În spatele reușitei transformării educației stau consultarea, consensul și adeziunea tuturor la deciziile luate în comun.

Educația: Cea mai bună investiție pe care  poate să o facă o țară – experiența finlandeză

Materialul de față evidențiază aspectele cheie ale sistemului de educație din Finlanda, așa cum a fost prezentat atât în cadrul Seminarului Education: The Best Investment a Country can do – Finnish Experience (Educația: Cea mai bună investiție pe care poate să o facă o țară – experiența finlandeză), care s-a desfășurat în București, vineri 8 iunie 2018, respectiv în cadrul FIEdu – International Festival of Education, aflat la a treia ediție, desfășurat în zilele de 9-10 iunie 2018, la Ploiești.
În invitația de participare la seminarul anterior menționat se precizează următoarele premise:
Obiectiv major al țărilor preocupate de educație – asigurarea unei educații și formări de înaltă calitate, în termenii egalității de șanse pentru toți cetățenii;
Nevoia de a schimba perspectiva educației, a învățământului și învățării, a școlii, în acord cu schimbările care au loc în societate și la nivel global, pentru a veni în întâmpinarea cerințelor viitorului.
Coordonatele la care s-au raportat cele două manifestări sunt:
A percepe educația ca o cheie a asigurării competitivității, prosperității și stării de bine a oricărei societăți moderne;
Transferul de bune practici reprezintă un mod eficient prin care sistemele educaționale se pot reforma/înnoi/adapta.
Prezentarea experienței finlandeze a fost realizată cu implicarea directă a Ambasadei Finlandei în România, prin participarea Excelenței Sale, doamna Paivi Pohjanheimo, o contribuție deosebită aducând-o speakeri precum Markku Keinanen, subsecretar de stat, Ministerul Afaecrilor Externe din Finlanda, Jouni Kangasniemi, Ministerul Educației și Culturii din Finlanda, Anneli Rautianen, Agenția Națională pentru Educație din Finlanda, Maaret Viskari, Universitatea de Științe Aplicate Hame, respectiv Kirsi Kettula, Centrul pentru Educație Continuă HY+, Universitatea din Helsinki. În completare, în cadrul FIEdu, extrem de utilă a fost prezentarea unei experiențe directe a ceea ce înseamnă educația preuniversitară din Finlanda, realizată de Timothy Walker, autorul cărții 33 Simple Strategies for Joyful Classrooms, tradusă și publicată în limba română.
Prezentările speakerilor, precum și ideile cuprinse în sesiunile de întrebări și răspunsuri au conturat o imagine asupra caracteristicilor majore ale transformărilor din domeniul educației pe care Finlanda le-a parcurs și le parcurge, procesul de inovare fiind unul în derulare.
Fără a considera că cele ce urmează prezintă o radiografie completă a informațiilor prezentate pe parcursul celor două manifestări, vă invităm să meditați asupra celor consemnate, cu speranța că pot fi puncte de pornire pentru o schimbare care trebuie să înceapă cu cea de la nivel personal. Am preferat ca organizarea informației să păstreze cursul temporal în care au fost exprimate, organizându-le ca într-un dicționar de termeni și expresii.
Schimbarea în educație: pe baze științifice, prin raportare la cercetare.
Rezultate indirecte, dar esențiale, ale unei bune educații: creștere economică și creșterea inserției pe piața muncii, dezvoltarea unei culturi a muncii.
Preocuparea pentru resursă umană înalt calificată și motivată.
Punerea în balanță a costurilor pe care le implică o bună educație față de costurile generate de lipsa educației/educația deficitară.
Transformarea sistemului și procesului educațional finlandez este rezultatul atenției acordate înspre identificarea celor mai bune practici educaționale din lume și transferul acestora pe specificul finlandez. Sistemul actual de educație este colajul acestor bune practici de peste tot din lume.
Schimbarea nu poate fi la ordin sau impusă. Schimbarea nu se adresează celorlalți. Schimbarea trebuie să înceapă cu fiecare. Dare to change!/Îndrăznește să schimbi!
Învățarea este un proces continuu, bazat pe conceptul de a împărtăși experiențe și practici.
Societatea finlandeză și familia pun pe prim-plan valoarea pe care o reprezintă educația copiilor, ceea ce implică faptul că investiția în educație nu precupețește niciun efort.
Diferență de abordare: majoritatea reformelor rămân focusate pe conținut, ca temă centrală, iar evaluările sunt instrumente standardizate și cu pronunțat criteriu de clasificare, concurențiale.
Depărtarea de imaginea unei școli tradiționale – elevi cu mâinile ridicate pentru a se înscrie la un răspuns pentru întrebări neesențiale.
5=?=5 nu e redundanță, ci o invitație la gândire critică, dar și creativă, la alternativă și personalizare.
Învățarea – colaborativă, fără bariere, elevii dezvoltă conceptele prin apropierea lor de domeniile de interes.
Rezultatul schimbării este rezultatul consultării și colaborării, la o masă la care nu există locuri preferențiale, cu participarea reală și egală a diferitelor categorii: educabili, educatori, decidenți, familii, angajați, ONG etc.
Consensul este cheia schimbării, un consens asumat și motivat în prealabil.
Exemplu de stare de bine – regretul unui copil că începe vacanța.
Un principiu fundamental al educației: oricine este capabil ca, la timpul potrivit, cu strategiile potrivite, să învețe despre orice.
Nivelul de educație = nivel de adaptare a societății la realitate și la viitor.
O școală pentru fiecare – aceeași calitate peste tot, pentru oricine.
Șanse egale pentru împlinirea potențialului de învățare.
A fi în top = educație + cunoaștere + învățare relevantă.
Scopuri: no dead-ends/reușita educa­țională pentru fiecare prin oferirea de alternative, înlăturarea barierelor de învățare, reveniri, partajare, implicare; flexibilitate prin libertate și opțiuni; diversificarea mediilor de învățare (învățarea se produce mereu, oriunde, oricând); life long learning; egalitate.
Niveluri de intervenție care contribuie la atingerea scopurilor: masă gratuită (1948 – oferită doar pe criterii socio-economice, 1978 – pentru toți educabilii); redimensionarea pauzelor între activități temporal-consecutive (15 minute/pauză) care să favorizeze stabilirea de legături, recreere, sport, hobby; redimensionarea temelor pentru acasă și mai mare libertate la stabilirea termenelor de predare – participarea educabilului la o activitate sportivă, a familiei sau socială este la fel de importantă cu realizarea temei și dacă aceasta ar presupune lipsa educabilului de la activitate ar diminua valoarea educațională a temei); redimensionarea timpului asociat orelor de curs; colaborare, nu competiție – interesul elevului este de a se compara la el însuși nu la cei din jur; egalitate și calitate; susținere financiară; diminuarea testărilor și examenelor (singura evaluare la nivel național, la finalul învățământului secundar superior, fără rol competițional).
Raportarea la ritmul individual de învățare – aceeași sarcină de lucru poate fi finalizată la momente de timp diferite; cei care finalizează mai repede au libertatea de a decide care este activitatea pe care o vor desfășura în timpul rămas).
Obiectiv privind resursa umană: investiție în profesionalizare, desfășurarea unei munci în condiții care produc satisfacție; stimulentul financiar nu este prioritar (în sensul unor suplimente), mai important pentru profesor este autonomia (cum organizează procesul), aici este secretul motivației.
Finlanda a trecut prin două perioade de criză financiară (1990, 2008), nu au existat reduceri ale investițiilor/finanțării educației, s-a considerat că este o prioritate de care nu se pot atinge.
Cuvinte cheie: încredere – nu poate fi livrată/dată, poate doar fi obținută/cultivată; respect – pentru și între partenerii educaționali.
Responsabilii schimbării – nu doar decidenții, viziunea nu este doar a lor, schimbarea trebuie să fie rezultatul unui proces transparent, deschis.
Inovarea presupune curaj, asumare de riscuri și responsabilități, iar asta presupune atât înaintare pe calea schimbării, dar și direcții care se blochează sau, uneori, a te da un pas înapoi. Un demers consultativ permanent.
Nu există inspectori, nu există inspecții. Nu există regie! Nu control, ci autocontrol. Profesorul este format astfel încât singur are dorința de a identifica cea mai bună cale pentru a atinge obiectivele educaționale propuse. Formare inițială riguroasă. Responsabilitate, reflecție, critic și autocritic.
Mesaje care fac să funcționeze schimbarea prin traducerea lor în acțiune: Share your ideas! No fear to ask!/Împărtășește idei! Nu-ți fie teamă să întrebi!
Obiective: a pregăti elevii pentru joburi care nu există în prezent; a dezvolta o ființă umană independentă și un bun cetățean, prin asigurarea unui nivel corespunzător de cunoaștere, competență, iar raportat la educația de bază – competența de a învăța să înveți.
Exemplu personal al unui speaker: propriul copil care și-a întrerupt studiile universitare pentru a începe un proiect de viață la fel de important. Libertate de alegere, în termeni de alegere conștientă și motivată.
Promovarea conceptului de multititeracy – citire și scriere nu numai în termeni clasici, ci și implicând noile tehnologii.
Învățarea în sistemul finlandez nu mai este despre matematică, geografie etc., în sensul abordărilor monodisciplinare, ci o învățare bazată pe inter și transdisciplinaritate, pe formare de competențe transversale, este o învățare despre umanitate și cetățenie.
(continuare în numărul următor)
Ana Elisabeta NAGHI,
Gabriel VRÎNCEANU