fundul curţilor tuturor şcolilor unde există aşa ceva e o altă cerinţă lansată recent, în urma unor cazuri dramatice. Arătând a soluţie radicală, probabil că este considerată ca suficientă, demnă de apreciere şi, se-nţelege, de mediatizare cu vorbe precipitate, cum e obiceiul. Nu se pune problema ce se va întâmpla în minutul următor sigilării uşii unei astfel de toalete şi îngrădirii locului („Acces interzis“), când reflexul omenesc îl va împinge pe vreun copil într-acolo. Nu pare să-i dea prin cap cuiva că o clădire de şcoală cu toaletă în curte ar trebui cu totul desfiinţată, pentru că dacă e din cele rămase cu toaletă în curte, sigur nici în rest nu mai este utilizabilă.

Şi în privinţa învăţăturii de carte, ca să nu se mai vadă ce este rău, o soluţie propusă este desfiinţarea cu sensul de îngrădire, aplicată într-un loc de mare vizibilitate: la un examen naţional. Propunerea este ca bacalaureatul nu numai că să fie diferenţiat, ci şi izolat pe câteva trasee, potrivite după cum s-ar crede că ar face faţă candidaţii înscrişi pe câte unul din acele trasee.

Ca să nu se vadă, să nu se dea ocazia reprezintă soluţii pe care câte cineva din şcoală sau mai ales de pe lângă şcoală le lansează când apar situaţii sau se întind fenomene grave. La crearea de condiţii, la educaţie şi la lucru efectiv de prevenire nu pare să se gândească cineva cu disponibilitate să şi intervină.

Florin ANTONESCU