Înainte de a experimenta, să reflectăm asupra organizărilor sub genericul „reformă“
În societatea contemporană, miza majoră, permanentă și absolut necesară a modernității este nu numai creșterea, ci și lărgirea/dezvoltarea cunoașterii care, acceptată ca știință, este dominant experimentală, analitică și chiar matematizată. Evoluția actuală a societății nu reduce cunoașterea numai la știință, ci consideră abordarea comprehensivă a socialului, democratizarea și valorile libertății, adaugă azi cunoașterii și reflecția: luarea în seamă a celuilalt, cunoașterea regulii acțiunii sale. De aceea, ne propunem ca înainte de a experimenta, acțiune utilă și chiar necesară în modelarea sistemului educativ, să reflectăm asupra organizărilor care se produc, mai ales sub genericul „reformă“.
Semnul stabilizării după doi ani de pandemie?
Așteptată îndelung, invocată adesea, doar de formă sau pe fond, reforma în sine reprezintă starea continuă de schimbare, speranța îmbunătățirii sistemului educativ. Soluțiile puse în mișcare nu coincid întrutotul, uneori, nici măcar parțial, cu așteptările și proiecțiile tuturor. Coliziunea intereselor diverse, lipsa de receptivitate sau încremenirea în sistem sunt forțe majore care se opun schimbărilor și, adăugate unui conservatorism specific, sunt piedici majore în managementul educației.
Axioma necesității schimbării trebuie aplicată. Pentru aceasta, organizările guvernanței trebuie să includă și vectorii profesionali, și vectorii societății civile. O astfel de structură, receptivă față de schimbare, deschisă înnoirii bazate pe valori imuabile, este Alianța Colegiilor Centenare din România (ACC), al cărei scop statutar îl constituie „promovarea calității în învățământul românesc preuniversitar, prin creșterea autorității școlii, ca instituție menită să consacre primatul valorilor intelectuale și morale, necesare bunului cetățean“. Între obiectivele ei se află „promovarea flexibilității în alcătuirea planului-cadru de învățământ și a programelor școlare, cu posibilitatea completării programelor la nivelul și la cerințele de formare și de dezvoltare specifice elevilor“.
La sfârșitul lunii martie a fost consfințită prin ordin al ministrului structura anului școlar 2022-2023. Precedată de o lungă discuție provocată de ministrul Educației despre trecerea de la două semestre la trei trimestre, apariția noii structuri aduce mai multe noutăți: împărțirea anului școlar în cinci module, urmat fiecare de o perioadă de vacanță, renunțarea la teze, apariția unei săptămâni dedicate protejării mediului. Să fie oare semnul stabilizării după ultimii doi ani de pandemie, marcați de instabilitate și schimbări chiar și în cursul anului școlar sau un nou experiment susceptibil a fi înlocuit în anul imediat următor?
Recentele reglementări ale Ministerului Educației au creat un ecou amplu în societate și în colectivitățile școlare, constituind o temă de analiză realizată în mai multe dintre liceele ACC. La Colegiul Național Mircea cel Bătrân din Constanța am realizat o consultare a comunității școlare – profesori, părinți, elevi. Un set de întrebări privind aceste reglementări a oferit o diversitate de răspunsuri care dovedesc, pe de o parte, complexitatea fenomenului, iar pe de alta, contradicțiile ce pot ajunge până la antagonism. Faptul că am găsit o receptivitate mărită în sânul comunității „mirciste“ constituie o valoroasă determinare pe care am considerat că este oportun să o împărtășim celor dispuși să reflecteze asupra principalului domeniu social al cunoașterii, educația. Iată o sinteză a sondajului:
1. Ce aspecte pozitive și/sau negative găsiți privitor la structura anului școlar organizat în cinci module?
Aspecte pozitive: Împărțirea în cinci module ar „rupe“ puțin monotonia din școala românească, ar duce la diminuarea dezechilibrelor dintre perioadele prea lungi de școală și vacanțe, însă ar trebui coroborată cu simplificarea materiei. În consecință, elevii vor fi mai focusați și mai productivi, interesul lor pentru școală fiind vizibil crescut. Profesorii își pot proiecta mai echilibrat conținuturile de predare, iar evaluarea poate fi mult mai consistentă. Și posibilitatea introducerii unei viziuni unitare care poate fi mai ușor implementată pare mult mai aproape de realitate.
Aspecte negative: Această nouă structură este considerată ca o schimbare radicală, resimțită ca dificilă de actanții educaționali. Se întrevede chiar o creștere a nivelului de stres ca urmare a unei notări mult mai frecvente. Noua structură este considerată neclară, materia predată fiind la fel de încărcată, situația mediilor școlare este neclar precizată, fapt care generează nesiguranță și dă impresia de nepredictibilitate. Fragmentarea excesivă a anului școlar poate determina discontinuitate în predare, precum și o adaptare dificilă a elevilor la noul program. Este posibil ca o astfel de schimbare să genereze un real stres prin presiunea exercitată asupra elevilor în vederea obținerii notelor prin testare înainte de vacanțe.
2. Ce oportunități și ce amenințări se creează prin noua structură în pregătirea școlară a elevilor și în randamentul profesional al cadrelor didactice?
Oportunități: Alternarea modulelor de acumulare a cunoștințelor cu perioade de repaus, o dată la 6-8 săptămâni pentru elevi, numărul redus de teste și apariția mai multor vacanțe vor putea genera o învățare mult mai structurată, iar elevii vor deveni mai productivi. Se creează oportunitate pentru o mai bună comprehensiune din partea elevilor, pentru că le vor fi testate cunoștințele acumulate din capitole clar precizate, ceea ce le va oferi și siguranța asimilării informației.
Alinierea la modul de lucru occidental, consolidarea cunoștințelor în modulul dedicat evaluării reprezintă o altă oportunitate. Vacanțele acordate după încheierea fiecărui modul pot da șansa copiilor de a se relaxa, de a dedica timp pasiunilor lor și de a reveni odihniți la școală. Se întrevede o mai mare deschidere a elevilor pentru activități extrașcolare, pentru socializarea non-digitală, mai ales că amprenta postpandemică nu este deloc de neglijat din acest punct de vedere. Urmările asupra dezvoltării emoționale a copiilor deja constatate în mediul școlar și nu numai reprezintă un element alarmant pentru o societate sănătoasă din acest punct de vedere.
Amenințări: Este posibil ca schimbarea radicală să fie o provocare prea mare atât pentru elevi, cât și pentru profesori. Ne putem confrunta cu impredictibilitatea implementării acestei schimbări, dar și cu o insuficientă informare și cu o pregătire deficitară (a implementării acestei schimbări). Probabil vor exista inadvertențe între programă și modul, fragmentarea procesului de predare-învățare inducând confuzie, o pregătire deficitară, ceea ce va genera rezultate slabe.
3. În ce fel va fi influențată evaluarea elevilor prin renunțarea la teze semestriale?
Opiniile privind rolul tezelor și implicit perspectiva renunțării la această formă de evaluare sunt variate. Dintr-o anumită perspectivă, tezele sunt considerate a fi irelevante, deoarece fac parte dintr-un întreg proces de evaluare marcat de subiectivitate și pentru că valoarea lor în sistemul de apreciere a scăzut – o notă care nu poate modifica media radical, deci dispariția lor este un fapt pozitiv. Subiectele fiind diferite de la clasă la clasă, nu puteau arăta nivelul real de cunoștințe al elevilor. Renunțarea la teze semestriale va influența pozitiv evaluarea elevilor, pentru că vor avea mai des provocări cognitive și vor fi determinați totodată să învețe consistent și regulat, nu doar înainte de teze. În lipsa tezelor și prin apariția testelor standardizate la nivel național, evaluarea va fi mai obiectivă și realistă, iar progresul elevilor va fi mai bine verificat. În același sens, se consideră că evaluarea elevilor nu va fi influențată prin renunțarea la tezele semestriale deoarece se susțin teste sumative periodice, după fiecare capitol.
Din alt punct de vedere, se consideră că tezele reprezintă o metodă de reluare și evaluare a cunoștințelor dobândite pe parcursul unui semestru, iar ponderea mai mare a acestora motivează elevii să lucreze și să sistematizeze conținuturile în mod constant. Prin introducerea examenelor la final de an va crește nivelul de stres resimțit de copii, care vor petrece ultimele săptămâni de școală încercând să recupereze toată materia. Prin renunțarea la teze scade gradul de consolidare a materiei parcurse, precum și motivația pentru învățare. O evaluare sumativă este absolut necesară, obligă elevul să stocheze informațiile într-un tot unitar, lipsa tezelor implicând învățarea fragmentată, pentru termene prea scurte.
Prof. dr. Vasile Nicoară – director Colegiul Național Mircea cel Bătrân, Constanța
Prof. Janetta-Daniela Bărăitaru – Colegiul Național Mircea cel Bătrân, Constanța
Articolul integral poate fi citit în Tribuna Învățământului, nr. 28-29 – aprilie-mai 2022
Tribuna Învățământului