Casa Corpului Didactic Bucureşti, partener în cadrul proiectului Incluziunea socială a educabililor (SoIL), EACEA-05-2016 – Incluziune socială prin educaţie, formare şi tineret/ ERASMUS+K3/ 580276-EPP-1-2016-1-AT-EPPKA3-IPI-SOC-IN.
Proiectul este în derulare, cu debut în decembrie 2016 şi urmând a se finaliza în noiembrie 2018, având următorii parteneri: atempo Betriebsgesellschaft Mbh – Austria, Initiative Schule Im Aufbruch Ggmbh – Germania, University Of East London –Marea Britanie, Gemeente Maastricht – Olanda, Centrum Pre Vyskum Etnicity A Kultury – Slovacia şi Casa Corpului Didactic București – România. Obiectivul proiectului priveşte dezvoltarea competenţelor-cheie ale tinerilor din medii dezavantajate în perspectiva includerii sociale a acestora. Principalele produse şi rezultate ale proiectului urmăresc dezvoltarea de practici inovative şi eficiente pentru învăţarea individualizată, experienţa şi abilitățile tuturor partenerilor de a le adapta, disemina  şi adopta în sistemele lor. Astfel, metoda „Lectură uşoară“ (atempo/Austria), sprijinită de mijloace multimedia (RIX/Marea Britanie), va fi încadrată în abordarea „Biroul de învăţare colegială“ (Şcoala în devenire/Germania). SoIL a realizat şi tradus în toate limbile ţărilor partenere un ghid metodologic. În cadrul proiectului s-au realizat şi utilizat instrumente on-line de evaluare colegială. De asemenea, în urma implementării metodelor SoIL la nivelul ţărilor partenere, se va realiza un raport asupra rezultatelor aplicării metodei „Lectură uşoară“, un film şi un studiu/raport academic. Categoriile de activităţi majore din cadrul proiectului sunt conferinţele SoIL, seminariile SoIL la care sunt formaţi profesori pentru a aplica la clasă metode inovative de predare prin intermediul instrumentelor IT şi a celor care sprijină incluziunea, pentru diferite grupuri vulnerabile, mese rotunde la care sunt invitaţi factori de decizie de la diferite niveluri, care pot contribui la dezvoltarea prin politicile din domeniul educaţiei a unor strategii care să sprijine incluziunea copiilor şi tinerilor.
În contextul descris anterior, în perioada 19-21 aprilie 2018, reprezentanţii Casei Corpului Didcatic Bucureşti – Gabriel Vrînceanu şi Ana Elisabeta Naghi – au participat la Conferinţa SoIL organizată la Londra de partenerul englez University of East London. În acest context, considerăm că este important de a prezenta şi prin intermediul Revistei Tribuna Învăţământului elementele-cheie care au fost prezentate şi puse în discuţie la această întâlnire, fiind utile unei înţelegeri mai bune a contextului european la nivelul partenerilor SoIL.
Context: Conferinţele SoIL sunt activităţi prevăzute în cadrul proiectului, pe axa Incluziune Socială prin educaţie, formare şi tineret EACEA-05_2016 ERASMUS+ K3 – Incluziunea socială a educabililor (Social Inclusion of Learners)580276-EPP-1-2016-AT-EPPKA3-IPL-SOC-IN, fiind organizate de partenerii din proiect şi având principalul scop de a prezenta detalii despre proiect, de a disemina informaţii legate de domeniul incluziunii sociale prin perspectiva ţărilor partenere şi de a prezenta şi populariza metodele de învăţare SoIL. În acest sens, proiectul a avut în derulare inclusiv o Conferinţă SoIL organizată la Bucureşti în octombrie 2017.
La Conferinţa din Londra au fost reprezentanţi din șapte ţări, toţi interesaţi cum se poate ajunge la o incluziune reală şi totală a educabilului, bazându-ne pe propriile experienţe, metode şi condiţionalităţi.
Alegerea locaţiei a fost datorată unui mediu care promovează incluziune (Good Hotel) atât prin facilităţi, cât şi prin etosul pe care-l creează şi îl valorizează.
Ca prim vorbitor, Stana Schenk debutează cu întrebarea: Cine  suntem, ce facem şi de ce suntem aici acum, ce am realizat până acum în cadrul acestui proiect european? SoIL are în vedere ca rezultatele acestui proiect să ajungă la cât mai mulţi beneficiari şi, mai ales, la factori de decizie care să ţină cont de aceste rezultate. Traseul proiectului a fost imaginat ca o cale ferată cu mai multe staţii, la fiecare dintre parteneri. Toţi partenerii au lucrat pentru a genera zone de acţiune care să inspire pe oameni să dezvolte propriile acţiuni în domeniul incluziunii sociale.
Adresabilitate: diferite grupuri vulnerabile, cei cu nevoi speciale, prin diferite acţiuni – conferinţe, seminarii, mese rotunde, diseminări. În cadrul seminariilor au fost prezentate bune practici privind metodele SoIL şi instrumente prin care s-a gândit strategia în baza căreia se pot atinge obiectivele proiectului.
În raport cu metodele SoIL, feedback-ul acordat de profesori este pozitiv, apreciindu-se necesitatea, îmbunătăţirea învăţării, raportarea la nevoi reale, capacitatea de a inova mediile de învăţare, precum şi metodele bazate pe joc, colaborare etc.
Conferinţa SoIL a continuat cu prezentările realizate de către Athina Tempriou şi Debbie Kilbride, specialişti în metode dedicate învăţării orientate pe educabili cu nevoi speciale punctează faptul că este necesară înţelegerea din perspectivă temporală a schimbărilor privind politica educaţională faţă de cerinţele speciale.
Se evidenţiază realităţile din educaţie: nepotrivirea cu scopurile educaţionale, segregare, obiective nespecifice etc. Este invocat un Cod de Practică care se bazează pe identificare, evaluare, ghidare, îndepărtarea barierelor de învăţare, colaborarea domeniilor educaţie-sănătate, pentru o adresare corectă la nevoilor speciale.
La întrebarea „Ce presupune schimbarea?“, un răspuns posibil implică un acord mai bun între ce spune teoria, între ceea ce prevăd reglemenările şi ceea ce se întâmplă în practică. Adresabilitatea intervenţiilor trebuie să fie de la debutul vieţii până la cel puţin până la o vârstă de 25 de ani.
Fiind evident faptul că orice grup de elevi nu mai are caracteristici de omogenitate, deci este necesară acordarea unei atenţii deosebite la diversitatea nevoilor de la nivelul claselor, evidenţiindu-se drept concluzii următoarele:
– o şcoală incluzivă este cea care este într-o permanentă schimbare/adaptare;
– este clar că la nivelul practicilor este mult mai dificil decât în teorie, însă o acţiune continuă, în evoluţie va crea etosul necesar unei şcoli incluzive;
– când vorbim despre incluziune, nu putem avea reţete pentru orice vulnerabilitate, mai ales când vulnerabilităţile sunt mixate la nivelul populaţiilor; într-un fel ne adresăm autismului, altfel ne adresăm migranţilor;
– avem de a face cu bariere de învăţare, deci soluţiile trebuie să pornească de la specificul acestor bariere, care pot fi fizice sau mentale;
– implicarea diferitelor instrumente IT poate îndepărta bariere, atât ca nivel de utilizare, atractivitate (coloristică, desene, mişcare, interactivitate), cât şi la nivel personal de comunicare;
– este nevoie de resurse educaţionale adaptate nevoilor.
O serie de bariere privind incluziunea sunt generate de lipsuri/carenţe/disfuncţionalităţi privind:
– finanţarea, resursele, formarea specifică a personalului, atitudinea;
– rezistenţa părinţilor, neimplicarea lor;
– definirea standardelor;
– crearea echipelor;
– schimbarea continuă a personalului.
În acest context se evidenţiază gradul crescut de dificultate în momentul în care, privind spre grupul de educabili, se identifică tipare şi nevoi care trebuie luate în considerare în acelaşi timp. Se menţionează că există strategii la nivelul şcolilor pentru o serie de probleme, dar la nivel de rezultate este loc de mai bine.
În fapt, trebuie creat un leadeship care să favorizeze inclu­ziunea caracterizată prin comunicare, motivare etc. Astfel, ceea ce poate face şcoala pentru promovarea incluziunii: să aibă, în principal, o viziune corectă.
În concluzie, incluziunea este un aspect caracterizat de dinamică, cu mai mulţi varianţi decât invarianţi. Este dificil, dar nu imposibil, şi o sumă de intervenţii, din care SoIl face parte, poate genera o schimbare majoră.
(urmare în numărul viitor)
Gabriel Vînceanu & Ana Elisabeta Naghi,
Membri ai Echipei de Proiect SoIL, România