Trăim în imperiul ecranelor – ecranul tv, ecranul internetului, ecranul laptopului, ecranul mobilului sau tabletei, ecranul de la intersecție –, care ne îndepărtează de semeni și de pagina de carte. Pe stradă, bunăoară, unii concetățeni nu ne răspund la „Bună ziua”, fiind concentrați pe ecranul mobilului sau tabletei, iar alții parcă vorbesc singuri!
Trăim într-o epocă agitată și grăbită, în care vorbesc tot mai mulți și ascultă tot mai puțini, se scrie tot mai mult și se citește tot mai puțin și riscăm să-i cunoaștem din ce în ce mai puțin pe semenii noștri. Această necunoaștere și lipsa comunicării cu semenii din familie, cu rudele și prietenii, cu vecinii și foștii apropiați geografic și afectiv poate deveni un pericol pentru ceea ce înseamnă cunoaștere și comuniune socială.
Trăim într-o perioadă în care politica îndepărtează oamenii între ei, dezvoltă contradicțiile chiar și dușmănia între grupuri sociale sau aparținătorii unor partide politice și când în loc de cunoaștere, comunicare și comuniune se instalează adversitatea și dezacordul social. Astăzi în Europa a fost adus și terorismul! Frica, teama, neîncrederea, instabilitatea și întunecarea perspectivelor, speranțelor și a viitorului sunt stări ivite în ultima vreme și care apasă pe umerii europenilor, deci și ai românilor.
Într-o carte am găsit scris cum un autor cunoscut se adresa copiilor și tinerilor ca aceștia să se apere de acest cadru social nou cu ajutorul părinților, învățătorilor și profesorilor, să se „sfătuiască” cu Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Spiru Haret, I.G. Sbiera, Petru Rezuș sau Toader Hrib de la Arbore și să rămână în spațiul culturii și prin pagina de carte. Mihail Sadoveanu, de care vorbim tot mai puțin, spunea cu mare îndreptățire: „Nu cunosc altă libertate pentru oameni decât cultura”, adevărata cale a luminării.
Sunt trist și îngrijorat ori de câte ori îmi amintesc de fostul director al Institutului Cultural Român, Horia Roman Patapievici, unul dintre „intelectualii” lui Băsescu Traian, alături de Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu sau Mihăiescu, care ne spunea că Mihai Eminescu „…este cadavrul nostru din debara de care trebuie să ne debarasăm, dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană…”, iar limba română „să o folosim numai pentru înjurături” (Horia Roman Patapievici, „Politice”, Editura Humanitas, 1996). Este prețul pus pe limba și cultura română de către un lider al culturii române în „dinastia Băsescu” și care a însemnat și influențarea oamenilor de cultură europeni privind România și nivelul ei cultural.
Menționăm că îndepărtarea de pagina de carte nu este numai o ieșire din normalitate, ci și un mod de a ignora tot ce a acumulat poporul acesta de-a lungul istoriei, marea și bogata înțelepciune populară și viața comunitară.
Toate acestea sunt îngreunate sau anulate deoarece mulți părinți, ambii sau unul dintre ei, s-au dus să lucreze în străinătate, unele școli se desființează din lipsa elevilor din sat, iar autoritățile nu sprijină și nu promovează oamenii cu pregătire, ci îi acceptă pe cei cu avere făcută peste noapte și pe cei cu „relații” mai sus de mulțimea românilor de la baza societății de astăzi. Cred că democrația încă nu s-a înțeles peste tot la noi, cred că educația în general și formarea moral-civică nu se realizează pe măsură, iar efortul financiar pentru învățământ este insuficient sau poate chiar păgubos. Este adevărat că și stăruințele unor oameni ai școlilor, bibliotecilor, căminelor culturale sau caselor de cultură sunt modeste privind stimularea, sprijinirea și promovarea citirii paginii de carte. Aceste inițiative trebuie să fie și mai frecvente și mai susținute în cadrul concurenței cu ofertele mai lesnicioase și fără efort, așa cum este cazul emisiunilor tv sau tastărilor pe internet. Asociațiile și fundațiile culturale trebuie să susțină revenirea copiilor și a tinerilor la pagina de carte – cea mai puternică sursă a culturii temeinice și adevărate. În sprijinul acestor demersuri culturale va continua să lucreze Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina.
Recent, la Biblioteca „Tudor Flondor”, directoarea Angelica Andronachi a inițiat și organizat o masă rotundă privind aniversarea a 98 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, din 27 martie 1918. Manifestare culturală cu o frumoasă, interesantă și bună comunicare, ceea ce se întâmplă la noi mai rar, a avut drept auditoriu oameni apropiați de istorie, de pagina de carte, de fenomenul cultural propriu-zis. Vorbitorii – prof. dr. Daniel Hrenciuc, Emil Ianuș, Ion Prelipcean, Mihai Frunză, Veronica Moscaliuc și autorul rândurilor de față – au evocat și amintiri și date personale despre Chișinău, Orhei, Cahul, Soroca, cu oameni și fapte demne pentru orice român. Cred în creșterea valorii și a numărului inițiativelor culturale promovate de instituțiile de cultură și de organizațiile nonguvernamentale cu profil în domeniul cultural și al educației.
Petru BEJINARIU
Tribuna Învățământului