Postul Paştelui a debutat. Reprezintă o perioadă în care fiecare ar trebui să treacă printr-o metamorfoză. La modul vizibil, creştinul este în măsură să adapteze obiceiurile alimentare pentru a respecta o serie de reguli care vizează o curăţire a organismului.
Din punctul de vedere al semnificaţiilor, restricţiile alimentare sunt un exerciţiu facil şi nu sunt decât colaterale metamorfozei adevărate. Aceea prin care întreaga perioadă este una a căutării propriei identităţi şi a îndumnezeirii.
Întâmplarea – deşi este a nu ştiu câta oară când întâmplarea îmbracă aspectul predestinării – face ca exact în această perioadă la Editura Humanitas să fi apărut un nou volum al scrierilor lui Eric Emmanuel Schmitt, intitulat Noaptea de foc.
Editorii au considerat important să semnaleze aparţia, citându-l pe autor: „Îmi schimbasem concepţia despre călătorie: destinaţia contează mai puţin decât renunţarea. A pleca nu înseamnă a căuta, ci a părăsi totul, apropiaţi, vecini, obiceiuri, dorinţe, opinii, pe tine însuţi. Nu are rost să pleci decât ca să te abandonezi necunoscutului, neprevăzutului, posibilităţilor infinite, chiar imposibilului. A pleca înseamnă să-ţi pierzi reperele, stăpânirea, iluzia că ştii şi să fii dispus să întâmpini ceea ce e ieşit din comun. Adevăratul călător rămâne fără bagaje şi fără ţintă“.
La jumătatea cărţii, deja o întrebare mi s-a întipărit în minte, formulată de către un personaj la momentul copilăriei sale într-o discuţie cu talăl: „Unde este Dumnezeu în toate acestea?“.
Nu ştiu răspunsul, nici al cărţii, nici al meu personal, însă, la fel ca personajul principal al cărţii, pentru a ajunge la răspuns, trebuie să faci parte din călătorie.
O călătorie care are ca scop confirmări şi care, în fapt, este o călătorie a regăsirii.
Suntem la începutul Postului. Deci la începutul unei etape dintr-o călătorie de o viaţă.
Gabriel VRÎNCEANU,
Director Casa Corpului Didactic, Bucureşti
P.S. Se face dovada că în lume sunt posturi, posturi şi postúri. Unele posturi sunt vânate, alte sunt recomandate, altele sunt ingrate, unele te înalţă, altele de definesc, unele te schimbă, altele te marchează.
Din postura de a deţine un post, îmi dau seama că sunt un călător, fără bagaje şi fără ţintă, prin viaţa mea. Din postura de postitor, sunt un simplu căutător care speră într-o căutare de ambele părţi.
P.P.S. Nu e prima provocare căreia trebuie să-i fac faţă în raport cu scrierea lui Schmitt. Într-o perioadă similară, provocarea s-a numit Evanghelia după Pilat.