Continuăm și în acest număr prezentarea aspectelor-cheie ale sistemului de educație finlandez, prezentat în cadrul seminarului Education: The Best Investment a Country
can do – Finnish Experience (Educația: Cea mai bună investiție pe care poate să o facă o țară – experiența finlandeză), care s-a desfășurat la București, pe 8 iunie, și în cadrul celei de a treia ediții a FIEdu – International Festival of Education, desfășurat în zilele de 9-10 iunie, la Ploiești.
Număr mediu de elevi la clase: 18-24.
Exemplu de învățare în baza unui subiect/unei teme, nu monodisciplinar. Apa – fiecare elev își exprimă nevoile de învățare legat de acest subiect pentru că fiecare deține o experiență anterioară sau are anumite domenii de interes: apa – mediu petru prcaticarea unor sporturi, apa – lichid vital, apa – ecologie etc. Elevul poate interpela orice profesor ca să-și clarifice ceea ce dorește să aprofundeze cu subiectul dat. O astfel de abordare implicînd inter și transdisciplinaritate este legată de realitate. Viața nu este fragmentată, iar o problemă de viață nu se adresează numai unei zone de cunoaștere.
Referitor la relația școală – familie: nu există concurență, deci interesul familiei este să împuternicească elevul cu decizia propriei învățări. Aceasta nu înseamnă lipsă de implicare, ci o implicare reală, existând la nivel național o platformă de comunicare. Familia are setat ca principiu – care excede nivelul personal – pe acela de a percepe educația bună ca fiind cea care asigură starea de bine și împlinirea potențialului.
Motorul schimbării este fiecare: dacă ceva merge nu te opri chiar dacă decidenții nu sunt de acord, rezultatele vor vorbi pentru tine.
Motivarea: nu ne așteptăm să fim mai bine plătiți pentru lucrurile mai bune pe care le facem. Este în profilul meseriei să faci mai bine atunci când poți!
Dacă afirmațiile anterioare reprezintă consemnarea succintă a opiniilor experților finlandezi, am considerat necesar să evidențiem, într-un cadru de sine stătător, afirmațiile lui Timothy Walker, prezent la FIEdu, tânăr profesor de origine americană, mutat în Finlanda pentru o mai bună calitate a vieții și continuându-și cariera începută în școlile americane, cumulând experiență ca profesor în sistemul de învățământ finlandez și dorind ca propria lui experiență să determine o stare de bine la acei colegi care își pun întrebarea: Care este puterea din spatele educației finlandeze?
Surprinzător sau nu, Tim Walker apelează la un paradox: SIMPLU este forma desăvârșită a COMPLEX-ului. Este vorba de modul ingenios prin intermediul căruia și-a prezentat cartea 33 de strategii simple pentru lecții pline de bună dispoziție.
Pornind de la cuvântul SIMPLE, Tim Walker evidențiază ce se ascunde în spatele rețetei finlandeze:
S – sensible/sensibilitate. Finlandezii au fost atenți la ceea ce alte țări dețin ca expertiză în educație și au făcut posibil transferarea bunelor practici într-o construcție coerentă, funcțională, numită astăzi educația finlandeză. Sensibilitatea se referă și la atenția acordată diminuării barierelor de învățare, dându-se un exemplu elocvent de ceea ce înseamnă o altfel de învățare – Me and my city: recrearea unui organizări urbane într-un spațiu potrivit în care elevii sunt cetățeni, angajatori, angajați, autorități, funcționari etc., scopul fiind asigurarea funcționării structurii urbane recreate la nivel micro.
I – independent/independență… autonomie, libertate în clasă, libertate pentru elevi, pentru profesori, pentru școală, cu favorizarea cultivării încrederii, respectului, empatiei.
M – modesty/modestie. Termenul de modestie relevă faptul că aceleași resurse sau chiar mai puține, pot determina rezultate mai bune. Spre exemplu, în Finlanda, investiția în tehnologie asigură în medie un calculator la cinci utilizatori (elevi), față de SUA unde raportul este de 1/1. Însă în termeni de indicatori PISA, Finlanda ocpă un nivel superior față de SUA.
P – playful/ludic. Timp de învățare redimensionat, pauze mai ample, contexte de joc și joacă, de relaționare, colaborare… toate acestea au condus la apariția unui tip de educabil rar întâlnit în experiența anterioară a lui Tim Walker: elevul fericit, elevul mulțumit de școală, în consecință dispus să fie implicat în propria învățare. Referitor la recreații, timpul mediu de recreere în SUA este de 27 de minute/zi de școală, față de 75 de minute/zi de școală în Finlanda, cu o medie de activități de învățare de 5 ½ ore în SUA, respectiv 3 ½ ore în Finlanda. Ce face un elev în timpul rămas. Participă la cluburile de după-amiază, uneori chiar și până la 5 ore/zi, ca alegerea care îi aparține. Ce mai implică termenul ludic? Faptul că jocul este sursă de dezvoltare a creativității. A crea un joc care implică și pe alții aduce aceeași plusvaloare ca și orice alt context de învățare.
L – low stress/nivel de stres redus. Pentru elevi, dar și pentru profesori. Mediul este unul prietenos și inivtă la colaborare, socializare. Ca exemplu oferit, pauza de masă, timp de care și profesorul beneficiază, este unul de relaxare, dar și de socializare și schimb de informații și experiențe, de consiliere și reflecție. Astfel de timpi de relaxare nu sunt priviți ca o scoatere din ritm, ci necesari pentru a preveni instalarea unei stări de burn-out la profesor, mai ales în contextul în care un principiu după care se ghidează organizarea școalră în Finlanda este următorul: Teacher’s stress involves student’s stress. Un alt aspect care favorizează reducerea nivelului de stres, de data aceasta direct la educabil, este lipsa contextelor (fals) concurențiale și accentuarea colaborării, coparticipării, precum și oferirea de contexte cu grade de utilitate imediată sau de viitor pentru învățare.
E – equitable/egalitate de șanse, corectitudine. Corectitudine în relaționare, indiferent de nivel. Schimbul de opinii este baza câștigului educațional. Diversitatea opiniilor. Asumarea deciziilor, inclusiv la nivelul propriei învățări, fără un control permanent sau sub imperiul coerciției externe (note, părinți etc).
Dacă până la acest moment am preferat transcrierea principalelor idei prezentate de speakerii finlandezi prezenți la cele două manifestări, formularea concluziilor ne aparține:
Schimbarea educației este generată de  aceia care sunt nemulțumiți de ceea ce fac și dedicată acelora care sunt mulțumiți cu ceea ce fac.
Așa cum nu orice nemulțumire este generatoare de schimbare, la fel de adevărat este și faptul că nu orice schimbare va genera nemulțumire.
Gând+cuvânt+faptă = schimbare semnificativă
Gând+cuvânt-faptă = încremenirea în proiect
Gând-cuvânt-faptă = EGO, nu ECO
Ana Elisabeta NAGHI
Gabriel VRINCEANU