In memoriam prof. ADRIAN BEJAN (2.02.1938 – 6.12.2014)

6

Bejan AdrianA plecat dintre noi, la cele veșnice, un mare dascăl de inimă și suflet românesc de la Baia Mare – Adrian Bejan.
Născut la Sascut, fostul județ Putna, azi Bacău, descendent dintr-o familie de învățători, Adrian Bejan a făcut studii liceale la vestitul Liceu Unirea (azi CN Unirea) din Focșani, studii de filologie la Universitatea din Cluj, iar prin căsătorie s-a statornicit la Baia Mare, în Maramureșul istoric.
Atât el, cât și soția lui – Maria – au fost iluștri profesori de liceu în Baia Mare.
L-am cunoscut pe Adrian Bejan în anul 1990, ca director al Casei Corpului Didactic din Maramureș, eu fiind director al CCD „Simion Mehedinți”, din Focșani, județul Vrancea.
Într-o frumoasă zi de vară, când nici nu știam ce-i cu noi, după reînființarea acestei instituții, ghilotinată de comuniști în octombrie 1986, printr-o „notă telefonică”, semnată de nimeni altul decât de Aurelian Bondrea, creatorul de mai târziu al „Imperiului Spiru Haret”, când a venit la CCD Focșani directorul CCD Baia Mare, Adrian Bejan.
Pentru mine întâlnirea cu „Domnul Bejan” a fost o adevărată revelație. El mai fusese directorul Casei înainte de a fi desființată, știa lucruri pe care noi, cei mai tineri, nu le știam, dar avea o calitate care m-a fascinat încă de la prima întâlnire – vocația prieteniei, a solidarității dăscălicești și dragostea față de tineri. De fiecare dată, întâlnirea cu Adrian Bejan devenea o sărbătoare la care a aderat cu entuziasm și colegul Ghiță Nazare, din Galați.
Reînființate într-un moment de efuziune romantică a „restituirilor”, oamenii care au fost puși în fruntea caselor corpului didactic nu știau mai nimic despre trecutul acestei instituții, aproape centenară (1902), pe care mulți o considerau o creație „comunistă”.
Înființată de Spiru Haret, Casa Corpului Didactic a fost desființată în 1948, prin Decretul 175/2.08.1948, reînființată apoi în 1970 – ca necesară, desființată în octombrie 1986, ca „subversivă”.
După 1989, Casa Corpului Didactic era pusă în fața unor provocări cărora directorii și metodiștii nu prea știau cum să le facă față. Dovada acestei afirmații este că la început instituția s-a condus după „Regulamentul Casei Agronomului”.
Adrian Bejan, care știa de la tatăl și de la mama sa rosturile școlii românești interbelice, a fost unul dintre cei care au coagulat o mulțime de direcții progresiste: • A propus activități de înnoire a misiunii Casei Corpului Didactic: • A propus ca vestita reciclare a dascălilor să se facă printr-o negociere între CCD – cadru didactic – universitate, în așa fel încât colegii să nu mai fie obligați să audieze cursuri de „perfecționare” pe care le știau din studenție sau să fie tratați ca niște elevi sau studenți.
Din acele timpuri datează așa-numitele „studii de nevoi de perfecționare” privind formarea permanentă. A militat cu toată convingerea și forța lui de persuasiune ca instituția să primească în fiecare județ un sediu pe măsura importanței sale și a școlii românești. A luptat pentru dotarea și modernizarea bibliotecii CCD, deoarece spunea că adevărata valoare a CCD rezidă în resursa documentară și în modul de organizare a activității de perfecționare și metodică.
Atunci când Institutul de Ştiințe ale Educației a dorit să renunțe la brandul „Casa Corpului Didactic”, propunând denumirea „Agenția pentru Resurse și Inovație în Educație” (ARIE), pe motiv că CCD este o instituție pășunistă și comunistă, la inițiativa lui Adrian Bejan, împreună cu directorii: Ghiță Nazare – CCD Galați; Costică Neagu – CCD Focșani, s-a publicat un triptic în Tribuna învățământului (nr. 430/apr. 1998, p. 9), prin care s-a salvat de la pieire numele instituției Casa Corpului Didactic, înființată de Spiru Haret în 1902.
Este interesant pentru istoria învățămân­tului românesc să vedem ce gândea Adrian Bejan despre rosturile Casei Corpului Didactic: „Perfecționarea continuă, un model al evoluției dascălilor”, din care se desprind câteva idei, „la modă” astăzi: rolul activității de perfecționare a cadrelor didactice; trecerea de la perfecționarea continuă la autoperfecționare; perfecționarea cadrelor didactice la nivel de școală.
După plecarea de la Casa Corpului Didactic Maramureș, Baia Mare, și după pensionare au avut lungi discuții telefonice (Focșani, Galați) sau discuții la Focșani, atunci când venea pe la mama sa, care a plecat la cele veșnice la vârsta de peste 90 de ani.
Chiar dacă era destul de bolnav, având probleme grave cu vederea, Adrian Bejan era un om de un optimism debordant. Manifesta o mare încredere în școala românească și în dascălii ei, vorbea cu entuziasm de foștii săi elevi, de generația tânără și credea cu tărie în viitorul poporului român. Ca moldovean trăitor pe plaiul maramureșean vorbea cu mândrie și de ai săi, dar și de ardeleni.
Astăzi, la plecarea lui Adrian Bejan la cele veșnice, când școala românească pierde un mare slujitor al său, ne rugăm la Dumnezeu să-l așeze în rândul drepților, alături de mulțimea fără număr a dascălilor români.
Costică NEAGU, Focșani, Ghiță NAZARE, Galați