Copiii sunt cei mai mari consumatori de televiziune. Părinţii trebuie să selecteze şi să decidă asupra programelor de televiziune ce pot fi vizionate. Numai de la o anumită vârstă copilul trebuie să intre în contact cu mass-media pentru a nu avea impact negativ asupra dezvoltării și gândirii lor. Părinții trebuie să le acorde mai mult timp copiilor, să existe o cale de comunicare şi împreună să descopere ceea ce le este necesar şi folositor în pregătirea lor. Copiii ar trebui să aibă acces la programe cu rol important în educarea lor şi în pregătirea pentru viaţă.

Copilul  intră în contact cu lumea prin cele cinci simţuri: văz, auz, miros, gust, pipăit. Dintre aceste simţuri, vederea este cea prin care intră cele mai multe imagini și informaţii.

Imaginile transmise prin intermediul televiziunii arată lumea într-un anumit fel, o „comentează“ subtil, astfel încât să ni se inducă anumite reprezentări mai mult sau mai puţin mascate. Ficţiunea din filme induce copiilor imagini deformate despre mediul concret în care trăiesc. Astfel că mulţi copiii, văzând de ce sunt în stare „eroii“ lor, capată complexe de inferioritate, în special faţă de sexul opus, văzându-se urâţi, incapabili de vitejii (oricum imposibil de realizat), devenind astfel necomunicativi, închişi în sine. Alţii, în schimb, încearcă să imite actele prezentate în filme, în special cele de violenţă. Prezentarea cu prea mare regularitate a violenţei în filme îi poate obişnui pe copii cu însăşi ideea de violenţă, creându-le tendinţa de a rămâne indiferenţi la suferinţele altora. Răul cel mai mare însă nu constă în aceea că se arată scene de violenţă, ci că se creează acel amestec între fictiv și real care duce la confuzie mentală şi morală pentru copil, la dificultatea de a separa fictivul de real.

Să luăm ca exempluteleviziunea pentru copii, desenele animate pe care le vizionează cât e ziua de lungă. Ceea ce la prima vedere nu este rău, dar ce văd, ce aud și cu ce rămân în urma vizionării acestora devine un motiv de îngrijorare pentru cei mai mulţi părinţi. S-a constatat că desenele animate actuale sunt pline de violenţă şi nu mai au nimic din frumoasele poveşti cu care noi am crescut și ne-am format şi care astăzi sunt prezente din ce în ce mai puţin sau chiar de loc.

„Boule, idiotule, handicapatule, să-ţi rup mâinile și picioarele“ sunt expresii interpretate de o voce cu accent violent pe care copiii le aud zilnic la televizor, în timpul emisiunilor lor preferate: desenele animate. Imaginile și limbajul folosit pe posturile televiziunilor pentru copii ar trebui să-i îngrijoreaze pe părinţi prin modul în care pot influenţa comportamentul acestora.

O soluţie pentru combaterea efectelor aduse de televiziune pentru copii nu este interzicerea vizionării desenelor animate. Puneţi-vă în locul copilului sau aduceţi-vă aminte de când eraţi voi copii și părinţii vă interziceau numeroase lucruri, cea mai bună decizie ar fi să le acordaţi cât mai mult timp, să comunicaţi cu copiii dumneavoastră şi să comentaţi împreună ceea ce văd ei la desene animate. Astfel îi puteţi face să devină conştienţi de efectele negative ale desenelor animate şi să discearnă mai uşor răul de bine.

Urmărind un canal de desen animat, ceea ce pare „inofensiv“, copilul de azi trăieşte într-o lume imaginară plină de violenţă, asistată la crime şi distrugere, cunoaşte eroi fabuloşi şi monştri. Deşi se regăsesc la vârsta la care ar trebui să fie ghidaţi spre plimbări în parc şi locuri de joacă, spre cărţi formative sau lecturi uşoare, spre jocuri constructive, ei nu-şi doresc decât să cucerească lumea asemenea personajelor de la televizor.

Veronica, Sandy Belle, Broscuţele Ninja, desenele animate cu prinţesele Disney, cu Popeye, cu Mickey Mouse, cu Tom și Jerry, cu Donald Duck sunt desene animate care simbolizează pentru generaţii mai vechi povești pline de morală şi trăiri pozitive, însă pentru copiii de azi nu spun nimic.

În schimb, Dexter, Johnny Bravo, Powerpuff Girls, Fetele Winx reprezintă, pe de-o parte, un univers negativ în care copiii noştri se dezvoltă, iar pentru noi, părinţii, motive de îngrijorare.

Aşa cum o emisiune sportivă sau una de divertisment este plăcerea dumneavoastră, aşa se întâmplă şi cu desenul animat pentru copii. Nu le interziceţi celor mici să vizioneze emisiunile canalelor de desene animate. Mai important este să comentaţi împreună ceea ce trăiesc, văd şi aud pentru a-i ajuta astfel să-şi formeze un comportament normal, fără influenţa negativă a personajelor din desenele animate. Televiziunea pune în mişcare efectele pe care le are în dezvoltarea mentală a copiilor, în procesul de învăţare şi în formarea noii generaţii, în lumea occidentală, cercetătorii din domeniul educaţiei au constatat că acei copii care dedică cel mai mult timp vizionării au cele mai slabe rezultate şcolare, cel mai redus interes faţă de şcoală, cu alte cuvinte, insuccesul şcolar este direct proporţional cu timpul alocat vizionării. Este esenţială informarea şi cunoaşterea acestor mijloace de comunicare pentru a ne putea folosi în mod raţional de ele, şi a nu deveni sclavii lor.

Bibliografie:Gheorghe,V.(2006.)Efectele televiziunii asupra minţii umane.Bucuresti:Editura Prodromos.